3ra-1774/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1774/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: I. Barbacaru dosarul nr. 3ra-1774/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu

Capital Străin „Zerododici” Societate cu Răspunderea Limitată împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Zerododici” Societate cu

Răspunderea Limitată, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15

decembrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă,

constată:

La 18 august 2014, ÎCS „Zerododici” SRL, reprezentată de avocatul Șchiopu

Virgiliu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că reprezentanții organului fiscal în baza deciziei

privind inițierea controlului fiscal nr. 15269 din 23 februarie 2014 au efectuat la ÎCS

„Zerododici” SRL control fiscal, prin metoda verificării totale, privind corectitudinea

calculării și plenitudinea achitării impozitelor, taxelor și altor plăți la buget.

Susține că controlul a fost efectuat de la 24 februarie 2014 pînă la 05 martie

2014, pentru perioada de activitate de la 31 decembrie 2009 pînă la 31 decembrie

2013, cu excepția impozitului pe venit a persoanei ce practică activitate de

întreprinzător, care a cuprins perioada de activitate pe anii 2009-2012. Iar în rezultatul

verificărilor efectuate a fost întocmit actul de control nr. 5-665052 și nr. 5-665053.

Menționează că nefiind de acord cu actele de control nominalizate ÎCS

„Zerododici” SRL a depus dezacordul în acest sens la Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău, invocînd motivul că acestea contravin legislației în vigoare, care, însă a

rămas fără examinare.

Remarcă că potrivita deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr.

714/1/3 din 30 aprilie 2014, întocmită în urma examinării actului de control nr.

5-665052 și nr. 5-665053, prin care s-a dispus, calcularea la buget: 165098 lei, TVA;

27759 lei, impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător; 124 lei, impozitul pe

venit reținut din salariu; 520 lei, taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări

servicii de deservire diminuate;

- Micșorarea la buget a sumelor impozitelor și plăților calculate în rezultatul

controlului: 124 lei, impozitul pe venit reținut din salariu.

- Încasarea la buget majorare de întîrziere (penalitate) calculată în rezultatul

controlului în conformitate cu art.228 alin.(1) și (2) din Codul fiscal: 6208 lei, pentru

neachitarea în termenii stabiliți de legislație a TVA; 2906 lei, pentru neachitarea în

termenii stabiliți de legislație a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător.

- Aplicarea pentru încălcarea legislației fiscale și încasarea la buget: 139322 lei

(926814 lei x 15%), amendă pentru diminuarea venitului impozabil, pentru perioada

anului 2011; 8328 lei (27759 lei x 30%), amendă pentru diminuarea TVA; 37 lei (124

lei x 30 %), amendă pentru diminuarea impozitului pe venit reținut din salariu; 1800

lei, amendă pentru neprezentarea facturii fiscale cumpărătorului în termenii stabiliți de

legislație; 3000 lei, amendă pentru întocmirea neconformă a Declarației persoanei

juridice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2011 (1 caz), a Dărilor

de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (IRV-

09) pentru perioadele fiscale L/02/2011 -L/04/201 1 (3 cazuri), a Declarațiilor privind

TVA pentru perioadele fiscale L/03/11-L/04/11, L/07/11-L/03/12 (11 cazuri); 8000 lei,

amendă pentru întocmirea cu date neautentice a Declarației cu privire la impozitul pe

venit pentru perioada fiscală 2012 (1 caz), a Declarațiilor privind TVA pentru

perioadele fiscale octombrie-noiembrie 2012 (2 cazuri), a Dării de seamă privind suma

venitului achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (IRV-09) pentru perioada

fiscală L/12/2012 (1 caz), a Dărilor de seamă pe taxele locale (Forma TL-13) pentru

perioadele fiscale T/01/2013-T/04/2013 (4 cazuri); 8646 lei, amendă pentru plata

incompletă a impozitului pe venit în rate pentru anul 2012.

Totodată, precizează că încălcările respective stipulate în actul de control

contestat au fost constatate în baza prevederilor art. 189 Cod fiscal, prin examinarea

rezultatelor Raportului de expertiză a Ministerului Afacerilor Interne nr. 3404 din 02

noiembrie 2012.

La fel, invocă că pentru adoptarea deciziei contestate Inspectoratul Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău, la calcularea TVA, a folosit ca sursă specială registrele de vînzări

primare de la Ministerul Afacerilor Interne al RM, însă verificarea corectitudinii

datelor prezentate prin registrul Ministerului Afacerilor Interne nu a avut loc.

Cu referire la prevederile art. 2251 Cod fiscal, care reglementează aspecte ce țin

de particularitățile estimării obligațiilor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale,

afirmă că la ÎCS „Zerododici” SRL, organul fiscal nu a instituit post fiscal și

corespunzător, conform normei de drept enunțate, a lipsit baza juridică pentru

estimarea veniturilor din vînzări prin metode indirecte.

Referindu-se la ce le relatate și la normele de drept enunțate, menționează că

stabilirea diminuării venitului impozabil pentru anul 2011 în sumă de 926 814 lei și

pentru anul 2012 în sumă de 231 322 lei și diminuării taxei pe valoarea adăugată

aferentă bugetului în sumă de 163 276 lei pentru perioada 2011-2012, cum urmează

pentru perioada fiscală 2011 (15 martie - 31 decembrie) în sumă de 117 012 lei și

pentru 2012 (01 ianuarie - 06 martie) în sumă de 46 264 lei, prin metode și surse

indirecte, a fost efectuată contrar normelor de drept enunțate, or contribuabilul ÎCS

„Zerododici” SRL a prezentat inspectorilor fiscali care efectuau controlul,

documentele de evidență și dările de seamă fiscale, care permiteau efectuarea

controlului fiscal în baza lor, fără a recurge la metode indirecte, iar postul fiscal în

conformitate de norma de drept enunțată nu a fost instituit.

Corespunzător, solicită admiterea pretențiilor privind anularea deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 714/1/3 din 30 aprilie 2014 în

partea încasării la buget a impozitului pe venit pe perioada fiscală 2011-2012 și a taxei

pa valoare adăugată în mărime de 163276 lei.

În continuare, invocînd prevederile art. 228 alin. (2) Cod fiscal, care prevede

majorarea de întîrziere și că penalitatea se achită pentru plata impozitului sau a taxei în

termenul și bugetul stabilit conform legislației fiscale, susține că în situația în care

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău neîntemeiat a decis încasarea sumei de

165098 lei ca taxă pe valoare adăugată și încasarea sumei de 27759 lei ca impozit de

venit solicită instanței anularea deciziei nr. 714/1/3 din 30 aprilie 2014 și în partea ce

ține de încasarea la buget a majorărilor de întîrziere în mărime de 2 906 lei pentru

neachitarea în termen a impozitului pe venit și 6 208 lei pentru neachitarea în termen a

TVA.

Totodată, relevă că în condițiile art. 236 Cod fiscal, amenda este o sancțiune

fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrșit o încălcare fiscală de a plăti o

sumă de bani. Amenda se aplică indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte

sancțiuni fiscale ori plătite impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalități) calculate

suplimentar la cele declarate sau nedeclarate. Iar potrivit art. 261 alin. (5) Cod fiscal,

eschivarea de la calculul și de la plata impozitelor, taxelor se sancționează cu o

amendă în mărimea impozitului, taxei nedeclarate.

În acest sens, relatează că în decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău, se invocă că contribuabilul a încălcat prevederi fiscale, pentru ce i-au fost

aplicate amenzi, însă careva probe în acest sens nu au fost prezentate, astfel, conform

art. 260 alin.(5) din Codul fiscal – 139 322 lei (926814 lei xl5%), amendă pentru

diminuarea venitului impozabil, pentru perioada anului 2011; conform art. 261 alin.

(4) din Codul fiscal - 8328 lei (27759 Iei x 30%), amendă pentru diminuarea TVA;

conform art. 261 alin.(4) din Codul fiscal - 37 lei (124 lei x 30 %), amendă pentru

diminuarea impozitului pe venit reținut din salariu; conform art. 260 alin.(4) din Codul

fiscal (în redacția Legii la data comiterii încălcării) - 1800 lei, amendă pentru

neprezentarea facturii fiscale cumpărătorului în termenii stabiliți de legislație; conform

prevederilor art. 257 alin.(1) din Codul fiscal (în redacția Legii la data comiterii

încălcării) - 3000 lei, amendă pentru întocmirea neconformă a Declarației persoanei

juridice cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2011 (1 caz), a Dărilor

de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit reținut din acesta (IRV-

09) pentru perioadele fiscale L/02/2011 -L/04/2011 (3 cazuri), a Declarațiilor privind

TVA pentru perioadele fiscale L/03/11-L/04/11, L/07/11-L/03/12 (11 cazuri); conform

art. 260 alin. (3) din Codul fiscal - 8000 lei, amendă pentru întocmirea cu date

neautentice a Declarației cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2012

(1 caz), a Declarațiilor privind TVA pentru perioadele fiscale octombrie-noiembrie

2012 (2 cazuri), a Dării de seamă privind suma venitului achitat și impozitul pe venit

reținut din acesta (IRV-09) pentru perioada fiscală L/12/2012 (1 caz), a Dărilor de

seamă pe taxele locale (Forma TL-13) pentru perioadele fiscale T/01/2013- T/04/2013

(4 cazuri); conform art.261 alin. (6) din Codului fiscal – 8 646 lei, amendă pentru plata

incompletă a impozitului pe venit în rate pentru anul 2012.

În același timp apreciază ca fiind neîntemeiată constatarea Inspectoratului Fiscal

de Stat pe mun. Chișinău cu privire la încasarea la buget majorare de întîrziere

(penalitate) în temeiul art. 228 alin.(1) și (2) din Codul fiscal, în sumă de 6208 lei,

pentru neachitarea în termenii stabiliți de legislație a TVA și în sumă de 2906 lei,

pentru neachitarea în termenii stabiliți de legislație a impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător.

Mai remarcă reclamantul că prin decizia nr. 121 din 17 iulie 2014, Inspectoratul

Fiscal de Sta pe mun. Chișinău a respins contestația depusă de ÎCS „Zerododici” SRL,

fapt cu care la fel invocă dezacordul.

Argumentează reclamantul poziția sa și prin prisma prevederilor art. 8 alin. (1)

lit. b) și art. 136 lit. a) Cod fiscal, care inducă că contribuabilul are dreptul să se bucure

de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuții de administrare fiscală și a

persoanelor cu funcții de răspundere ale acestora. Iar, organul fiscal și funcționarul

fiscal este obligat să acționeze în strictă conformitate cu Constituția Republicii

Moldova, cu prezentul cod și cu alte acte normative.

Solicită anularea ca fiind ilegală a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău nr. 121 din 17 iulie 2014 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale

comisă de ÎCS „Zerododici” SRL.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 15 decembrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iulie 2016, a fost admis apelul

declarat de ÎCS „Zerododici” SRL, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă

hotărîre prin care acțiunea a fost admisă și anulată decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat pe mun. Chișinău nr. 121 din 17 iulie 2014 și decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat pe mun. Chișinău nr. 714/1/3 din 30 aprilie 2014.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că prima

instanță a confundat obiectul litigiului, deoarece a examinat legalitatea deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr. 121 din 17 iulie 2014 prin care a fost

dat răspuns la contestația (cererea prealabilă) apelantului și nu legalitatea actului

administrativ contestat – decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr.

714/1/3 din 30 aprilie 2014.

Cît despre actul administrativ contestat, instanța de apel a concluzionat că la

baza emiterii acestuia Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a pus Raportul de

expertiză efectuat de Ministerul Afacerilor Interne al RM nr. 3404 din 02 noiembrie

2012 și în baza acestuia a recalculat anumite impozite, ceea ce este contrar cadrului

legal și anume prevederilor art. 189 Cod fiscal, ce reglementează aspecte ce țin de

calcularea impozitelor și taxelor de către organul fiscal, în condițiile în care organul nu

și-a motivat imposibilitatea de a determina impozitele și taxele ce urmau a fi vărsate la

buget.

În continuare, invocînd prevederile art. 225 alin.(1) și art. 2251 Cod fiscal,

instanța de apel a stabilit că în speță, organul fiscal nu a respectat procedura legală, nu

a instituit postul fiscal, considerînd, astfel, incertă estimarea veniturilor și calcularea

obligațiilor fiscale.

La fel, instanța de apel a evidențiat că modalitatea de estimare, utilizată de

organul fiscal în cazul SRL „Zerododici”, și anume, prin stabilirea diferenței dintre

datele întreprinderii apelante și datele Raportului de expertiză al Ministerului

Afacerilor Interne al RM nr.3404 din 02 noiembrie 2012 este netransparentă și

contrară legii.

Iar deoarece, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, fiind persoana

obligată, potrivit legii, să probeze legalitatea actului administrativ emis, nu a probat

cum au fost obținute datele controlului efectuat, astfel în cît a conchis că Raportul de

Expertiză menționat nu este o probă suficientă pentru a menține în vigoare actele

administrative contestate, deoarece în caz contrar ar fi încălcat dreptul apelantului la

un proces echitabil, sub aspectul respectării principiului egalității armelor.

De asemenea, instanța de apel a constatat lipsa temeiurilor de constatarea a

abaterilor în partea ce ține de aprecierea corectă a veniturilor din vînzări, referindu-se

în acest sens la faptul că pentru perioada supusă controlului (decembrie 2009-

decembrie 2012) au fost efectuate multiple controale inopinate, actele vizitelor fiscale

care nu au depistat nici o încălcare, fapt ce atestă eliberarea bonurile de casă și se

exclud insinuațiile de evidență viciată.

În concluzie instanța de apel a reiterat că în situația în care potrivit legii, sarcina

probațiunii revine pîrîtului, ultimul neprezentînd probe suficiente, concludente și

pertinente în probarea legalității actului administrativ emis, cererea de chemare în

judecată prezintă unicul mijloc de apărare, care trebuie să acorde o protecție efectivă,

ci nu iluzorie, în scopul neadmiterii încălcării dreptului reclamantului la un recurs

efectiv combinat cu obligația autorităților de a-și motiva decizia.

La 18 octombrie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizie instanței de apel

considerînd-o ilegală și neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și normelor de drept procedural, îndeosebi a Codului fiscal, Codului de

Procedură civilă, Codului civil și a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

Susține că Curtea de Apel Chișinău contrar prevederilor art. 241 alin.(5) CPC și

art. 6§1 din Convenția Europeană nu a motivat în nici un fel respingerea argumentelor

și probelor invocate de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău în susținerea

poziției sale. Iar o asemenea abordare privează recurentul de posibilitatea de a

cunoaște motivele reale ale respingerii acțiunii și de posibilitatea de a reacționa în

propria cale de atac împotriva soluției adoptate de instanța de judecată.

Afirmă că la pronunțarea deciziei sale din 26 iulie 2016, prin care au fost anulate

deciziile nr. 714/1/3 din 30 aprilie 2014 și nr.121 din 17 iulie 2014 emise de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, Curtea de Apel Chișinău a luat în

considerare doar argumentele invocate de către intimat, neapreciind și ignorînd

argumentele întemeiate juridic ale organului fiscal, precum că acesta nu a efectuat

control prin metode și surse indirecte în conformitate cu art.189 Cod fiscal, ce reiese

atît din conținutul actului de control cît și din decizia adoptată pe marginea acestuia.

Totodată, consideră că este necesar de accentuat faptul, că instanța de apel în

toate argumentele sale a interpretat eronat prevederile Codului fiscal, în special

acțiunile organului fiscal în privința controlului efectuat, fără a ține cont de faptul că

organul fiscal la estimarea veniturilor și calcularea obligațiilor fiscale s-a condus de

normele legale incidente speței, și anume de prevederile Codului fiscal, cît și de

prevederile art.7 alin.(2) și art.13 alin.(2) lit. d) din Legea contabilității, nr.113-XVI

din 27 aprilie 2007.

La argumentul instanței de apel precum că Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău mun. Chișinău contrar normelor de drept a efectuat control fiscal prin metode

și surse indirecte și anume în baza sesizării și informației parvenită de la Procuratură,

în situația prezentării de către intimat a tuturor documentelor de evidență contabilă,

menționează că Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a efectuai la SRL ÎCS

„Zerododici” un control fiscal prin metoda verificării totale privind corectitudinea

calculării și plenitudinea achitării impozitelor, taxelor și altor plăți ta buget în baza

documentelor de evidență contabilă prezentate de către intimat.

Relevă că în cadrul controlului fiscal a fost utilizată sursa parvenită de la

Procuratura Generală a RM prin scrisorile nr.18-17/12-1455 din 07 decembrie 2012,

nr.18-17/12-137 din 31 ianuarie 2013, nr.18-17/12-1004 din 31 iulie 2013, ce cuprinde

informația pe suport electronic extrasă din sistemele informaționale ale întreprinderii,

care înregistrează informații privind încasările de mijloace bănești zilnice de la

livrările de mărfuri efectuate prin intermediul mașinii de casă și control cu memorie

fiscală de modelul „Mercurii” 114.1 F nr.1760147, înregistrată la organul fiscal cu

numărul 8202011835, făcîndu-se comparație cu datele reflectate în evidența contabilă,

prezentate de către agentul economic.

Afirmă că informația de pe purtătorul optic de informație CD-R „extreme” cu

capacitatea 700 Mb parvenită de la Procuratura Generală a RM este rezultatul

Raportului de expertiză a Direcției tehnico-criminalistică a Departamentului de Poliție

a Ministerului Afacerilor Interne a RM nr.3404 din 02 noiembrie 2012 și anexelor la

raport.

În baza drepturilor organului fiscal prevăzute de către art. 134 alin.(1) lit. f) Cod

Fiscal, remarcă că acesta controlează autenticitatea datelor din documentele de

evidență și din dările de seamă fiscale ale contribuabilului. În același timp, art.214

alin.(1) Cod fiscal, stipulează, că controlul fiscal are drept scop verificarea modului în

care contribuabilul respectă legislația fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva

perioade fiscale.

În această ordine de idei, consideră că concluzia Curții de Apel Chișinău,

precum că raportul de expertiză indicat mai sus cu care intimatul ÎCS „Zerododici” a

făcut cunoștință abia în cadrul prezentului proces civil, nu este o sursă suficientă ce

poate fi utilizată în cadrul controlului fiscal, este total denaturată, or, prevederile legale

indică altceva.

La fel, subliniază că în decizia sa Curtea de Apel, doar reiterează argumentele

intimatului despre necunoașterea căruiva raport de expertiză al Ministerului Afacerilor

Interne al RM, fără a aduce careva probe, or, în conformitate cu Codul de Procedură

Penală, organele de drept instituite cu atribuții de urmărire penală, sunt obligate să

respecte drepturile procedurale ale părților prin aducerea la cunoștință acestora, despre

toate materialele cauzei penale.

Apreciază că instanța de apel, în argumentarea deciziei sale s-a limitat doar la

interpretarea greșită a prevederilor Codului fiscal privind metoda de verificare a

controlului fiscal, în timp ce încălcările admise de către agentul economic ÎCS

„Zerododici” SRL și constatate în timpul controlului au o natură mult mai amplă și un

impact esențial asupra bugetului de stat, prin prejudicierea acestuia, dat fiind faptul, că

contribuabilul a diminuat venitul impozabil pentru perioadele fiscale 2011-2012 cu

suma de 1 158 136 lei, respectiv diminuînd impozitul pe venit pentru anul 2012 cu

suma de 27 759 lei și TVA aferentă bugetului cu suma de 165 098 lei în anul 2013.

În așa mod, insistă că argumentele instanței de apel ce au stat la baza emiterii

deciziei sale nu sunt întemeiate, pe cînd decizia nr. 714/1/3 din 30 aprilie 2014 asupra

cazului de încălcare a legislației fiscale și nr.121 pe marginea contestației din 17 iulie

2014, emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, sunt legale, corecte

și argumentate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei rezultă că decizie instanței de apel din 26 iulie 2016 a fost

expediată pentru cunoștință în adresa participanților la proces, inclusiv recurentului

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău la data de 11 august 2016, fapt ce se

confirmă prin copia scrisorii de însoțire (f.d. 252), însă date care ar confirma și

recepționarea acesteia de către destinatar la materiale cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 18 octombrie 2016, în termen.

La 17 noiembrie 2016 în adresa intimatei ÎCS „Zerododici” SRL a fost

expediată copia recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

Iar la 30 noiembrie 2016 intimatul ÎCS „Zerododici” SRL a depus referință la

recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat

respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, consideră că

recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău se

consideră inadmisibil.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță