2ri-343/17 — atragerea la răspundere subsidiară

2ri-343/17 — atragerea la răspundere subsidiară (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Curtea de Apel Bălți Dosarul nr. 2ri-343/17

Judecător: D. Corolevschi

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală, Ion Druță

examinând recursul declarat de către lichidatorului Societății cu Răspundere

Limitată „Luceafăr” - Manalati Tair,

în cauza civilă de insolvabilitate a Societății cu Răspundere Limitată

„Luceafăr”, la cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată

„Luceafăr” - Manalati Tair, privind atragerea la răspundere subsidiară a lui

Pînzaru Valeriu și Pînzaru Alexandru,

împotriva hotărârii Curții de Apel Bălți din 24 august 2017, prin care s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea înaintată de Manalati Tair - lichidatorul

Societății cu Răspundere Limitată „Luceafăr” privind atragerea la răspundere

subsidiară a lui Pînzaru Valeriu și Pînzaru Alexandru în cadrul procedurii de

insolvabilitate a debitorului Societății cu Răspundere Limitată „Luceafăr”,

c o n s t a t ă :

La data de 09 decembrie 2016 lichidatorul SRL „Luceafăr” - Manalati Tair a

înaintat în instanța de insolvabilitate a Curții de Apel Bălți cerere privind atragerea

la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Luceafăr” și anume

Pînzaru Valeriu și Pînzaru Alexandru.

În motivarea cererii lichidatorul a invocat, că organele de conducere a

debitorului nu au predat lichidatorului actele aferente activității SRL „Luceafăr” și

ștampila întreprinderii.

În contextul dat menționează că este vorba de eschivarea certă a membrilor

organelor de conducere de la colaborarea constructivă cu lichidatorul în vederea

cursului corespunzător a procesului de insolvabilitate în raport cu interesele

primordiale a creditorilor validați.

Consideră că, împrejurările și cauzele care au condus la insolvabilitatea

„Luceafăr” SRL sunt generate de managementul necalitativ al întreprinderii

manifestat prin exprimarea defectuoasă a voinței organelor de conducere și a

contabilului șef în ceea ce privește descreșterea economică a activelor societății,

fapt care denotă culpabilitatea acestora în circumstanțele estimate la zi.

Astfel, consideră că se întrunesc condițiile antrenării răspunderii subsidiare ce

poate fi imputată tuturor celor care au participat la gestionarea activelor și la

conducerea companiei, și-au exprimat voința în privința patrimoniului

întreprinderii în interese personale, s-au au contribuit la tăinuirea documentelor și

ștampilei întreprinderii (încălcarea art. 248 alin. (1) lit. e a Legii Nr. 149/2012). S-a

mai invocat că faptul exprimării unei voințe defectuoase, este certificat prin

datoriile acumulate la bugetul de stat urmare a neachitării impozitului pe venit și

neplății TVA, dar totodată și neachitării sumelor către ceilalți creditori validați fie

pentru serviciile prestate, fie pentru bunurile achiziționate.

Totodată, consideră că atitudinea dolosivă a membrilor organelor de

conducere, se manifestă și se probează prin înstrăinarea ilegală a tuturor activelor

întreprinderii în perioada de până la depunerea cererii introductive.

S-a mai invocat că neregulile admise de către administratorul Pînzaru Valeriu

și co-fondatorul Pînzaru Alexandru reies din declarația depusă pe numele

executorului judecătoresc Rodica Bumbac, prin care Pînzaru Valeriu la data de

04.10.2013 a încheiat tranzacția de împăcare între SRL „Luceafăr” și Deleu Aliona

confirmată prin proces verbal nr. 092-497/2013 din 04.10.2013. Astfel a transmis

dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor care aparțineau debitorului SRL

„Luceafăr” cu drept de proprietate pentru stingerea datorii de în sumă de X dolari

SUA cu titlu de datorie precum și X MDL cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a mai invocat și faptul că acțiunea ilicită a făptuitorului constă în

gestionarea defectuoasă a companiei „Luceafăr” SRL manifestată prin

neexecutarea obligațiilor companiei față de terți în concordanță cu prevederile alin.

572 Cod Civil RM care scrie în general despre obligații și explică faptul că acestea

trebuie executate cu bună credință la locul și în modul stabilit. Astfel, voința în

raport cu oricare din acțiunile săvârșite de către „Luceafăr” SRL era manifestată

prin administratorul Pînzaru Valeriu co-fondatorul Pînzaru Alexandru (în

continuare - organe de conducere).

În urma circumstanțelor create, a remarcat lichidatorul că voința persoanelor

indicate supra s-a adeverit a fi una contrară ordinii sociale, or, în calitatea ce o

întruneau aceștia trebuiau să manifeste o atitudine cu un grad de precauție mult mai

sporit față de „Luceafăr” SRL, și în special conform art. 9 CC RM textul căruia

dispune că: persoanele fizice și juridice participante la raporturile juridice civile

trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile cu bună-credință, în

acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică și cu bunele moravuri, însă

organele de conducere nu au respectat această prevedere legală.

Mai indică faptul că, în afară de prevederea stipulată la art. 248 alin. (1) lit.

„e” a Legii Nr. 149/2012 (ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor

legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor

de constituire și a ștampilei), cauzei din speță în este aplicabilă lit. „h” și lit. „t” a

aceluiași articol deoarece, debitorul nu a depus cererea de intentare a procesului de

insolvabilitate conform prevederilor art. 14 a Legii Nr. 146/2012 și a tăinuit

obiectul tranzacției de împăcare din 04.10.2013 ceea ce a generat un prejudiciu

considerabil pentru creditorii validați în cadrul procesului de insolvabilitate a

debitorului.

De asemenea, consideră lichidatorul că cazului din speță îi este aplicabilă lit.

„a” a art. 248 alin. (1) care vorbește despre folosirea bunurilor sau a creditelor în

interes personal. Prin urmare, conform art. 288 alin. (5) al CC al RM banii sunt

considerați ca fiind bunuri mobile ale „Luceafăr” SRL. Prin actul de control fiscal

Nr. 5-664535 din 17.09.2014 IFS Drochia a constatat că „Luceafăr” SRL pentru

perioada fiscală 2010/2014 avea obligație în sumă de X MDL p/u neplata

impozitului pe venit, și penalității în sumă totală de X MDL. Obligația de prudență

în ceea ce privește efectuarea plăților la buget, pe lângă administratorul

întreprinderii, care se prezumă a fi un profesionist cu nivel corespunzător de

calificare.

În aceeași ordine de idei, aceștia din urmă au deturnat fondurile destinate

bugetului de stat, contrar destinației utilizându-le în interese personale, astfel

încălcând art. 9 CC RM.

S-a remarcat și faptul că, din circumstanțele prezentate supra se desprind

X MDL și X USD datorii ale companiei față de cei 5 creditori validați conform

tabelului definitiv consolidat, ce reies din neexecutarea obligațiilor contractuale și

alte ilegalități comise de „Luceafăr” SRL patronat necalitativ de către organele sale

de conducere, din care motiv compania a rămas să suporte acest prejudiciu. Mai

mult, prejudiciul în mărime de X MDL și X USD este generat exclusiv de acțiunile

ilicite ale managementului care este și cauza acestei datorii semnificative.

Astfel, aducând „Luceafăr” SRL la starea de insolvabilitate constatată prin

hotărârea judecătorească Nr. 2i-243/14 din 10.11.2014 drepturile organelor de

conducere în raport cu aceasta din urma au fost exercitate defectuos și contrar

prevederilor legii ceea ce constituie o încălcare flagrantă și întrunește condiția de

atragere la răspundere subsidiară. Vinovăția, ca fiind ultima condiție de întrunire a

componenței unei faptei ilicite în baza căreia se antrenează răspunderea, conturează

în sine câteva forme specifice reflectate în art. 603 CC RM. Există opinii că se

poate antrena răspundere și fără vinovăție, deci, vinovăția include în sine: Dolul

direct sa indirect și culpa (imprudența sau neglijența).

Intuitiv, consideră că ar putea invoca membrilor organelor de conducere un

dol direct, care reflectă situația când făptuitorul își dă seama de caracterul

antisocial al faptelor sale (gestionarea defectuoasa a „Luceafăr” SRL prin

neachitarea sumelor către creditori și eschivarea de la efectuarea plăților la buget în

sume destul de considerabile, fapt care necesită un control suplimentar al

circumstanțelor cazului în raport cu prevederile legii penale și care a agravat

situația financiară a „Luceafăr” SRL indicând-i pasivul la X MDL și X USD în

lipsa activului congruent).

În contextul celor expuse, consideră cert faptul că se întrunește componența

unui delict civil pe care l-au manifestat organele de conducere în raport cu

„Luceafăr” SRL și pentru care trebuie să fie atrași la răspundere deoarece sunt

suficiente probe care adeveresc acest fapt. Cu titlul de probe se invocă atât

tăinuirea unor tranzacții cu scopul înstrăinării activelor întreprinderii, care se

certifică prin declarația depusă pe numele executorului judecătoresc Bumbac

Rodica, prin care Pînzaru Valeriu benevol a transmis în cadrul executării

documentului executoriu nr. 2po-35/13 emis de către judecătoria Dondușeni cât și

existența datoriilor acumulate la buget confirmate prin actul de control fiscal Nr. 5-

664535 din 17.09.2014, IFS r-l Drochia și decizia Nr. 1917 din 10.1 1.2014 care

potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) al Legii Nr. 149/2012 nu se supun unor

verificări suplimentare.

În temeiul art. art. 248, alin. 1, lit. a), e), h), și i) ale Legii insolvabilității, art.

9 CC a RM și art. 5 al Legii nr. 135/2007 a solicitat instanței de judecată admiterea

cererii și atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a

SRL „Luceafăr”, cu încasarea din contul lui Pînzaru Valeriu și Pînzaru Alexandru a

sumei prejudiciului în mărime de X MDL și X USD.

În referința la cererea de atragere la răspundere subsidiară, avocatul Bot

Alexandru în interesele pârâților a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.

În cadrul ședinței de judecată, lichidatorul SRL „Luceafăr”, în proces de

faliment Manalati Tair a susținut cererea, solicitând a fi atras la răspundere

subsidiară organele de conducere ale SRL „Luceafăr” și anume Pînzaru Valeriu și

Pînzaru Alexandru, invocând motivele indicate în cererea corespunzătoare.

Pârâtul Pînzaru Valeriu a solicitat respingerea cererii privind atragerea la

răspunderea subsidiară invocînd motivele din referința depusă.

Pârâtul Pînzaru Alexandru fiind corespunzător citat nu s-a prezentat, în

legătură cu ce instanța în temeiul art. 206 al. (3) CPC a dispus examinarea cauzei în

lipsa acestuia.

Avocatul Alexandru Bot, în interesele pîrîților Pînzaru Valeriu și Pînzaru

Alexandru, în cadrul ședinței de judecată în cadrul căreia a fost prezent din

17.05.2017 a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată invocând că

lichidatorul în sensul art. art. 66. alin. 1), lit. a) din Legea insolvabilității nu a

prezentat instanței un raport bine argumentat, nu a indicat cauzele și împrejurările

care au condus la insolvabilitate, și stabilirea vinovăției lui Pînzaru Valeriu și

Pînzaru Alexandru.

A mai indicat că lichidatorul face referire la înstrăinarea bunurilor SRL

„Luceafăr” în baza procesului-verbal de conciliere a părților din 04.10.2013, emis

în procedura de executare nr. 092- 497/2013, însă argumentul dat nu poate fi

invocat deoarece în acest caz a fost stinsă datoria irevocabil constatată prin

ordonanța Judecătoriei Dondușeni nr. 2p/o-35/13. Ordonanța nefiind declarată falsă

sau cu o cauză frauduloasă. Mai mult, din materialele procedurii de insolvabilitate

rezultă că însăși lichidatorul SRL „Luceafăr”, Tair Manalati a renunțat la careva

pretenții față de Deleu Aliona și SRL „Lanva-Com”, cărora anterior le-a cerut

restituirea bunurilor transmise în procedura de executare.

A mai menționat că lichidatorul contrar prevederilor art. 247 din Legea

insolvabilității, nr. 149 din 2012 a conchis că Pînzaru Alexandru este un subiect

pasibil de a fi tras la răspundere subsidiară, or acesta din urmă fiind co-fondator al

SRL „Luceafăr”, nu este subiect pasibil de a fi tras la răspundere subsidiară. Astfel,

norma evidențiată menționează destul de clar că membri ai organelor de conducere

ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală

de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești

(de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive

membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii

comisiilor de lichidare, contabilii. Cu alte cuvinte, doar fondatorii întreprinderilor

individuale sau gospodăriilor țărănești sunt pasibili de a fit trași la răspundere

subsidiară, asociații societăților cu răspundere limitată nu sunt subiecți

responsabili. În virtutea prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea privind societățile cu

răspundere limitată, nr. 135 din 2007 care rezultă din activitatea societății în

limitele participațiunii lor la capitalul social. De asemenea, în limitele art. 9 al Legii

privind societățile cu răspundere limitată, nr. 135 din 2007, derivă faptul că

lichidatorul SRL „Luceafăr” Tair Manalati a omis să identifice și să atragă în

proces persoana care deținea funcția de contabil-șef al întreprinderii, or, respectiva

persoană este direct responsabilă de acțiunile care fac obiectul răspunderii

subsidiare. Totodată, consideră că la atragerea răspunderii subsidiare a membrilor

organelor de conducere și/sau supraveghere, instanța de insolvabilitate urmează să

constate culpa acestora ca o condiții obligatorie, culpa fiind constituită din: fapta

ilicită, prejudiciu și urmările prejudiciabile.

În opinia s-a pârâții nu pot fi atrași la răspundere subsidiară și din motiv că,

lichidatorul SRL „Luceafăr” - Tair Manalati nu a prezentat un raport în care să fie

reflectate suma acumulată la moment din vânzarea activelor întreprinderii lichidate

și care bunuri la moment sunt deținute de SRL „Luceafăr”. S-a menționat și faptul

că, aceste circumstanțe sunt imperios necesare pentru a decide atragerea la

răspundere subsidiară, or în limita lor urmează a fi constatată insuficiența

mijloacelor necesare stingerii creanțelor creditorilor.

S-a mai invocat și faptul că cererea de a atrage la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere a SRL „Luceafăr” nu au fost depuse, iar cererea

a fost depusă fără voința tuturor creditorilor.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 24 august 2017 s-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea înaintată de Manalati Tair - lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată „Luceafăr” privind atragerea la răspundere subsidiară a lui

Pînzaru Valeriu și Pînzaru Alexandru în cadrul procedurii de insolvabilitate a

debitorului Societății cu Răspundere Limitată „Luceafăr”.

La data de 20 septembrie 2017, lichidatorului Societății cu Răspundere

Limitată „Luceafăr” - Manalati Tair a declarat recurs nemotivat împotriva hotărârii

Curții de Apel Bălți din 24 august 2017, iar la data de 29 septembrie 2017 a depus

recurs motivat (supliment), prin care a solicitat casarea hotărârii cu remiterea

cauzei spre rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, reiterând temeiurile de fapt și de drept invocate în

instanța de insolvabilitate, recurentul a menționat că argumentele invocate de către

instanța de insolvabilitate în hotărârea contestată sunt unele contradictorii, în

situația în care instanța atrage o deosibită atenție asupra prevederile art. 66 alin. (1)

lit. a) al Legii Insolvabilității nr. 149/2012 cu referire la conținutul raportului

administratorului provizoriu, interpretându-le eronat deoarece acestea se referă la

perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate.

A mai invocat recurentul că instanța de insolvabilitate a interpretat eronat și

art. 248 alin (1) al Legii insolvabilității nr. 149/2012, concluzionând că co-

fondatorul debitorului „Luceafăr” SRL Pînzaru Alexandru nu este subiect posibil

de a fi tras la răspunderea subsidiară.

Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în

termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile

prevăzute expres de prezenta lege.

Conform materialelor dosarului, recurentul a recepționat hotărârea recurată

la data de 15 septembrie 2017, iar în situația în care cererea de recurs a fost

depusă la 20 septembrie 2017, Colegiul consideră că a fost respectat termenul de

atac al acesteia.

Examinând materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în

cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că recursul înaintat urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanța, după ce judecă recursul, este

în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să

trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012

„(1) În cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a

membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da

indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile

debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară

solidară față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente

pentru executarea creanțelor creditorilor.”

Conform art. 248 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012,

„dacă în cadrul procesului sânt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă

apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului

insolvabilității/ lichidatorului, instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte

din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de

conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au

cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea

bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei

activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea

fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din

activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate;

e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și

contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire;

f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la

incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se

plăti cu preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea

cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14;

i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului.”

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012

„(4) Procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile

Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.”

Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM „Instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din

dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de

probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la

legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.”

Conform art. 241 alin. 5 CPC „(5) În motivare se indică: circumstanțele

pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei

privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.”

În acest context legal, Colegiul reține că la data de 19 iunie 2014, Baciu

Vasile s-a adresat în instanța de judecată cu cerere introductivă privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Luceafăr”, invocând în calitate de

temei supra îndatorarea debitorului.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 20 iunie 2014 s-a admis spre

examinare cererea introductivă depusă de Baciu Vasile privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de SRL „Luceafăr” și a fost numit în calitate de

administrator provizoriu ÎI „Manalati Tair”.

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 16 iulie 2014 a fost intentat procesul

de insolvabilitate față de SRL „Luceafăr” și a fost numit în calitate de

administrator al insolvabilității aceeași persoană ÎI „Manalati Tair”.

La data de 09 decembrie 2016 lichidatorul SRL „Luceafăr'” - Manalati Tair

a înaintat în instanța de insolvabilitate a Curții de Apel Bălți cerere privind

atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale SRL „Luceafăr”

și anume Pînzaru Valeriu și Pînzaru Alexandru.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, instanța de insolvabilitate, prin

hotărârea Curții de Apel Bălți din 24 august 2017 a respins ca fiind neîntemeiată

cererea înaintată de Manalati Tair - lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Luceafăr” privind atragerea la răspundere subsidiară a lui Pînzaru

Valeriu și Pînzaru Alexandru în cadrul procedurii de insolvabilitate a debitorului

Societății cu Răspundere Limitată „Luceafăr”.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

constată că instanța de insolvabilitate, contrar prevederilor art. 241 alin. 5 CPC, a

motivat defectuos actul de procedură contestat, și anume, nu a indicat motivele

care au determinat concluziile acesteia și legea guvernantă, inclusiv probele

prezentate de părți care urmau a fi apreciate de către instanță, cu expunerea

asupra acestora în cadrul actului de procedură, respectiv fiind prematură

concluzia instanței de respingere a cererii de atragere la răspundere subsidiară,

din considerentele ce preced:

Lichidatorul Manalati Tair prin cererea de atragere la răspundere subsidiară

a lui Pînzaru Valeriu și Pînzaru Alexandru a invocat că organele de conducere a

debitorului nu au predat lichidatorului actele aferente activității SRL „Luceafăr”

și ștampila întreprinderii, iar în contextul dat consideră că este vorba de

eschivarea certă a membrilor organelor de conducere de la colaborarea

constructivă cu lichidatorul în vederea cursului corespunzător a procesului de

insolvabilitate în raport cu interesele primordiale a creditorilor validați.

Consideră că, împrejurările și cauzele care au condus la insolvabilitatea

„Luceafăr” SRL sunt generate de managementul necalitativ al întreprinderii

manifestat prin exprimarea defectuoasă a voinței organelor de conducere și a

contabilului șef în ceea ce privește descreșterea economică a activelor societății,

fapt care denotă culpabilitatea acestora în circumstanțele estimate la zi. Astfel,

consideră că se întrunesc condițiile antrenării răspunderii subsidiare ce poate fi

imputată tuturor celor care au participat la gestionarea activelor și la conducerea

companiei, și-au exprimat voința în privința patrimoniului întreprinderii în

interese personale, sau au contribuit la tăinuirea documentelor și ștampilei

întreprinderii (încălcarea art. 248 alin. (1) lit. e) a Legii Nr. 149/2012).

S-a mai indicat și faptul că, în afară de prevederea stipulată la art. 248 alin.

(1) lit. „e” a Legii Nr. 149/2012 (ținerea unei contabilități fictive sau contrare

prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a

documentelor de constituire și a ștampilei), cauzei din speță în este aplicabilă lit.

„h” și lit. „f” a aceluiași articol deoarece, debitorul nu a depus cererea de

intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14 a Legii Nr.

146/2012 și a tăinuit obiectul tranzacției de împăcare din 04.10.2013, ceea ce a

generat un prejudiciu considerabil pentru creditorii validați în cadrul procesului

de insolvabilitate a debitorului.

De asemenea, s-a mai invocat de către lichidator că cazului din speță îi este

aplicabilă lit. „a” a art. 248 alin. (1) care vorbește despre folosirea bunurilor sau a

creditelor în interes personal. Prin urmare, conform art. 288 alin. (5) al Cod civil

al RM banii sunt considerați ca fiind bunuri mobile ale „Luceafăr” SRL. Prin

actul de control fiscal Nr. 5-664535 din 17.09.2014 IFS Drochia a constatat că

„Luceafăr” SRL pentru perioada fiscală 2010/2014 avea obligație în sumă de X

MDL p/u neplata impozitului pe venit, și penalității în sumă totală de X MDL. În

aceeași ordine de idei, consideră lichidatorul că administratorul și co-fondatorul

au deturnat fondurile destinate bugetului de stat, utilizându-le în interese

personale, astfel încălcând art. 9 Cod Civil RM.

În contextul celor expuse, consideră lichidatorul că se întrunește

componența unui delict civil pe care l-au manifestat organele de conducere în

raport cu „Luceafăr” SRL și pentru care trebuie să fie atrași la răspundere

deoarece sunt suficiente probe care adeveresc acest fapt. Cu titlul de probe s-a

invocat atât tăinuirea unor tranzacții cu scopul înstrăinării activelor întreprinderii,

care se certifică prin declarația depusă pe numele executorului judecătoresc

Bumbac Rodica, prin care Pînzaru Valeriu benevol a transmis în cadrul executării

documentului executoriu nr. 2po-35/13 emis de către Judecătoria Dondușeni cât

și existența datoriilor acumulate la buget confirmate prin actul de control fiscal

Nr. 5-664535 din 17.09.2014, IFS r-n. Drochia și decizia Nr. 1917 din

10.11.2014 care potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) al Legii Nr. 149/2012 nu se

supun unor verificări suplimentare.

În această conjunctură de circumstanțe invocate de către lichidator, însoțite

și de un material probatoriu consistent menționat anterior, Colegiul reține că

instanța de insolvabilitate la examinarea cererii de atragere la răspundere

subsidiară a organelor de conducere ale debitorului nu a dat apreciere tuturor

argumentelor invocate de către lichidatorul Manalati Tair, astfel a respins cererea

pe motivul neprezentării de către lichidatorul Manalati Tair a probelor suficiente

fără a aprecia în totalitate pe cele existente.

Totodată, Colegiul reține ca fiind întemeiat argumentul recurentului că

instanța de insolvabilitate a interpretat eronat prevederile art. 248 alin (1) al Legii

insolvabilității nr. 149/2012, concluzionând că co-fondatorul debitorului

„Luceafăr” SRL - Pînzaru Alexandru nu este subiect pasibil de a fi tras la

răspunderea subsidiară, în situația în care legea prevede expres în art. 248 alin.

(1) că orice altă persoană căreia i-ar fi imputabilă apariția stării de

insolvabilitate a debitorului poate fi trasă la răspundere subsidiară, nu doar

membrii organelor de conducere, iar în situația în care Pînzaru Valeriu și Pînzaru

Alexandru sunt fondatori ai debitorului cu cote egale 50/50 - conform statutului

întreprinderii, orice decizie urma să fie aprobată cu comun acordul al ambelor

asociații, iar cu titlu de consecință răspunderea asupra tuturor deciziilor luate în

cadrul întreprinderii poartă ambii asociați.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de

insolvabilitate nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, ce au

importanță pentru aplicarea corectă a normelor de drept material și procedural,

instanța de recurs apreciază hotărârea instanței de insolvabilitate ca fiind

prematură.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

consideră imposibilă corectarea erorii admise de către instanța de insolvabilitate

în condițiile procedurii prevăzute de către legislația procesuală, motiv pentru care

cauza urmează a fi restituită spre rejudecare.

La rejudecarea cauzei, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de

cele indicate, să verifice și alte circumstanțe ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet și

obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, și în

dependență de situația stabilită, în raport cu normele de drept material, să adopte

o hotărâre legală și întemeiată.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Luceafăr” - Manalati Tair.

Se casează hotărârea Curții de Apel Bălți din 24 august 2017 emisă în cauza

civilă de insolvabilitate a Societății cu Răspundere Limitată „Luceafăr”, la

cererea lichidatorului Societății cu Răspundere Limitată „Luceafăr” - Manalati

Tair, privind atragerea la răspundere subsidiară a lui Pînzaru Valeriu și Pînzaru

Alexandru.

Se remite cauza la rejudecare la Curtea de Apel Bălți în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

Ion Druță