2rc-788/17 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- cazurile in care nu se da curs cererii de apel, impunerea cu taxa de stat
2rc-788/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2rc-788/17
Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (jud.V. Muntean)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)
D E C I Z I E
29 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Casa
Vinului”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul
Internațional de Expoziții „Moldexpo” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu
Răspundere Limitată „Casa Vinului” cu privire la încasarea datoriei, a penalității și
a cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 04 decembrie 2015, CIA „Moldexpo” SA a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Casa Vinului” solicitând încasarea datoriei în sumă de
721541, 51 lei, a penalității contractuale în sumă de 97299, 83 lei și a cheltuielilor
de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că între CIE „Moldexpo” SA, ca
locator și SRL „Casa Vinului”, ca locatar, a fost încheiat contractul de locațiune
nr.161 din 21 decembrie 2006. Conform pct.1.1. din contract, pîrîtului i-a fost
transmis în posesie și folosință pe un termen de 99 ani un teren cu suprafața de
2000 mp, amplasat pe str. xxxxx, întru edificarea unui centru de agrement.
Menționează că, pct. 6.1. al contractului, modificat prin acordul adițional nr.
134/1 din 10 octombrie 2010, prevede că pârâtul s-a obligat să achite anual,
începând din 12 mai 2010 chiria în sumă de 7 dolari SUA pentru 1 (unu) mp, iar
conform pct. 6.2. al contractului, locatarul s-a obligat să achite chiria nu mai târziu
de 5 zile de la data recepționării facturii, prezentată de locator la expirarea lunii.
Conform pct.7.3. al contractului, în cazul în care locatarul nu va achita chiria în
termen, acesta va achita o penalitate în mărime de 0,1% din suma datorată pentru
fiecare zi de întârziere.
Afirmă că, la 16 mai 2013, între părți a fost încheiat contractul nr. 92 privind
transmiterea în posesiune și folosință temporară contra plată a terenului cu
1
suprafața de 746, 2 mp, teren pe care este amplasată proprietatea pârâtului, iar
terenul cu suprafața de 738, 8 mp este unul adiacent.
Remarcă reclamantul că, între părți au mai fost încheiate următoarele
contracte: - la 01 ianuarie 2007 - contractul nr.2a privind prestarea serviciilor de
transport a semnalului telefonic prin intermediul rețelelor inginerești ale
reclamantului; - la 23 februarie 2010 - contractul nr.53 de prestare a serviciilor de
întreținere a teritoriilor adiacente și a căilor de acces la restaurantul „Casa
Vinului”.
Precizează reclamantul că, în baza contractelor enunțate supra, pârâtul a
acumulat o datorie în sumă de 818841, 34 lei, care include și penalitatea
contractuală.
Indică reclamantul că, în scopul soluționării amiabile a litigiului, a expediat
pârâtului reclamația cu nr.768 la data 31 iulie 2015, cu solicitarea de a fi achitată
datoria, care, însă nu a fost executată.
Ulterior, în cadrul ședinței de judecată, prin explicațiile prezentate în scris,
avocatul reclamantului a invocat și contractul nr. 55 din 23 octombrie 2010 privind
consumul de apă și recepționare a apelor uzate. La fel, a menționat că conform
prevederilor pct.2.1 al contractului nr.2a, pârâtul s-a obligat să achite serviciile
acordate pentru 10 linii telefonice, tariful pentru o unitate constituind 5,5 dolari
SUA, care urma, conform pct. 4.1., a fi achitat în termen de 10 zile de la data
înmânării facturii. Conform prevederilor pct.3.1 al contractului nr.53, pârâtul s-a
obligat să achite serviciile acordate pînă la data de 10 a lunii curente, acestea fiind
de 15000 lei pentru perioada 01 ianuarie 2010 -31 decembrie 2010 și 30000 lei
anual după data de 31 decembrie 2010. Conform pct. 3.9 al contractului nr.55,
pârâtul s-a obligat să achite serviciile acordate nu mai târziu de 15 zile de la data
recepționării facturii de consum. Conform pct. 5.1 al contractului de locațiune
nr.92, pârâtul s-a obligat să achite lunar chiria în mărime de 3,48 lei pentru 1 mp al
terenului cu suprafața de 746,2 mp și a câte 3 euro pentru terenul aferent. Conform
pct. 5.2. al contractului, locatarul s-a obligat să achite chiria lunar până la data de
10 a lunii curente, iar conform pct. 6.2. al contractului, în cazul în care locatarul nu
achită chiria în termen, acesta achită o penalitate în mărime de 0,1% din suma
datorată pentru fiecare zi de întârziere.
Prin hotărârea din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău s-a
admis integral acțiunea depusă de CIA „Moldexpo” SA și s-a încasat de la SRL
„Casa Vinului” datoria în mărime de 721541, 51 lei, penalitatea în mărime de
97299, 83 lei și taxa de stat în mărime de 24565, 24 lei.
La 27 iulie 2016, SRL „Casa Vinului” a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău.
Prin încheierea din 24 octombrie 2016 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat
curs cererii de apel depuse de SRL „Casa Vinului” și s-a explicat că, în cazul în
care nu va fi prezentată cererea de apel motivată cu indicarea pretențiilor contestate
și solicitările, precum și dovada achitării taxei de stat în mărime de 75% din 3%
din pretențiile contestate, în termenul acordat până la 20 decembrie 2016 ora
14:15, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate actele va fi
restituită fără examinare; s-a stabilit pentru data de 20 decembrie 2016 ora 14:15
ședința de judecată pentru soluționarea chestiunii cu privire la punerea pe rol a
cererii de apel depuse de SRL „Casa Vinului”.
2
La 20 decembrie 2016 în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, SRL
„Casa Vinului” a depus cerere privind scutirea parțială de la plata taxei de stat în
sumă de 15423, 63 lei la depunerea cererii de apel.
Prin încheierea din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea apelantului SRL „Casa Vinului” privind scutirea parțială de la plata taxei
de stat; nu s-a dat curs cererii de apel depuse de SRL „Casa Vinului”; s-a prelungit
apelantului SRL „Casa Vinului” termenul pentru achitarea și prezentarea dovezii
de plată a taxei de stat în mărime de 15423, 93 lei până la 10 ianuarie 2017; s-a
explicat că, în cazul în care nu vor fi lichidate neajunsurile indicate până la 10
ianuarie 2017, cererea de apel nu va fi considerată ca fiind depusă și va fi restituită
fără examinare; s-a stabilit pentru data de 14 februarie 2017 ora 14:15 ședința de
judecată pentru soluționarea chestiunii cu privire la punerea pe rol a cererii de apel
depuse de SRL „Casa Vinului”.
La 29 decembrie 2016 și la 14 martie 2017, SRL „Casa Vinului” a declarat
recurs împotriva încheierii din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.
Prin decizia din 22 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis
recursul declarat de SRL „Casa Vinului” și s-a casat încheierea din 20 decembrie
2016 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii integrale a cererii privind
scutirea de la plata taxei de stat și s-a emis o nouă încheiere prin care s-a admis
cererea SRL „Casa Vinului” privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea
cererii de apel; s-a scutit parțial SRL „Casa Vinului” de la plata taxei de stat în
sumă de 10000 lei la depunerea cererii de apel împotriva hotărârii din 29 iunie
2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău și s-a obligat să achite taxa de stat în
sumă de 5423,93 lei, cu restituirea cauzei la etapa soluționării punerii pe rol a
cererii de apel.
Prin încheierea din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit
cererea de apel depusă de SRL „Casa Vinului” împotriva hotărârii din 29 iunie
2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, din motivul că apelantul nu a
îndeplinit în termen indicațiile instanței de prezentare a dovezii plății taxei de stat
în sumă de 5423, 93 lei, conform deciziei din 22 martie 2017 a Curții Supreme de
Justiție.
La 28 iunie 2017, SRL „Casa Vinului” a declarat recurs împotriva încheierii
din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu
trimiterea cauzarea la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de
judecată.
În motivarea recursului s-a invocat că pe marginea apelului depus împotriva
hotărârii din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, SRL „Casa
Vinului” urma să achite în total taxa de în sumă de 18423,93 lei, dintre care a
achitat inițial sumă de 3000 lei, iar prin decizia din 22 martie 2017 a Curții
Supreme de Justiție a fost scutit de la plata sumei de 10000 lei.
Menționează că, în cadrul ședinței de judecată, la examinarea cauzei în ordine
de apel, din 13 iunie 2017, avocatul împuternicit -Veronica Mocanu a prezentat
cererea semnată de către administratorul SRL „Casa Vinului” privind retragerea
parțială a cerințelor apelului declarat și anume în partea contestării datoriilor ce
derivă din contractul din 16 mai 2013, în sumă de 131130,01 lei, a penalității
adiacente în sumă de 21038 lei, a datoriei ce derivă din contractul nr.53 din 23
februarie 2010, în sumă de 85000,04 lei, a datoriei ce derivă din contractul nr.2A
3
din 01 ianuarie 2007, în sumă de 3910,32 lei și a datoriei conform contactului
nr.55, în sumă de 551,14 lei. Astfel, și-a menținut cerințele din apel în partea
contestării datoriei ce derivă din contractul nr. 161 din 21 decembrie 2016 în
valoare de 500950 lei și a penalității adiacente în sumă de 76260, 86 lei.
Precizează recurentul că, în circumstanțele expuse taxa de stat ce urmează a fi
achitată la depunerea cererii de apel, rezultând din suma contestată de 577210, 86
lei, constituie 12987, 24 lei. În contextul scutirii parțiale de către Curtea Supremă
de Justiție prin decizia din 22 martie 2017, de la plata taxei de stat în sumă de
10000 lei și ținând cont de faptul că apelantul a achitat deja suma de 3000 lei,
conform dispoziției de încasare nr.3c56-k000, consideră că această sumă este
suficientă pentru examinarea cererii de renunț la pretenții și examinarea apelului
declarat, în condițiile când a renunțat la o parte din cerințele apelului.
Remarcă recurentul că, starea materială precară nu a suferit schimbări, iar din
cauza restituirii cererii de apel și devenirii irevocabile a hotărârii instanței de fond,
se poate agrava și mai mult. Or, faptul restituirii cererii de renunțare a pretențiilor
depuse în cadrul procesului, se confirmă atât prin înregistrarea audio a instanței de
judecată, cât și, în caz de necesitate prin depozițiile avocatului Veronica Mocanu,
care nemijlocit a participat în proces.
Susține că, în contextul prevederilor art.60 alin. (2), art.212, art. 375 Cod de
procedură civilă, este în drept să mărească sau să reducă cuantumul cerințelor și
cererea de renunțare parțială a fost prezentată în scris de SRL „Casa Vinului”, fapt
ignorat de instanță. Astfel, consideră că instanța de apel neîntemeiat a dispus
restituirea cererii de apel prin încheierea contestată.
În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a
recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Instanța de apel a adoptat încheierea contestată la 13 iunie 2017, iar SRL
„Casa Vinului” a declarat recurs la 28 iunie 2017, ceea ce denotă că recursul este
în termen.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul declarat de SRL „Casa Vinului” întemeiat și pasibil de a
fi admis, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele
motive.
În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea
admisibilității și fără participarea părților.
În conformitate cu prevederile art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, instanța
de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită
recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre
rejudecare.
În conformitate cu prevederile art. 364 alin. (1) Cod de procedură civilă,
cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se
atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile
legii.
4
În conformitate cu prevederile art. 368 Cod de procedură civilă, dacă cererea
de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este
depusă fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere, fără
înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului
un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Dacă apelantul îndeplinește în termen
indicațiile din încheierea judecătorească, apelul se consideră depus la data
prezentării inițiale. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi
atacată cu recurs.
Din materialele cauzei rezultă că la 27 iulie 2016, SRL „Casa Vinului” a
depus cererea de apel (nemotivat) împotriva hotărârii din 29 iunie 2016 a
Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău (Vol.I, f.d.115-116).
Prin încheierea din 24 octombrie 2016 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat
curs cererii de apel depuse de SRL „Casa Vinului” și s-a explicat că, în cazul în
care nu va fi prezentată cererea de apel motivată cu indicarea pretențiilor contestate
și solicitările, precum și dovada achitării taxei de stat în mărime de 75% din 3%
din pretențiile contestate, în termenul acordat până la 20 decembrie 2016 ora
14:15, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate actele va fi
restituită fără examinare; s-a stabilit pentru data de 20 decembrie 2016 ora 14:15
ședința de judecată pentru soluționarea chestiunii cu privire la punerea pe rol a
cererii de apel depuse de SRL „Casa Vinului” (Vol.I, f.d.120-122).
La 20 decembrie 2016 în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, SRL
„Casa Vinului” a depus cererea de apel motivată și cerere privind scutirea parțială
de la plata taxei de stat în sumă de 15423, 93 lei la depunerea cererii de apel (Vol.I,
f.d. 137-138).
Prin încheierea din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea apelantului SRL „Casa Vinului” privind scutirea parțială de la plata taxei
de stat; nu s-a dat curs cererii de apel depuse de SRL „Casa Vinului”; s-a prelungit
apelantului SRL „Casa Vinului” termenul pentru achitarea și prezentarea dovezii
de plată a taxei de stat în mărime de 15423, 93 lei până la 10 ianuarie 2017; s-a
explicat că, în cazul în care nu vor fi lichidate neajunsurile indicate până la 10
ianuarie 2017, cererea de apel nu va fi considerată ca fiind depusă și va fi restituită
fără examinare; s-a stabilit pentru data de 14 februarie 2017 ora 14:15 ședința de
judecată pentru soluționarea chestiunii cu privire la punerea pe rol a cererii de apel
depuse de SRL „Casa Vinului” (Vol.I, f.d.177-183).
Prin decizia din 22 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis
recursul declarat de SRL „Casa Vinului” și s-a casat încheierea din 20 decembrie
2016 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii integrale a cererii privind
scutirea de la plata taxei de stat și s-a emis o nouă încheiere prin care s-a admis
cererea SRL „Casa Vinului” privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea
cererii de apel; s-a scutit parțial SRL „Casa Vinului” de la plata taxei de stat în
sumă de 10000 lei la depunerea cererii de apel împotriva hotărârii din 29 iunie
2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău și s-a obligat să achite taxa de stat în
sumă de 5423,93 lei, cu restituirea cauzei la etapa soluționării punerii pe rol a
cererii de apel (Vol.I, f.d.213-217).
Prin încheierea din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în contextul
prevederilor art. 369 alin.(1) lit. a) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de
apel depusă de SRL „Casa Vinului” împotriva hotărârii din 29 iunie 2016 a
5
Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, din motivul că apelantul nu a îndeplinit în
termen indicațiile instanței de prezentare a dovezii plății taxei de stat în sumă de
5423, 93 lei, conform deciziei din 22 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție
(Vol.I, f.d.228-233).
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că instanța de apel pripit s-a expus asupra restituirii cererii de
apel depuse de SRL „Casa Vinului” împotriva hotărârii din 29 iunie 2016 a
Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, or, această soluție nu este decât rezultatul
examinării superficiale a cauzei.
Colegiul precizează că prin apelul nemotivat depus la 27 iulie 2016 împotriva
hotărârii din 29 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, SRL „Casa
Vinului” a solicitat casarea integrală a hotărârii contestate (Vol.I, f.d.116), iar prin
apelul motivat, SRL „Casa Vinului” a solicitat casarea integrală a hotărârii, cu
trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond, în alt complet de judecată
(Vol.I, f.d.136).
Prin recursul declarat, SRL „Casa Vinului” a invocat că, în cadrul ședinței de
judecată la examinarea cauzei în ordine de apel, la 13 iunie 2017 a prezentat
cererea administratorului SRL „Casa Vinului” prin care a renunțat parțial la
cerințele din apel, menținându-și cerințele doar în partea contestării datoriei ce
derivă din contractul nr. 161 din 21 decembrie 2016 în valoare de 500950 lei și a
penalității adiacente în sumă de 76260, 86 lei.
Concomitent, recurentul a indicat că în condițiile renunțării parțiale la
cerințele din apel, taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel în sumă de 3000
lei, este suficientă pentru examinarea apelului și urma a fi examinată cererea de
renunț la pretenții.
În contextul dat, Colegiul apreciază ca fiind relevante argumentele
recurentului invocate, or, apelantul prin cererea depusă în cadrul ședinței de
judecată a renunțat la contestarea datoriilor ce derivă din contractul din 16 mai
2013, în sumă de 131130,01 lei, a penalității adiacente în sumă de 21038 lei, a
datoriei ce derivă din contractul nr.53 din 23 februarie 2010, în sumă de 85000,04
lei, a datoriei ce derivă din contractul nr.2A din 01 ianuarie 2007, în sumă de
3910,32 lei și a datoriei conform contactului nr.55, în sumă de 551,14 lei
În această ordine de idei, Colegiul notează că, textul procesului verbal al
ședinței de judecată, la examinarea cauzei în ordine de apel, din 13 iunie 2017
denotă că avocatul SRL „Casa Vinului”-Veronica Mocanu a înaintat cerere cu
privire la renunțarea parțială a pretențiilor din apel și micșorarea cuantumului
acestora (Vol.I, f.d.227).
La acest capitol, Colegiul reține că, instanța de apel a menționat că pentru
soluționarea renunțului la anumite capete de cerere, trebuie să fie achitată taxa de
stat, ceea ce se atestă din textul aceluiași proces verbal al ședinței de judecată
(Vol.I, f.d.227).
Colegiul consideră eronată ipoteza instanței de apel în acest sens, deoarece
conform art. 3 alin.(1) lit. j) al Legii taxei de stat nr.1216 din 03 decembrie 1992,
tarifele taxei de stat se stabilesc pentru cererile de apel împotriva hotărârilor
instanțelor judecătorești, după cum urmează 75% din taxa ce urmează a fi plătită la
depunerea cererii de chemare în judecată, sau altei cereri (plângeri), iar în cazul
litigiilor cu caracter patrimonial - 75% din taxa calculată din suma contestată.
6
Sub acest aspect, Colegiul reține că exercitarea căii de atac-apelul împotriva
actelor de dispoziție pentru care este prevăzută o astfel de cale este dreptul părților/
participanților la proces, în cazurile prevăzute de lege, rezultând din prevederile
art. 56 alin.(1) Cod de procedură civilă, respectiv și renunțul la această cale de atac
în parte sau integral, la fel, este dreptul acestora.
De altfel, micșorarea cuantumului pretențiilor din apel, la fel, constituie un
drept al apelantului.
În această ordine de idei, Colegiul relevă că instanța de apel la pregătirea
cauzei spre dezbaterile judiciare, rezultând din prevederile art. 370, 185, 186 Cod
de procedură civilă, avea obligația de a determina cerințele finale ale apelantului.
Or, în conformitate cu art. 185 alin. (2) Cod de procedură civilă, în caz de
necesitate, pentru clarificarea unor aspecte legate de pregătirea pricinii pentru
dezbateri judiciare, judecătorul poate decide convocarea părților în ședință.
Mai mult ca atât, până la punerea pe rol a cererii de apel și examinarea
acesteia în fond, apelantul este în drept de a-și modifica cerințele prin majorarea
cuantumului pretențiilor sau micșorarea acestora conform cererii de apel, or, taxa
de stat pentru cererile de apel în cazul litigiilor cu caracter patrimonial, se
calculează din suma contestată, fapt menționat supra.
Concomitent Colegiul remarcă că, impunerea unor sancțiuni pecuniare de
către instanța de apel pentru niște cerințe care nu mai sunt actuale pentru apelant,
în condițiile când, în final, apelantul contestă doar suma încasată în parte,
renunțând parțial la cerințele din apel, nu ar constitui decât o îngrădire a accesului
la justiție pentru apelant.
Or, instanța de apel pripit a dispus restituirea cererii de apel din motivul că
apelantul nu ar fi îndeplinit indicațiile instanței de judecată în ceea ce privește plata
taxei de stat neachitate la depunerea cererii de apel, deoarece instanța de apel urma
inițial să determine cerințele finale ale apelantului conform apelului declarat,
pentru a determina cuantumul taxei de stat.
La caz, Colegiul reiterează că recurentul invocă în final contestarea doar în
parte a sumei încasate și anume a datoriei ce derivă din contractul nr. 161 din 21
decembrie 2016 în valoare de 500950 lei și a penalității adiacente în sumă de
76260, 86 lei.
La acest capitol, Colegiul notează că art. 6 § 1 CEDO îi garantează fiecărei
persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile
și obligațiile sale cu caracter civil, iar factorul financiar nu poate servi ca motiv de
a nu recurge la această cale de atac.
Pornind de la principiul respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat
de art. 6 CEDO, art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de
procedură civilă, instanța de judecată nu este în drept de a îngrădi accesul la justiție
justițiabililor, invocând anumite condiții în afara cadrului legal sau aplicând un
formalism excesiv, or, legislația în vigoare stabilește expres atât dreptul
justițiabililor de a exercita căile de atac în cazurile prevăzute de lege, cât și de a
renunța la exercitarea acestora în parte sau integral.
Astfel, soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată nu este
compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor
art. 6 § 1 CEDO, care statuează că orice persoană are dreptul la judecarea în mod
echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o
7
instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra
încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
CtEDO, în jurisprudența sa, subliniază că restricția impusă accesului la o
instanță judecătorească sau un tribunal, care este un aspect inerent al dreptului la
un proces echitabil, nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă aceasta
urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între mijloacele
folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly & Sons Ltd
and Others și McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports 1998-IV, p.
1660, § 72).
Or, cum s-a subliniat în jurisprudența CtEDO, simpla consacrare legală a
principiului liberului acces la justiție, chiar și la nivelul suprem, prin Constituție,
nu este de natură a asigura și o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică,
exercitarea sa întâmpină obstacole. Accesul la justiție trebuie să fie asigurat, în
consecință, în mod efectiv și eficace.
De altfel, ar fi un impediment de multe ori insurmontabil, cu atât mai dificil
de calificat ca rezonabil cu cât, conform legii, o asemenea cale de atac este
deschisă oricărei persoane lezate în drepturile și interesele sale legitime.
Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul
și de a casa încheierea instanței de apel din 13 iunie 2017, cu restituirea cauzei spre
rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, la etapa punerii pe rol a cererii de apel.
În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Casa
Vinului”.
Se casează încheierea din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în
cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Internațional de
Expoziții „Moldexpo” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu Răspundere
Limitată „Casa Vinului” cu privire la încasarea datoriei, a penalității și a
cheltuielilor de judecată, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel
Chișinău, la etapa punerii pe rol a cererii de apel.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru
Judecători Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
8