- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 octombrie 2022
- Stat pârât
- BEL
- Concluzia
- Affaire communiquée
Cimpaka Kapeta împotriva Belgiei
Traducere în română AI
Publicat la 2 noiembrie 2022
SECȚIA A TREIA
Cererea nr. 55000/18 Harris CIMPAKA KAPETA împotriva Belgiei introdusă la 19 noiembrie 2018 comunicată la 13 octombrie 2022
OBIECTUL CAUZEI
Cererea privește refuzul de eliberare a unui pașaport reclamantului de către serviciul public federal Afaceri Externe pe baza raportului clasificat al OCAM („Organul de coordonare pentru analiza amenințării”) din 26 februarie 2016. Recursul în anulare introdus de reclamant în fața Consiliului de Stat împotriva acestui refuz a fost respins la 24 mai 2018. În cursul procedurii administrative, Consiliul de Stat a luat cunoștință de respectivul raport fără ca reclamantul să poată avea acces la acesta.
ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR
1. Refuzul de eliberare a unui pașaport opus reclamantului a constituit o atingere a dreptului persoanei interesate la respectarea vieții sale private și de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție (M. c. Elveției, nr. 41199/06, §§ 36-38, 26 aprilie 2011)? În caz afirmativ, ingerința în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 § 2 din Convenție? 2. A existat o restricție a libertății reclamantului de a părăsi teritoriul Statului pârât, în sensul articolului 2 § 2 din Protocolul nr. 4 (a se compara cu Stamose c. Bulgariei, nr. 29713/05, §§ 29-30, CEDO 2012, și cauzele citate în aceasta)?
În caz afirmativ, această restricție a fost prevăzută de lege și justificată de interesul public, în sensul articolului 2 § 3 din Protocolul nr. 4? 3. Reclamantul a dispus, așa cum cere articolul 13 din Convenție, de un recurs intern efectiv prin intermediul căruia ar fi putut formula plângerile sale privind nerespectarea articolului 8 din Convenție și a articolului 2 din Protocolul nr. 4? Având în vedere în special imposibilitatea reclamantului de a avea acces la raportul OCAM din 26 februarie 2016 nici în prealabil, nici în timpul procedurii în fața Consiliului de Stat, recursul exercitat de reclamant în fața acestei jurisdicții a răspuns cerințelor de efectivitate sus-menționate (a se compara, mutatis mutandis, cu I.R.
și G.T. c. Regatului Unit (dec.), nr. 14876/12 și 63339/12, §§ 59-67, 28 ianuarie 2014, și Muhammad și Muhammad c. României [MC], nr. 80982/12, §§ 147-207, 15 octombrie 2020)?
Publié le 2 novembre 2022
TROISIÈME SECTION
Requête n o 55000/18 Harris CIMPAKA KAPETA contre la Belgique introduite le 19 novembre 2018 communiquée le 13 octobre 2022
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne le refus de délivrance d’un passeport au requérant par le service public fédéral Affaires étrangères sur la base du rapport classifié de l’OCAM (« Organe de coordination pour l’analyse de la menace ») du 26 février 2016. Le recours en annulation introduit par le requérant devant le Conseil d’État à l’encontre de ce refus fut rejeté le 24 mai 2018. Au cours de la procédure administrative, le Conseil d’État prit connaissance dudit rapport sans que le requérant pût y avoir accès.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Le refus de délivrance d’un passeport opposé au requérant a-t-il constitué une atteinte au droit de l’intéressé au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ( M. c. Suisse , n o 41199/06, §§ 36 ‑ 38, 26 avril 2011) ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu restriction à la liberté pour le requérant de quitter le territoire de l’État défendeur, au sens de l’article 2 § 2 du Protocole n o 4 (comparer avec Stamose c. Bulgarie , n o 29713/05, §§ 29 ‑ 30, CEDH 2012, et les affaires qui y sont citées) ? Dans l’affirmative, cette restriction était-elle prévue par la loi et justifiée par l’intérêt public, au sens de l’article 2 § 3 du Protocole n o 4 ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance des articles 8 de la Convention et de l’article 2 du Protocole n o 4 ? Eu égard notamment à l’impossibilité pour le requérant d’avoir accès au rapport de l’OCAM du 26 février 2016 ni préalablement ni pendant la procédure devant le Conseil d’État, le recours exercé par le requérant devant cette juridiction a-t-il répondu aux exigences d’effectivité susmentionné (comparer, mutatis mutandis ,
avec I.R. et G.T. c. Royaume ‑ Uni (déc.), n oso 14876/12 et 63339/12, §§ 59 ‑ 67, 28 janvier 2014, et Muhammad et Muhammad c. Roumanie [GC], n o 80982/12, §§ 147 ‑ 207, 15 octobre 2020) ?