2ri-373/17 — tragerea la raspundere subsidiara

2ri-373/17 — tragerea la raspundere subsidiara (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S. Arnăut dosarul nr. 2ri-373/2017

D E C I Z I E

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători: Maria Ghervas, Iuliana Oprea, Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de avocatul Vitalie Caldîba în interesele recurenților

Semeniuc Ivan și Semeniuc Vasile,

în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea lichidatorului societății cu

răspundere limitată ,,Izvoraș-AD”– Fanari Svetlana cu privire la tragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2017, prin care s-a admis

cererea lichidatorului societății cu răspundere limitată ,,Izvoraș-AD”-Fanari Svetlana

cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

debitorului,

c o n s t a t ă :

Unitatea de Implimentare și Administrare a Proiectului Creșterii Producției

Alimentare (în continuare UIAPCPA) la 21 aprilie 2015 s-a adresat în instanța de

insolvabilitate cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate

față de debitorul SRL ,,Izvoraș-AD”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2015 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă, fiind numită în calitate de administrator provizoriu

ÎI ,,Fanari Svetlana”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, s-a constatat

insolvabilitatea SRL ,,Izvoraș-AD” și s-a dispus inițierea procedurii simplificate a

falimentului, fiind numită în calitate de lichidator ÎI ,,Fanari Svetlana”.

Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate, la 16 octombrie 2015,

lichidatorul SRL ,,Izvoraș-AD” (în procedura simplificată a falimentului) –

ÎI ,,Fanari Svetlana” a înaintat cerere în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a), f), h) și i) al

Legii insolvabilității, solicitînd tragerea la răspundere subsidiară a administratorului

Semeniuc Ivan și fondatorului – Semeniuc Vasili, în limita creanțelor validate.

În motivarea cererii, lichidatorul SRL ,,Izvoraș-AD” (în procedura simplificată a

falimentului) – ÎI ,,Fanari Svetlana” a invocat că, pînă la data intentării procedurii de

insolvabilitate pe conturile bancare ale debitorului au fost aplicate sechestre în baza

titlului executoriu emis de Judecătoria Economică de Circumscripție la 25 noiembrie

2010.

1

Totodată, la data înaintării spre executare a titlului executoriu privind încasarea

datoriei, debitorul s-a aflat în imposibilitate de a executa documentul executoriu, din

motiv că, întreprinderea nu dispunea de bunuri și mijloace financiare, iar membrii

organelor de conducere nu au întreprins măsuri în vederea redresării situației

economico-financiară a debitorului cu scopul achitării datoriei și nici nu au depus o

cerere în temeiul art. 14 al Legii insolvabilității.

Conform tabelului definitiv al creanțelor debitorului SRL ,,Izvoraș-AD” a fost

validată creanța înaintată de UIAPCPA în mărime de 292 813 lei și față de bugetul de

stat în mărime de 93,95 lei.

În cadrul adunării creditorilor din 25 septembrie 2015, s-a hotărât de a obliga

lichidatorul debitorului să înainteze instanței de insolvabilitate cerere privind tragerea

la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, care sunt

culpabili de acumularea datoriilor și anume, administratorul – Semeniuc Ivan și

fondatorul – Semeniuc Vasili.

Din actele prezentate de creditorul UIAPCPA rezultă că organele de conducere a

societății debitoare intenționat nu au achitat datoria și au tăinuit o perioadă bunul

procurat în rate, combina XXXXX, precum și falsificînd actele, au gajat bunul la BC

,,Moldova-Agroindbank” SA din numele unei alte persoane juridice SRL ,,Stafid”, la

care administrator fiind, la fel Semeniuc Ivan.

Așadar, în momentul în care s-au aflat în întârziere cu plata ratelor pentru bunul

menționat, organele de conducere ale întreprinderii debitoare au refuzat restituirea

bunului, aceasta procedură fiind efectuată doar cu ajutorul organelor de poliție.

Consideră, lichidatorul, întemeiată cererea privind atragerea la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere, deoarece aceștia poartă răspundere

față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sun insuficiente pentru

executarea creanțelor creditorilor.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, s-a respins cererea

lichidatorului SRL ,,Izvoraș-AD” (în procedura simplificată a falimentului) – ÎI

,,Fanari Svetlana” privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere a debitorului, ca fiind depusă tardiv.

La 02 martie 2016 și ulterior la 14 aprilie 2016, în termenul prevăzut de lege,

lichidatorul SRL ,,Izvoraș-AD” (în procedura simplificată a falimentului) – ÎI ,,Fanari

Svetlana” a depus recurs împotriva hotărîrii din 23 februarie 2016, solicitînd

admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate și emiterea unei noi hotărîri de

admitere a cererii de tragere la răspundere subsidiară.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 mai 2016 s-a admis recursul

declarat de lichidatorul societății cu răspundere limitată ,,Izvoraș-AD” (în procedura

simplificată a falimentului) – întreprinderea individuală ,,Fanari Svetlana”.

S-a casat hotărârea Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, pronunțată în

cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului – Unitatea de Implimentare

și Administrare a Proiectului Creșterii Producției Alimentare privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de debitorul societatea cu răspundere limitată

,,Izvoraș-AD”, prin care s-a respins cererea lichidatorului societății cu răspundere

limitată ,,Izvoraș-AD” (în procedura simplificată a falimentului) – întreprinderea

individuală ,,Fanari Svetlana” privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului, ca fiind depusă tardiv, cu restituirea pricinii

2

spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de insolvabilitate, în alt

complet de judecători.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2017 s-a admis cererea

înaintată de lichidatorul SRL „Izvoraș-AD” – Fanari Svetlana, privind tragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Izvoraș-AD”,

Semeniuc Ivan și asociatului Semeniuc Vasili.

S-a tras la răspundere subsidiară solidară, în vederea stingerii creanțelor și a

încasa în mod solidar din contul lui Semeniuc Ivan – administrator statutar al SRL

„Izvoraș-AD” (în proces de faliment simplificat) și Semeniuc Vasili – asociat al SRL

„Izvoraș-AD” (în proces de faliment simplificat), suma de 292906,95 lei, care vor fi

transferați pe contul bancar de acumulare gestionat de lichidatorul Fanari Svetlana în

scopul distribuirii către creditorii validați conform tabelului definitiv consolidat.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Semeniuc Ivan și Semeniuc Vasili, în

beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 8787,20 lei.

La 24 iulie 2017 în termenul prevăzut de lege, avocatul Vitalie Caldîba în

interesele recurenților Semeniuc Ivan și Semeniuc Vasile a depus recurs împotriva

hotărîrii din 07 iulie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate

și emiterea unei noi hotărîri de respingere a cererii lichidatorului SRL „Izvoraș-AD”

de tragere la răspundere subsidiară ca fiind ilegală și tardivă.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată,

considerând aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material, și anume

art. 271 Cod civil aplicarea prescripției extinctive. Consideră recurenții că reieșind

din dispoziția citată mai sus, expirarea termenului de prescripție este temei stătător de

refuz în acțiune - fapt aplicabil pricinii date.

Conform art.272 alin. l CC, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de

la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data când

persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Astfel, reiterează avocatul Vitalie Caldîba în interesele recurenților Semeniuc

Ivan și Semeniuc Vasile, Recomandările Curții Supreme de Justiție nr.86 din

20.01.2016 cu privire la practica aplicării art.248 alin.(5) din Legea insolvabilității

nr.149 din 29.06.2012, care stipulează că termenul de 3 ani, stabilit pentru depunerea

cererii de angajare a răspunderii nu poate începe a curge decît după intentarea

procesului de insolvabilitate, iar termenul de 2 ani, reglementat de aceeași normă,

este prevăzut pentru calculul limitelor temporale în care au fost comise acțiuni

enumerate la alin.(l) al art.248, anterior intentării procesului de insolvabilitate.

Menționează avocatul Vitalie Caldîba în interesele recurenților Semeniuc Ivan și

Semeniuc Vasile că, coroborînd prevederile art.14 alin.3,4 (Obligația debitorului de a

depune cerere introductivă) a Legii insovabilității cu circumstanțele faptice ale speței

constată că, obligația membrilor organelor de conducere ale debitorului “Izvoraș-

AD” SRL de depunere a cererii introductive a devenit scadentă, după cum indică și

lichidatorul în cererea sa, deja după expirarea a 30 zile calendaristice de la înaintarea

spre executare a Titlului Executoriu nr.2e-10479/2010 din 25.11.2010 de încasare a

datoriei în sumă de 29 2813 lei adică la data de 25.12.2010 - fapt care, fiind confirmat

prin cumulul de probe administrat la prezenta procedură de insolvabilitate și nimerind

sub incidența art.272 alin.l (începutul curgerii termenului de prescripție extinctivă)

Cod civil, denotă că termenul de tragere la răspundere subsidiară a membrilor

3

organelor de conducere ale debitorului SRL “Izvoraș-AD” pentru nedepunerea

neântârziată a cererii introductive a început să curgă, practic din anul 2011 -

circumstanță în opinia recurenților, importantă pentru justa soluționare a cauzei, care

reconfirmă necesitatea respingerii cererii de tragere la răspundere subsidiară, or,

aceste acțiuni/inacțiuni s-au produs cu cel puțin 4 ani pînă la intentarea procesului de

insolvabilitate, iar, potrivit Legii acțiunile prevăzute la art.248,alin.l,lit.(a)-(i) a Legii

insolvabilității se extind situației anterioare insolvabilității doar pentru o perioadă de

2 ani.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea hotărârii primei instanțe din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în

vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate

cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că, prin hotărîrea Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 25 noiembrie 2010 s-a încasat de la SRL ,,Izvoraș-

AD” în beneficiul UIAPCPA suma de 292 813 lei și taxa de stat în mărime de

8 784.39 lei (f.d.14-16), hotărîrea devenită irevocabilă din 16 decembrie 2010.

În baza hotărârii menționate a fost eliberat titlul executoriu nr. 2e-10479/2010 la

22 februarie 2011 (f.d.17), iar prin încheierea executorului judecătoresc nr. 005-76/11

din 23 ianuarie 2015, s-a dispus restituirea fără executare în adresa creditorului

urmăritor UIAPCPA a titlului executoriu enunțat (f.d. 63-64).

Astfel, la 21 aprilie 2015, UIAPCPA a depus cerere introductivă cu privire la

intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul SRL ,,Izvoraș-AD”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, s-a admis cererea

introductivă depusă de Unitatea de Implementare și Administrare a Proiectului

Creșterii Producției Alimentare.

S-a constatat insolvabilitatea debitorului SRL „Izvoraș-AD”.

S-a dispus inițierea procedurii simplificate a falimentului SRL „Izvoraș-AD”. S-

a desemnat în calitate de lichidator al SRL „Izvoraș-AD” Svetlana Fanari, care

activează în baza autorizației nr. 104 din 14 ianuarie 2015, eliberată de Ministerul

Justiției.(f.d.30-34)

La fel, actele cauzei denotă că, potrivit procesului-verbal nr. 1 al adunării

creditorilor din 25 septembrie 2015, creditorii au determinat premisele de tragere la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, mărimea

creanțelor neacoperite de masa debitoare, precum și au hotărât de a trage la

răspundere subsidiară administratorul și fondatorul debitorului SRL ,,Izvoraș-AD”, și

în acest sens, au obligat lichidatorul ÎI ,,Fanari Svetlana” să întreprindă toate măsurile

4

necesare și să întocmească toate actele procesuale în vederea tragerii la răspundere

subsidiară a acestora (f.d. 21-22).

Așadar, la 16 octombrie 2015, lichidatorul SRL ,,Izvoraș-AD” (în procedura

simplificată a falimentului) – ÎI ,,Fanari Svetlana” a înaintat instanței de

insolvabilitate cerere în temeiul art. 248 alin. (1) lit. a), f), h) și i) al Legii

insolvabilității, solicitînd tragerea la răspundere subsidiară a administratorului

Semeniuc Ivan și fondatorului – Semeniuc Vasili, în limita creanțelor validate.

Din tabelul definitiv al creanțelor din 21 noiembrie 2014 se atestă că s-au validat

următoarele creanțe ale creditorilor, și anume: creanța UIAPCPA în sumă de 292 813

lei și creanța față de bugetul de stat în mărime de 93,95 lei (f.d. 28).

La fel, s-a stabilit în baza raportului nr. 1 al lichidatorului debitorului - ÎI ,,Fanari

Svetlana” că, în urma informației parvenite de la organele statului și agenți economici

că debitorul SRL ,,Izvoraș-AD” (în procedura simplificată a falimentului) nu dispune

de mijloace bănești, bunuri imobile și mijloace de transport, în vederea valorificării

masei debitoare și stingerea creanțelor, deoarece întreprinderea debitoare nu

activează de mai mult de 5 ani, iar membrii organelor de conducere nu au depus

cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de

întreprinderea fondată, în detrimentul creditorilor (f.d. 23-27).

Fiind investită cu examinarea cererii în cauză, instanța de insolvabilitate, prin

hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2017, a admis cererea înaintată de

lichidatorul SRL „Izvoraș-AD” – Fanari Svetlana, privind tragerea la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Izvoraș-AD”, Semeniuc Ivan

și asociatului Semeniuc Vasili.

S-a tras la răspundere subsidiară solidară, în vederea stingerii creanțelor și a

încasa în mod solidar din contul lui Semeniuc Ivan – administrator statutar al SRL

„Izvoraș-AD” (în proces de faliment simplificat) și Semeniuc Vasili – asociat al SRL

„Izvoraș-AD” (în proces de faliment simplificat), suma de 292906,95 lei, care vor fi

transferați pe contul bancar de acumulare gestionat de lichidatorul Fanari Svetlana în

scopul distribuirii către creditorii validați conform tabelului definitiv consolidat.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Semeniuc Ivan și Semeniuc Vasili, în

beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 8787,20 lei.

În acest context instanța de insolvabilitate concluzionează că, acțiunile

membrilor organelor de conducere, și anume a administratorului statutar SRL

„Izvoraș-AD”- Ivan Semeniuc și unicul asociat al SRL „Izvoraș-AD”- Vasili

Semeniuc, întrunesc condițiile pentru tragerea la răspundere subsidiară, dat fiind

faptul că acțiunile acestora cad sub incidența prevederilor art. 248 din Legea

insolvabilității, și anume nedepunerea cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate conform prevederilor art. 14.

Art. 248 alin. (5) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 stipulează că,

Măsura prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost

cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate,

dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de intentare a procedurii de

insolvabilitate.

Colegiul relevă că norma dată stabilește termenul de prescripție pentru

depunerea de către administratorul insolvabilității/lichidator a cererii privind tragerea

la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului, aceasta

5

urmând a fi depusă în termen de trei ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia

să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate. Legiuitorul a

prevăzut că data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a

cauzat starea de insolvabilitate nu este, în mod obligatoriu, posterioară datei hotărârii

de intentare a procedurii de insolvabilitate, or în sensul art. 248 alin. (5) Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, starea de insolvabilitate poate fi înțeleasă și

ca o stare de fapt, caracterizată prin incapacitatea debitorului de a-și onora obligațiile

de plată, în lipsa constatării incapacității de plată printr-un act judecătoresc de

dispoziție.

Astfel, având în vedere faptul cunoașterii persoanei care a cauzat starea de

insolvabilitate poate avea loc cu mult timp înainte de emiterea hotărârii de intentare a

procedurii de insolvabilitate, urmărind scopul de protejare a intereselor legitime ale

creditorilor, legiuitorul a instituit o excepție de la termenul de prescripție de trei ani,

statuând că acțiunea privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor

de conducere ale debitorului nu se poate prescrie mai devreme de doi ani de la data

hotărârii de intentare a procedurii de insolvabilitate

Conform art. 14 alin. (1), (3), (4) din Legea insolvabilității, debitorul este

obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la

art.10.

Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de

expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în

prezentul articol la alin.(2) și la art.10 alin.(2).

Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile și în termenul prevăzut

în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislația în vigoare, are dreptul

de a reprezenta debitorul, asociații cu răspundere nelimitată și lichidatorii debitorului

răspund subsidiar în fața creditorilor pentru obligațiile apărute după expirarea

termenului prevăzut la alin.(3). Aceste persoane sînt trase la răspundere penală în

conformitate cu legea.

În susținerea opiniei enunțate se vor reține și prevederile art.247 alin. (1) și

(2) din Legea insolvabilității, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi:

debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător,

fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier),

administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii

consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii comisiilor de

lichidare, contabilii.

Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care dețineau funcțiile respective la

data intentării procesului de insolvabilitate, precum și celor care au deținut aceste

funcții pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Potrivit prevederilor art. 72 alin. (7) Legea cu privire la societățile cu răspundere

limitată nr. 135-XVI din 14 iunie 2007, în cazul apariției indiciilor de insolvabilitate,

administratorul este obligat să depună imediat, dar nu mai tîrziu decît la expirarea

unei luni, cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate dacă asociații

nu vor acoperi pierderile.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele pricinii, la caz, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit, consideră că instanța de insolvabilitate just a

stabilit că prin cererea de tragere la răspundere subsidiară depusă de lichidator, se

6

confirmă că pînă la data intentării procedurii de insolvabilitate conturile bancare ale

debitorului erau sechestrate în baza titlului executoriu emis de Judecătoria Economică

de Circumscripție la 25 noiembrie 2010.

La data cînd a fost înaintat spre executare titlul executoriu de încasare a datoriei,

era imposibilă executarea lui pe motiv că întreprinderea nu dispunea de bunuri și

bani, iar organele de conducere nu întreprindeau nimic pentru redresarea situației

economico-financiare a debitorului în scopul achitării datoriei (f.d. 2-4).

Astfel, atît administratorul statutar Semeniuc Ivan, cît și asociatul unic Semeniuc

Vasili al SRL „Izvoraș-AD”, erau obligați să depună cerere introductivă dacă există

unul din temeiurile prevăzute la art. 10, imediat, dar nu mai târziu de expirarea a 30

de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor de intentare a procesului de

insolvabilitate, or, administratorul cît și fondatorul întreprinderii debitoare nu puteau

să nu cunoască care este situația financiară a întreprinderii, cunoscând cu certitudine

despre datoriile debitoriale ale acesteia față de Unitatea de Implementare și

Administrare a Proiectului Creșterii Producției Alimentare în sumă de 292813,00 lei.

Sunt lipsite de sens și apreciate critic de instanța de recurs susținerile avocatului

Vitalie Caldîba în interesele recurenților Semeniuc Ivan și Semeniuc Vasile precum

că prin cumulul de probe administrat la prezenta procedură de insolvabilitate și

nimerind sub incidența art.272 alin.l (începutul curgerii termenului de prescripție

extinctivă) Cod civil, se denotă că termenul de tragere la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere ale debitorului SRL “Izvoraș-AD” pentru

nedepunerea neântârziată a cererii introductive a început să curgă, practic din anul

2011 - circumstanță în opinia recurenților, importantă pentru justa soluționare a

cauzei, care reconfirmă necesitatea respingerii cererii de atragere la răspundere

subsidiară. Aceasta deoarece, coroborînd prevederile art.14 alin. (3) și (4) al Legii

insolvabilității cu circumstanțele faptice ale speței, se constată că obligația membrilor

organelor de conducere ale debitorului SRL „Izvoraș-AD” de depunere a cererii

introductive a devenit scadentă, după cum indică și lichidatorul în cererea sa, deja

după expirarea a 30 zile calendaristice de la înaintarea spre executare a titlului

executoriu nr.2e-10479/2010 din 25 noiembrie 2010 de încasare a datoriei în sumă de

292813,00 lei, adică la data de 25 decembrie 2010.

Conform art. 272 Codul civil, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă

de la data nașterii dreptului la acțiune, iar dreptul la acțiune se naște la data cînd

persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Analizînd circumstanțele speței prin prisma normelor de drept evocate supra, în

raport cu cele constatate, instanța de recurs conchide că, curgerea termenului de

prescripție de trei ani stabilit de art. 248 alin. (5) al Legii insolvabilității, începe de la

data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat starea de

insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a

procedurii de insolvabilitate, la caz, data de 16 iunie 2015.

Din actele cauzei nu rezultă careva probe plauzibile care ar demonstra că

membrii organelor de conducere, în calitate de administratori și fondatori, nu se fac

vinovați de incapacitatea de plată a întreprinderii în ultimii 3 ani de administrare și

gestionare a societății debitoare.

7

Respectiv, la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere și/sau supraveghere, instanța de insolvabilitate urmează să constate culpa

acestora ca o condiție obligatorie.

Prin urmare, culpa administratorului statutar Semeniuc Ivan, cît și a asociatului

unic Semeniuc Vasili al SRL „Izvoraș-AD”, se stabilește prin faptul că cererea

introductivă privind inițierea procesului de insolvabilitate a fost înaintată de către

creditorul ”Unitatea de Implementare și Administrare a Proiectului Creșterii

Producției Alimentare”, iar la data depunerii cererii introductive debitorul se afla în

imposibilitatea satisfacerii integrale a crențelor scadente, or acestora le este

imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, drept consecință a

nerespectării prevederilor legale privind depunerea cererii introductive imediat, dar

nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor

indicate în art.14 la alin. (2) și la art. 10 alin. (2) din Legea insolvabilității.

Pe cale de consecință, instanța de insolvabilitate a reținut că, atît Semeniuc Ivan

– administrator statutar al SRL „Izvoraș-AD” cît și Semeniuc Vasili - asociat unic al

SRL „Izvoraș-AD”, dețineau calitatea de membri a organelor de conducere a

debitorului SRL „Izvoraș-AD” la data intentării procesului de insolvabilitate, precum

și pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

La caz, instanța de recurs reține că, instanța de insolvabilitate corect a admis

cererea înaintată de lichidatorul SRL „Izvoraș-AD” – Fanari Svetlana, privind

tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL

„Izvoraș-AD”, cu încasarea în mod solidar din contul lui Semeniuc Ivan –

administrator statutar al SRL „Izvoraș-AD” și Semeniuc Vasili asociat unic al SRL

„Izvoraș-AD”, a sumei de 292906,95 lei (două sute nouăzeci și doi mii nouă sute șase

lei, 95 bani), care vor fi transferați pe contul bancar de acumulare gestionat de

lichidatorul Fanari Svetlana în scopul distribuirii către creditorii validați conform

tabelului definitiv consolidat.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță deoarece nu

denotă interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural de către instanța de insolvabilitate, respectiv nu constituie temei de casare

a hotărârii recurate și urmează a fi respinse.

De astfel, în lipsa probelor confirmative ce ar demonstra temeinicia solicitării

înaintate, argumentele aduse în susținerea acesteia se vor aprecia ca declarative.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că hotărârea recurată

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține hotărârea contestată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către avocatul Vitalie Caldîba în interesele

recurenților Semeniuc Ivan și Semeniuc Vasile,

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2017, în cadrul

procesului de insolvabilitate la cererea lichidatorului societății cu răspundere limitată

8

,,Izvoraș-AD” –Fanari Svetlana privind tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

9