3ra-1464/16 — contestarea actului administrativ.

Dosarul nr. 3ra-1464 /16

prima instanță: N. Arabadji

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Moțac Igor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Moțac Igor

împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, fiind casată

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 29 decembrie 2015 în partea

admiterii acțiunii cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri privind respingerea

acțiunii,

constată

La 08 iulie 2014, Moțac Igor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în perioada 09 ianuarie 2014 -06

februarie 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a efectuat controlul fiscal prin

metoda verificării tematice și camerale cu aplicarea metodelor indirecte de estimare

a venitului impozabil al corectitudinii declarării și achitării impozitului pe venit de

către reclamant în rezultatul căruia a fost întocmit actul de control nr. 5-664269 din

06 februarie 2014.

La 25 februarie 2014 Moțac Igor a depus dezacord cu actul de control indicat.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.119 din 25 martie 2014 s-

a decis calcularea și încasarea de la contribuabilul Moțac Igor la bugetul de stat,

impozitul pe venit în sumă de 4 210 524,91 lei cu aplicarea amenzii în sumă de 4

210 524,91 lei și dobînzii de întîrziere în sumă de 415 999, 86 lei.

Consideră decizia menționată neîntemeiată și care urmează a fi anulată.

Indică reclamantul că, la 17 aprilie 2014 a contestat decizia Inspectoratului

Fiscal Principal de Stat nr. 119 din 25 martie 2014.

Prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 208 din 16 mai 2014 s-a

dispus prelungirea termenului de examinare a contestației, iar prin decizia

1

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.235 din 16 mai 2014 contestația din 17

aprilie 2014 a fost considerată neîntemeiată.

Consideră reclamantul că, deciziile Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.

119 din 25 martie 2014 și nr.235 din 16 mai 2014 sunt emise în lipsa temeiurilor de

drept, fapt care îi prejudiciază drepturile și interesele.

Menționează Moțac Igor că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat la emiterea

deciziei nr. 119 din 25 martie 2014 a încălcat termenul examinării cu 13 zile, fapt care

servește drept temei pentru invocarea tardivității și ilegalității acesteia, precum și

nulității documentelor ulterioare.

Invocă reclamantul că, la materialele cauzei lipsește confirmarea faptului că i-a

fost adusă la cunoștința decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.208 din 16

mai 2014 privind prelungirea termenului examinării contestației depuse.

Indică că, prin deciziile contestate organul fiscal a constatat încălcarea obligației

de a depune declarația cu privire la impozitul pe venit, concluzionînd greșit că în anul

2012 a avut venitul obținut din sursele neidentificate în cuantumul de 23 970 205,06

lei, fapt care nu corespunde realității și contravine circumstanțelor cauzei.

Argumentează că, în anul 2012 a primit de la Societatea cu Răspundere Limitată

„Ratagrup-Com” sumele bănești în decont, fapt confirmat prin dispozițiile de plată,

care au fost prezentate inspectorilor. Toate sumele primite și nefolosite pentru

procurarea producției au fost întoarse Societății cu Răspundere Limitată „Ratagrup-

Com”, fapt confirmat prin chitanțele la dispoziția de încasare prezentate inspectorilor.

Consideră că, inspectorii nu au avut nici un temei de a nu lua în considerație,

circumstanța transmiterii sumelor bănești în casa Societății cu Răspundere Limitată

„Ratagrup-Com”, prin prisma faptului că Societatea cu Răspundere Limitată

„Ratagrup-Com” nu a efectuat reflectarea trecerii sumelor bănești în contabilitate.

Reclamantul consideră drept neîntemeiată și constatarea inspectorilor fiscali că

autenticitatea ordinelor de încasare eliberate de Societatea cu Răspundere Limitată

„Ratagrup-Com” nu poate fi demonstrată deoarece întreprinderea menționată

întrunește semnele de pseudo-activități și nu poate fi supusă controlului.

Susține Moțac Igor că, neîndeplinirea de către o persoană terță, Societatea cu

Răspundere Limitată „Ratagrup-Com” a unor obligațiuni legale nu-i poate fi imputată

și nu poate sta la baza sancționării lui, în calitate de persoana fizică, deoarece nu există

nici o sentință penală definitivă sau un alt act echivalent în vederea recunoașterii

societății menționate în careva încălcări a legislației fiscale. Precum și nu există nici

un temei legal de a nu recunoaște și de a nu lua în calcul ordinele de încasare

prezentate.

Solicită Moțac Igor recunoașterea drept ilegale și anularea deciziei

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 119 din 25 martie 2014, a deciziei

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 235 din 16 mai 2014, anularea actului de

control fiscal nr.5-664269 din 06 februarie 2014.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chisinău din 29 decembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă anularea deciziei nr. 119 din 25 martie

2014 emisă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat asupra cazului de încălcare a

legislației de către Moțac Igor, a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal Principal

de Stat nr. 235 din 16 mai 2014 pe marginea contestației din 17 aprilie 2014 depusă

de Moțac Igor. În rest pretențiile lui Moțac Igor cu privire la anularea actului de

control nr. 5-664269 din 06 februarie 2014 au fost respinse ca fiind neîntemeiate. (f.d.

2

98, 100-104).

În motivarea soluției adoptate, prima instanță a indicat că decizia emisă de

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu întrunește exigențele prevăzute de art. 248

Cod fiscal, nefiind clarificate circumstanțele cazului de încălcare fiscală și dacă există

o astfel de încălcare, dacă încălcare este semnificativă sau nesemnificativă. De

asemenea prima instanță a considerat declarativ motivul invocat de Inspectoratul

Fiscal Principal de Stat în decizia contestată că ordinele de încasarea nu pot fi luate

în calcul, deoarece nu au fost prezentate în original. În acest sens prima instanță a

menționat că la efectuarea controlului au fost prezentate și originalele documentelor

respective, acestea fiind prezentate și persoanei competente să examineze contestația.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, a fost admis apelul declarat

de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, fiind casată hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani municipiul Chișinău din 29 decembrie 2015 în partea admiterii acțiunii cu

emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

pretențiile lui Moțac Igor privind anularea deciziei nr. 119 din 25 martie 2014 emisă

de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat asupra cazului de încălcare a legislației de

către Moțac Igor și anularea decizie Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 235

din 16 mai 2014 pe marginea contestației din 17 aprilie 2014 depusă de Moțac Igor.

În rest hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 29 decembrie 2015 a

fost menținută.

În susținerea soluției enunțate, instanța de apel a indicat că în perioada 07 martie

2012- 09 iulie 2013, Moțac Igor a fost fondator al Societății cu Răspundere Limitată

„Ratagrup-Com”, iar la examinarea pricinii, prima instanță nu a luat în considerație

faptul că suma constatată în cadrul controlului a fost primită de Moțac Igor de la

Societatea cu Răspundere Limitată „Ratagrup-Com”, fiind destinată pentru

achiziționarea culturilor nucifere, fapt care nu rezultă din dispozițiile de plată și

ordinele de încasare eliberate de Societatea cu Răspundere Limitată „Ratagrup-

Com”. Astfel instanța de apel a menționat că autenticitatea ordinelor de încasare

eliberate de Societatea cu Răspundere Limitată „Ratagrup-Com” nu poate fi stabilită,

deoarece întreprinderea menționată la momentul efectuării controlului era deja

înstrăinată de către Moțac Igor potrivit contractului de vînzare-cumpărare, iar actual

proprietar al întreprinderii nu dispune de careva documente din perioada anterioară

procurării. În acest context instanța de apel a apreciat critic copiile ordinelor de

încasare prezentate de Moțac Igor.

De asemenea instanța de apel a reținut drept eronată concluzia primei instanței

că la efectuarea controlului au fost prezentate originalele documentelor respective,

deoarece din actul de control nr. 5-664269 din 06 februarie 2014, care a fost semnat

de Moțac Igor, precum și în decizia de sancționare este indicat că de către Moțac Igor

au fost prezentate doar copiile ordinelor de încasare. Mai mult instanța de apel a

indicat că din procesul-verbal al ședinței de judecată nu rezultă că originalele acestor

ordine de încasare au fost examinate în cadrul cercetării judecătorești. Instanța de apel

a considerat neîntemeiată concluzia primei instanțe că decizia asupra cazului de

încălcare a legislației fiscale din 25 martie 2014 a fost emisă cu depășirea termenului,

deoarece Moțac Igor la 10 februarie 2014 a recepționat actul de control din 06

februarie 2014. La 25 februarie 2014 a depus dezacordul la actul de control, iar la 26

februarie 2014 a fost emisă decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 73

prin care s-a prelungit termenul de examinare a cazului de încălcare a legislației

3

fiscale cu 30 zile (f.d. 131-150).

La 15 august 2016, Moțac Igor a declarat recurs, iar la 24 octombrie 2016,

ultimul a depus recursul suplimentar împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

casarea actului judecătoresc contestat cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat la 15 august

2016, este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu există data recepționării

de către recurent a copiei deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului Moțac Igor a invocat că instanța de apel, a examinat

pricina fară stabilirea tuturor circumstanțelor importante a cauzei. Astfel recurentul

susține că a prezentat instanței bonurile de plată care atestă întoarcerea banilor în

numerar Societății cu Răspundere Limitată „Ratagrup-Com”. Indică că prima instanță

just a concluzionat că organul fiscal nu a prezentat probe suficiente care ar demosntra

comiterea unor încălcări fiscale. Totodată invocă recurentul că instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că originalele bonurilor de plată care confirmă întoarcerea banilor

au fost prezentate în original în prima instanță, fiind supuse examinării și autentificate

în modul stabilit de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 25 august 2016 și respectiv la 25 octombrie 2016 Curtea Supremă de Justiție

a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cererea de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

La 23 septembrie 2016 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a depus referință

la cererea de recurs declarată de Moțac Igor prin care a solicitat respingerea recursului

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

4

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Moțac Igor, în cererea de recurs nu a invocat nici unul

din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Moțac Igor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Moțac Igor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5