2rac-3/17 — cu privire la încasarea datoriei

2rac-3/17 — cu privire la încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E. Cojocari dosarul nr. 2rac-3/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

DECIZIE

15 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursurile declarate de către Centrul Internațional de Expoziții

„Moldexpo” Societate pe Acțiuni și Întreprinderea Mixtă „Sinax” Societate cu

Răspundere Limitată

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului Internațional

de Expoziții „Moldexpo” Societate pe Acțiuni împotriva Întreprinderii Mixte

„Sinax” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Sinax” Societate cu Răspundere

Limitată, casată parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

17 decembrie 2014 și emisă în această parte o nouă hotărâre de respingere a

pretențiilor

constată

La 17 aprilie 2013, CIE „Moldexpo” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM „Sinax” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 21 decembrie 2006, între

CIE „Moldexpo” SA și ÎM „Sinax” SRL a fost încheiat contractul de locațiune

nr. 160, prin care ÎM „Sinax” SRL i-a fost transmis în folosință și posesie un teren

cu suprafața de 1,3 ha, situat pe str. Ghioceilor,1, mun. Chișinău.

Menționează că conform pct. 6.1., 6.1.1. și 6.1.2. din contractul nominalizat,

ÎM „Sinax” SRL s-a obligat să achite lunar chiria terenului în condițiile stipulate în

contract, pe durata a 2 ani de la semnarea contractului, în mărime de un dolar SUA

pentru un m2 pe an, iar după expirarea termenului stabilit în pct. 6.1.1., în mărime de

3 dolari SUA pentru un m2 pe an.

Susține că la 23 februarie 2010, între CIE „Moldexpo” SA și

ÎM „Sinax” SRL a fost încheiat contractul nr. 59 de prestare a serviciilor, având ca

1

obiect reglementarea raporturilor dintre părți privind compensarea de către

ÎM „Sinax” SRL a sumelor pentru întreținerea teritoriilor adiacente și căilor de

acces pavilioanelor nr. 9, 6, 7, precum și contractul nr. 60, care are ca obiect

reglementarea raporturilor dintre părți privind compensarea de către

ÎM „Sinax” SRL a sumelor aferente consumului de energie electrică și acoperirea

parțială de către aceasta a cheltuielilor de exploatare a rețelelor, utilajului și a

consumului tehnologic al reclamantei, prin plata unui comision din costul energiei

electrice consumate.

Susține că la 24 februarie 2004, între CIE „Moldexpo” SA și

ÎM „Sinax” SRL a fost încheiat contractul de locațiune nr. 32, prin care a fost

transmis ultimei în folosință temporară terenul cu suprafața de 3089 m2.

Relevă că la 01 ianuarie 2007, CIE „Moldexpo” SA și ÎM „Sinax” SRL au

încheiat contractul nr. 8/6a cu privire la prestarea serviciilor de transportare a

semnalului telefonic, care prevede transportarea semnalului telefonic prin

intermediul rețelelor inginerești proprietate a reclamantei.

Mai relevă că la 09 iunie 2006, între CIE „Moldexpo” SA și

ÎM „Sinax” SRL a fost încheiat contractul de locațiune nr. 79, prin care a fost

transmis ÎM „Sinax” SRL în posesiune și folosință temporară terenul cu suprafața de

150 m2, pentru care aceasta era obligată să achite lunar 3 dolari SUA pentru un m2.

Invocă că la moment, ÎM „Sinax” SRL neglijează și se eschivează de la

executarea obligațiunilor contractuale și nu achită plata pentru chirie, plata pentru

prestarea serviciilor de transportare a semnalului telefonic, plata pentru energia

electrică consumată, dând dovadă de un comportament de rea-credință și acumulând

o datorie în sumă de 916122,53 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 167, 174 CPC, art. 512-

514, 572, 575, 602, 619, 620, 748, 875, 906 Cod civil.

Solicită de a încasa de la ÎM „Sinax” SRL datoria la contractele încheiate în

sumă 805235,96 lei și a penalității contractuale în sumă de 110886,57 lei, în total

suma de 916122,53 lei, cât și a cheltuielilor de judecată și a dobânzii de întârziere la

data pronunțării hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 17 decembrie 2014

acțiunea a fost admisă, a fost încasată de la ÎM „Sinax” SRL în beneficiul

CIE „Moldexpo” SA suma de 805235,96 lei cu titlu de datorie contractuală, suma de

110886,57 lei cu titlu de penalitate de întârziere, suma de 260605 lei cu titlu de

dobândă de întârziere și suma de 27483,67 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

pentru achitarea taxei de stat. A fost încasată de la ÎM „Sinax” SRL în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 7818,15 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015 a fost admis apelul

declarat de către ÎM „Sinax” SRL, casată hotărârea primei instanțe în partea sumelor

rezultate din contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006, prin care s-a

calculat datoria de bază în sumă de 665457 lei, penalitatea în sumă de 96406,27 lei

și dobânda de întârziere în sumă de 260605 lei și emisă în această parte o nouă

hotărâre de respingere a pretențiilor date. În rest hotărârea primei instanțe în partea

în care a fost încasată suma de 139748 lei cu titlu de datorie și suma de 14480 lei cu

titlu de penalitate contractuală a fost menținută. A fost modificată suma încasată în

2

folosul CIE „Moldexpo” SA din contul ÎM „Sinax” SRL cu titlu de cheltuieli de

judecată pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată,

micșorând această sumă de la 27483 lei până la 4627 lei. A fost exclusă din

dispozitivul hotărârii mențiunea privind încasarea de la ÎM „Sinax” SRL în folosul

statului a taxei de stat în mărime de 7818 lei.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2015 a fost admis

recursul declarat de către CIE „Moldexpo” SA, casată decizia instanței de apel și

restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel, de un alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016 a fost admis apelul

declarat de către ÎM „Sinax” SRL, casată hotărârea primei instanțe în partea

încasării de la ÎM „Sinax” SRL în folosul CIE „Moldexpo” SA a penalității de

întârziere în sumă de 96406,27 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 260605 lei,

calculate în temeiul contractului de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 și

emisă în această parte o nouă hotărâre de respingere a pretențiilor respective.

În rest hotărârea primei instanțe în partea în care a fost încasată suma de

805235,96 lei cu titlu datorie și suma de 14480,30 lei cu titlu de penalitate de

întârziere, a fost menținută.

A fost modificată suma încasată în folosul CIE „Moldexpo” SA din contul

ÎM „Sinax” SRL cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat,

micșorând-o de la 27483,67 lei până la 24591,48 lei.

A fost exclusă din dispozitivul hotărârii mențiunea privind încasarea de la

ÎM „Sinax” SRL în folosul statului a taxei de stat în mărime de 7818 lei.

La 16 iunie 2016, CIE „Moldexpo” SA a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în

partea respingerii pretențiilor cu privire la încasarea penalității în sumă de

96406,27 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 260605 lei și emiterea în această

parte a unei noi hotărâri cu privire la admiterea și acestor pretenții.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel în partea

respingerii pretențiilor cu privire la încasarea penalității în sumă de 96406,27 lei și a

dobânzii de întârziere în sumă de 260605 lei este neîntemeiată, deoarece instanța de

apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume art. 512, 514, 619, 624 și

668 Cod civil.

Menționează că prin neaplicarea normelor legale enunțate și prin aprecierea

arbitrară a probelor, instanța de apel exonerează ÎM „Sinax” SRL de la plata

penalităților și a dobânzii de întârziere.

Susține că instanța de apel nu a motivat cu suficientă claritate poziția sa în

favoarea respingerii pretențiilor enunțate.

Afirmă că motivul indicat de către instanța de apel precum că recurentul nu a

depus dovada prezentării intimatei spre achitare nu poate fi reținut, or, înscrisurile

contabile, anexate la materialele cauzei, atestă cu certitudine suma datoriei acesteia

față de recurent.

La 25 iulie 2016, ÎM „Sinax” SRL a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel în

partea încasării de la ea a sumei de 665457 lei în baza contractului de locațiune

nr. 160 din 21 decembrie 2006.

3

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel în partea

enunțată este neîntemeiată, deoarece instanța de apel a încălcat în mod esențial și

inadmisibil legislația în vigoare, a apreciat arbitrar probele și nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Menționează că este eronată concluzia instanței de apel precum că

ÎM „Sinax” SRL nu a probat achitarea cărorva plăți pe marginea contractului de

locațiune, ori pe parcursul examinării cauzei și în materialele dosarului există

explicațiile ÎM „Sinax” SRL care indică la faptul că ultima nu a achitat niciodată

chiria pe acest contract și că toate solicitările de a confirma careva plăți adresate față

de CIE „Moldexpo” SA în perioada de examinare a dosarului au fost lăsate fără

răspuns, nicio probă în acest sens nefiind prezentată.

Susține că instanța de apel nu a adus careva argumentare la faptul că

CIE „Moldexpo” SA nu a anexat la cererea de chemare în judecată nici un ordin de

plată sau vreo factură fiscală ca documente confirmative de încasare sau cel puțin de

solicitare a plății de chirie pe marginea acestui contract.

Afirmă că CIE „Moldexpo” SA nu și-a îndeplinit obligația contractuală

stabilită în pct. 6.2 din contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 de a

expedia facturi fiscale către ea, fapt care a făcut și face imposibilă efectuarea

cărorva achitări pe marginea acestui contract, or, obligația sa de achitare înserată în

clauzele contractuale conform pct. 6.2 din contract apare doar după recepționarea

facturilor pe parcursul a 5 zile lucrătoare.

Consideră că CIE „Moldexpo” SA nu este în drept să pretindă încasarea

cărorva plăți rezultate din clauzele contractuale. Or, conform prevederilor art. 617

alin. (5) din Codul civil, debitorul nu este în întârziere atâta timp cât prestația nu a

avut loc din cauza unor împrejurări neamputabile lui.

Relevă că instanța de apel nu a dat apreciere faptului că la anunțarea

concursului de dare în locațiune a terenului și încheierea contractului de locațiune

CIE „Moldexpo” SA nu a anunțat locatarul despre condițiile tehnice ale terenului

care urma a fi dat în locațiune, despre existența unei hotărâri de Guvern, prin care

era obligat să elaboreze concepția de replanificare a terenului care se află în

gestiunea sa, să elaboreze planul și să efectueze lucrările necesare pentru

strămutarea, fortificarea și amenajarea albiei râului Durlești. Prin urmare,

ÎM „Sinax” SRL a fost dus în eroare privitor la calitățile, caracteristicile și condițiile

tehnice ale terenului primit în locațiune, fapt care a făcut imposibilă executarea

lucrărilor de construcție în termenul stabilit în contractul încheiat.

Mai relevă că instanța de apel urma să dea apreciere faptului că după

semnarea contractului de locațiune, CIE „Moldexpo” SA o perioadă considerabilă

de timp inclusiv pe perioada 2011-2013 nu a elaborat planurile necesare pentru

amenajarea teritoriului pe care îl deține în gestiune pentru strămutarea albiei râului

Durlești, chiar mai mult decât atât și după semnarea acordului nr. 142/1 privind

strămutarea albiei râului Durlești, CIE „Moldexpo” SA nu a elaborat și nu a

prezentat organelor abilitate planul urbanistic de detaliu al teritoriului și

documentele necesare pentru aprobare și până la momentul actual nu a obținut

autorizațiile și certificatele de urbanism corespunzătoare, or, careva probe în acest

sens reprezentantul CIE „Moldexpo” SA nu a prezentat.

4

Consideră ca greșite trimiterile instanței de apel, prin care se încearcă a pune

în sarcina ÎM „Sinax” SRL obligația de a cere rezilierea contractului în cazul în care

existau impedimente din partea CIE „Moldexpo” SA la realizarea acestuia, or, din

partea ultimului mereu existau promisiuni de clarificare a situației.

Astfel, prin scrisoarea nr. 326 din 25 aprilie 2007 CIA „Moldexpo” SA a

anunțat ÎM „Sinax” SRL despre amânarea semnării schemei de delimitare a lotului

pentru construcția obiectivului Parcul de agrement pe un termen nedeterminat

reieșind din neînțelegerile cu organele Primăriei mun. Chișinău, cât și prin semnarea

a mai multor acorduri adiționale, inclusiv a acordului nr. 1/2 din 09 ianuarie 2008, în

care se specifică că pe perioada 01 ianuarie 2008 – 01 august 2008 nu se va plăti

chirie în legătură cu realizarea proiectului obiectului și obținerea cărorva avize

necesare.

Menționează că instanța de apel nu a dat apreciere nici faptului că

CIE „Moldexpo” SA nu a respectat procedura de soluționare prealabilă a pricinii pe

cale extrajudiciară.

La 08 septembrie 2016, ÎM „Sinax” SRL a depus referință la cererea de

recurs declarată de CIE „Moldexpo” SA, prin care a solicitat declararea ca

inadmisibilă a cererii de recurs declarată de CIE „Moldexpo” SA.

La 09 septembrie 2016, CIE „Moldexpo” SA a depus referință la cererea de

recurs declarată de ÎM „Sinax” SRL, prin care a solicitat respingerea recursului

declarat de ÎM „Sinax” SRL.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 18 mai 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 253

vol. I), careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți la materialele

dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016,

în termenul legal.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile neîntemeiate

și care urmează a fi respinse cu menținerea deciziei instanței de apel din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva ÎM „Sinax” SRL, reclamanta

CIE „Moldexpo” SA a solicitat încasarea de la ÎM „Sinax” SRL datoria în sumă

805235,96 lei și penalitatea contractuală în sumă de 110886,57 lei, în total suma de

916122,53 lei, cât și a cheltuielilor de judecată și a dobânzii de întârziere la data

pronunțării hotărârii judecătorești.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, și admițând-o, a încasat de la ÎM „Sinax” SRL în

beneficiul CIE „Moldexpo” SA suma de 805235,96 lei cu titlu de datorie

contractuală, suma de 110886,57 lei cu titlu de penalitate de întârziere, suma de

5

260605 lei cu titlu de dobândă de întârziere și suma de 27483,67 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat. A fost încasată de la ÎM „Sinax”

SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 7818,15 lei.

Judecând apelul declarat de ÎM „Sinax” SRL, instanța de apel prin decizia

din 12 aprilie 2016 l-a admis, a casat hotărârea primei instanțe în partea încasării de

la ÎM „Sinax” SRL în folosul CIE „Moldexpo” SA a penalității de întârziere în

sumă de 96406,27 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 260605 lei, calculate în

temeiul contractului de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 și a emis în această

parte o nouă hotărâre de respingere a pretențiilor respective. În rest hotărârea primei

instanțe în partea prin care a fost încasată suma de 805235,96 lei, cu titlu de datorie

și suma de 14480,30 lei cu titlu de penalitate de întârziere a fost menținută. A fost

modificată suma încasată în folosul CIE „Moldexpo” SA din contul ÎM „Sinax”

SRL cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat, micșorând-o de

la 27483,67 lei până la 24591,48 lei. A fost exclusă din dispozitivul hotărârii

mențiunea privind încasarea de la ÎM „Sinax” SRL în folosul statului a taxei de stat

în mărime de 7818 lei.

Este de menționat că decizia instanței de apel a fost contestată de către

CIE „Moldexpo” SA doar în partea în care au fost respinse cerințele de încasare a

penalității în sumă de 96406,27 lei și a dobânzii de întârziere în cuantum de

260605 lei în baza contractului de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006, iar de

către ÎM „Sinax” SRL decizia instanței de apel a fost contestată doar în partea prin

care a fost încasată de la ÎM „Sinax” SRL în beneficiul CIE „Moldexpo” SA suma

de 665457 lei în baza contractului de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006.

Astfel, la caz se constată că la 21 decembrie 2006, între CIE „Moldexpo”

SA, în calitate de locator și ÎM „Sinax” SRL, în calitate de locatar a fost încheiat

contractul de locațiune nr. 160, prin care ÎM „Sinax” SRL i-a fost transmis în

folosință și posesie un teren cu suprafața de 1,3 ha, situat pe str. Ghioceilor

mun. Chișinău (f. d. 11-14 vol. I).

Instanța de recurs va reține că, potrivit pct. 6.1. al contractului menționat,

locatarul pentru folosirea și posesia terenului, va plăti chirie în modul următor:

- 6.1.1 pe durata a 2 ani (24 luni) de la semnarea contractului, în mărime de

1 dolar SUA pentru un m2 pe an;

- 6.1.2 după expirarea termenului stabilit în pct. 6.1.1 în mărime de 3 dolari

SUA pentru un m2 pe an.

Este cert și faptul că la 17 noiembrie 2009 între CIE „Moldexpo” SA, în

calitate de locator și ÎM „Sinax” SRL, în calitate de locatar a fost încheiat Acordul

adițional nr. 150 la contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006, prin care

părțile au convenit că în pct. 6.1.1 din contractul de locațiune, care prevede că

pentru folosirea și posesia terenului, locatarul va plăti chirie pe durata a 2 ani

(24 luni) de la semnarea contractului, în mărime de un dolar SUA pentru un m2 pe

an, termenul de „2 ani (24 luni)” a fost înlocuit cu cel de „3 ani (36 luni)” (f. d. 18

vol. I).

Conform art. 875 Cod civil, prin contractul de locațiune, o parte (locator) se

obligă să dea celeilalte părți (locatar) un bun determinat individual în folosință

6

temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească

chirie.

Raportând la caz aceste prevederi legale în coroborare cu dispozițiile art. 572

alin. (1) și (2) Cod civil, care statuează că temeiul executării rezidă în existența unei

obligații, iar obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la

locul și în momentul stabilit, instanța de recurs relevă drept justă concluzia instanței

de apel că ÎM „Sinax” SRL, atât la judecarea pricinii în prima instanță cât și în

instanța de apel, nu a probat prin acte justificative achitarea plății la chirie în baza

contractului de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 și acordului adițional

nr. 150 la acest contract, pentru perioada solicitată de către CIE „Moldexpo” SA.

Drept urmare, Colegiul reține că susținerea ÎM „Sinax” SRL precum că

contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 încheiat cu CIE „Moldexpo”

SA ar fi unul de antrepriză și că obiectul contractului ar fi edificarea parcului de

agrement este lipsită de suport legal.

Or, pct. 1.1 al contractului menționat indică cu certitudine că obiectul

contractului constituie transmiterea cu drept de folosință și posesie locatarului ÎM

„Sinax” SRL terenul cu suprafața de 1,3 ha situat pe adresa str. Ghioceilor 1

mun. Chișinău, iar edificarea parcului de agrement formează destinația terenului

închiriat.

Instanța de recurs relevă ca corectă și soluția instanței de apel cu privire la

încasarea din cotul ÎM „Sinax” SRL în beneficiul CIE „Moldexpo” SA a datoriei

pentru chiria terenului cu suprafața de 1,3 ha, conform contractului de locațiune

nr. 160 din 21 decembrie 2006, pentru perioada septembrie 2011 – ianuarie 2013, în

sumă totală de 665457 lei, reieșind din cuantumul chirie de 3 dolari SUA pentru un

m2 anual, stabilit în pct. 6.1.2 din contract (f. d. 7 vol. I).

În acest sens se va reține acordul adițional nr. 150 din 17 noiembrie 2009 la

contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 prin care, după cum deja a

fost menționat mai sus, părțile au convenit că în pct. 6.1.1 din contractul de

locațiune, care prevede că pentru folosirea și posesia terenului, locatarul va plăti

chirie pe durata a 2 ani (24 luni) de la semnarea contractului, în mărime de un dolar

SUA pentru un m2 pe an, termenul de „2 ani (24 luni)” a fost înlocuit cu cel de „3

ani (36 luni)” (f. d. 18 vol. I).

Astfel, este indubitabil că prin această mențiune a acordului, de către părțile

contractante a fost înlocuit termenul de „2 ani (24 luni)” cu cel de „3 ani (36 luni)”

prevăzut în contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006, pentru achitarea

chiriei în mărime de un dolar SUA pentru un m2 anual, fără a fi concretizat de când

această specificare urmează a fi pusă în aplicare.

Ca consecință, acest termen de trei ani se va calcula din momentul încheierii

contractului de locațiune și expiră la 21 decembrie 2009, pe când perioada pentru

care se solicită încasarea plății la chirie este septembrie 2011 - ianuarie 2013.

Astfel, aceste constatări resping și susținerile recurentei ÎM „Sinax” SRL,

precum că instanța de apel a menționat într-un mod general perioada de calcul a

plății de chirie pretinse de CIE „Moldexpo” SA septembrie 2011 - ianuarie 2013 în

mărime de 3 dolari SUA, fără a specifica datele concrete a lunii.

7

De altfel, nici critica recurentului ÎM „Sinax” SRL în sensul că datoria la

chirie în mărime de 665467 lei nu a fost corect calculată, nefiind confirmată prin

cursul de schimb valutar a unui dolar SUA pentru perioada respectivă nu poate fi

reținută de instanța de recurs ca temei de admitere a recursului.

Asta deoarece susținerile date sunt pur declarative, atât timp cât

ÎM „Sinax” SRL, contrar prevederilor art. 118 CPC, nu a prezentat probe

incontestabile în confirmarea faptului că suma de 665467 lei a fost calculată greșit.

De asemenea, și argumentul recurentei ÎM „Sinax” SRL cu privire la faptul

că la anunțarea concursului de dare în locațiune a terenului cu suprafața de 1,3 ha

situat pe adresa str. Ghioceilor, 1 mun. Chișinău și încheierea contractului de

locațiune pe acest pe acest teren, CIE „Moldexpo” SA nu a anunțat locatarul despre

condițiile tehnice ale terenului care urma a fi dat în locațiune, cât și despre existența

Hotărârii de Guvern prin care CIE „Moldexpo” SA a fost obligată să elaboreze

concepția de replanificare a terenului care se află în gestiunea sa, să elaboreze planul

și să efectueze lucrările necesare pentru strămutarea, fortificarea și amenajarea albiei

râului Durlești.

Or, Hotărârea de Guvern nr. 755 pentru aprobarea Planului de acțiuni privind

dezvoltarea generală a teritoriului din parcul „Valea Morilor”, a fost adoptată încă la

22 iulie 2005 și publicată în Monitorul Oficial cu nr. 101-103/815 din 29 iulie 2005,

pe când contractul de locațiune a fost încheiat la 21 decembrie 2006, prin urmare, la

momentul încheierii contractului de locațiune această hotărârea era în vigoare.

Mai mult, despre netemeinicia acestei susțineri a recurentului ÎM „Sinax”,

vorbește și acordul adițional nr. 150 din 17 noiembrie 2009 la contractul de

locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006.

Astfel, prin acest acord adițional nr. 150 din 17 noiembrie 2009, părțile

contractante CIE „Moldexpo” SA, în calitate de locator și ÎM „Sinax” SRL, în

calitate de locatar, au stabilit obligația locatarului ÎM „Sinax” SRL de a efectua

lucrările de strămutare și amenajare a râului Durlești pe porțiunea dintre podul nr. 2

și hotarul terenului transmis în folosință, conform Anexei 1 (Proiect-schiță de

strămutare a albiei râului Durlești) a acordului nr. 150. Cota de participație a

locatorului la strămutarea și amenajarea râului Durlești este de 500000 lei și va fi

acoperită din contul chiriei stabilită pentru folosința terenului conform pct. 6.1 din

contract. Celelalte cheltuieli legate de realizarea tuturor lucrărilor de strămutare și

amenajare a râului Durlești vor fi suportate de locatar (f. d. 18 vol. I).

În speță, însă, plata pentru chirie se solicită pentru perioada septembrie 2011 -

ianuarie 2013, adică pentru o perioadă ulterioară încheierii acordului adițional nr.

150 din 17 noiembrie 2009, prin care ÎM „Sinax” SRL a acceptat modificările

respective la contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006, mai mult, și-a

luat obligațiunea de a amenaja o parte a teritoriului luat în arendă, care, însă, nu a

fost executată.

Nu mai puțin important la acest segment este de menționat că nici contractul

de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 și nici acordul adițional nr. 150 din

17 noiembrie 2009 nu condiționează plata chiriei pentru terenul cu suprafața de

1,3 ha, situat pe str. Ghioceilor mun. Chișinău de lucrările de replanificare și

reamenajare a terenului luat în arendă.

8

Drept urmare, aceste constatări resping și afirmația recurentului ÎM „Sinax”

SRL precum că CIE „Moldexpo” SA o perioadă considerabilă de timp, inclusiv

perioada 2011-2013 nu a elaborat planurile necesare pentru amenajarea teritoriului

pe care îl deține în gestiune pentru strămutarea albiei râului Durlești, nu a elaborat și

nu a prezentat organelor abilitate planul urbanistic de detaliu al teritoriului.

În acest context, instanța de recurs reține și prevederile art. 667 alin. (1) Cod

civil, potrivit cărora părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele

normelor imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor.

Prin urmare, în circumstanțele enunțate, achitarea datoriei ÎM „Sinax” SRL

pentru chiria terenului nu poate fi condiționată de executarea Hotărârii de Guvern

nr. 755 din 22 iulie 2005 de către CIE „Moldexpo” SA în sensul elaborării

concepției de replanificare a terenului care se află gestiunea sa, elaborarea planului

și efectuarea lucrărilor pentru strămutarea, fortificarea și amenajarea albiei râului

Durlești, mai mult că contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 până la

moment este în vigoare.

Și argumentul recurentei ÎM „Sinax” SRL precum că instanța de apel nu a dat

apreciere faptului că CIE „Moldexpo” SA nu a respectat calea prejudiciară

obligatorie, este nefundat, ori materialele cauzei atestă incontestabil că la

07 noiembrie 2012 CIE „Moldexpo” SA a expediat ÎM „Sinax” SRL reclamația cu

privire la achitarea datoriei pentru chiria terenului (f. d. 52 vol. I), care însă a rămas

fără răspuns.

Într-un alt aspect, instanța de recurs conchide că nici faptul că

CIE „Moldexpo” SA nu și-a îndeplinit obligația contractuală, stabilită la pct. 6.2 din

contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006 și nu a expediat facturi fiscale

către ÎM „Sinax” SRL nu constituie temei de a respinge acțiunea cu privire la

încasarea plății la arendă pentru perioada solicitată.

Or, deținând în locațiune terenul cu suprafața de 1,3 ha din str. Ghioceilor,1,

mun. Chișinău, ca urmare a încheierii contractului de locațiune, ÎM „Sinax” SRL are

și obligația la plata pentru chirie, fapt ce indubitabil rezultă și din dispozițiile

art. 875 Cod civil, care reglementează că însuși contractul de locațiune în sine

constituie un contract cu titlu oneros.

În același timp instanța de recurs notează că neeliberarea facturilor fiscale,

conform pct. 6.2 din contractul de locațiune nr. 160 din 21 decembrie 2006, după

cum corect a constatat și instanța de apel, constituie temei de a respingere cerința

CIE „Moldexpo” SA cu privire la încasarea penalității de întârziere în sumă de

96406,27 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 260605 lei.

Drept urmare, instanța de recurs va respinge argumentul recurentului

CIE „Moldexpo” SA cu privire la netemeinicia deciziei instanței de recurs prin care

a fost respinsă această cerință.

În susținerea acestei opinii se vor reține și prevederile pct. 7.3 din contractul

nr.160 din 21 decembrie 2006, care expres indică că penalitatea în mărime de 0,1%

din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere se va achita în cazul în care

locatarul nu va achita chiria în termenul indicat în pct. 6.2. al contractului.

În speță însă, CIE „Moldexpo” SA nu a făcut dovada prezentării locatarului

ÎM „Sinax” SRL a facturilor spre achitare pe când penalitatea, după cum reflectă

9

pct. 7.3 din contractul de locațiune nr.160 din 21 decembrie 2006, cât și dobânda de

întârziere este condiționată de eliberarea facturilor de către locator.

Față de cele relevate, și alte argumente aduse de către recurenta ÎM „Sinax”

SRL în dezacord cu decizia instanței de apel în partea contestată sunt lipsite de

suport, acestea fiind similare celor invocate în cererea de apel, care au fost apreciate

în mod corespunzător de către instanța de apel.

Distinct de cele menționate mai sus, având în susținere jurisprudența CEDO și

anume cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1

al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în cererile de

recurs în sensul celor descrise.

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursurile

declarate de către CIE „Moldexpo” SA și ÎM „Sinax” SRL și a menține decizia

instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se resping recursurile declarate de către Centrul Internațional de Expoziții

„Moldexpo” Societate pe Acțiuni și Întreprinderea Mixtă „Sinax” Societate cu

Răspundere Limitată.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Centrului Internațional de Expoziții

„Moldexpo” Societate pe Acțiuni împotriva Întreprinderii Mixte „Sinax” Societate

cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

10