3ra-1108/17 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra–1108/17

Prima instanță: Judecătoria Florești, judecător – M. Nicorici

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Groza Vladimir, prin

intermediul avocatului Ciofu Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Groza Vladimir

către Primăria Frumușica, intervenienți accesoriu Bubulici Ion și Bubulici Zinaida,

privind anularea Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și a

actului de constatare,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Groza Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei

Florești din 07 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 17 decembrie 2015, Groza Vladimir s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei s. Frumușica, intervenienți accesorii

Bubulici Ion și Bubulici Zinaida privind anularea Titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren și a actului de constatare.

În motivarea acțiunii reclamantul Groza Vladimir a indicat, că la data de 14

august 2014, lui Bubulici Ion i-a fost eliberat Titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren cu nr.cadastral XXXXXX. Consideră că, acest Titlu este

eliberat ilegal lui Bubulici Ion, deoarce semnăturile în numele primarului,

secretarului și al inginerului pentru reglementarea regimului proprietății funciare se

observă vizual că sunt aplicate de aceeași persoană; data deciziei Primăriei este

indicată incorect; hotarele indicate în planul din Titlu nu coincide cu hotarele

stabilite în planurile sectoarelor terenurilor.

La data de 13 ianuarie 2015, o comisie din cadrul unității administrativ-

teritoriale a întocmit un act potrivit căruia, apa de pe acoperișul șopronului

construit pe lotul ce-i aparține reclamantului se scurge în ograda lui Bubulici Ion,

și un alt act fără dată și locul întocmirii, potrivit căruia prin săparea unui șanț

reclamantul a deteriorat gardul construit de Bubulici Ion.

Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul consideră ilegale aceste

acte, deoarece comisia care le-a întocmit este ilegală, pe motiv că nu există vreun

act de dispoziție al Primăriei privind formarea acestei comisii; membrii comisiei nu

s-au deplasat la fața locului și nu au fost invitați cineva din familia Groza la

constatare; întocmirea și eliberarea acestor două acte nu a fost înregistrată la

Primăria s. Frumușica. Astfel, reclamantul consideră că Bubulici Ion a avut nevoie

să-i fie eliberat acest titlu și să fie întocmite aceste două acte pentru a-și întemeia

acapararea samovolnică a unei fâșii de pământ din terenul deținut de el.

La data de 13 decembrie 2013, S. Cernăuțanu prin demersul nr. 1244 către

șeful IP Florești atenționează despre acapararea samovolnică a terenului cu

suprafața de 0,09 ha de către Bubulici Ion și cere să fie întreprinse măsurile de

rigoare. Drept rezultat, la data de 17 decembrie 2013, IP Florești întocmește

procesul-verbal 2013038401555, prin care Bubulici Ion a fost sancționat conform

art. 116 alin. (2) Cod Contravențional.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat instanței de judecată anularea

Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.cadastral

XXXXXX, eliberat pe numele lui Bubulici Ion și anularea actelor de constatare.

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 07 decembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Groza Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei Florești din 07

decembrie 2016.

La data de 07 august 2017, Groza Vladimir, prin intermediul avocatului Ciofu

Ion, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii

instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie admisă integral

cererea sa de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Susține că, intervenientul intervenientul accesoriu Bubulici

Ion întreprinde toate măsurile posibile pentru a legaliza terenul pe care l-a acaparat

de la recurent, astfel fiindu-i lezat dreptul de proprietate. Consideră recurentul că

Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr.cadastral XXXXXX a

fost eliberat cu încălcări, și ca rezultat intervenientul și-a înregistrat neîntemeiat

dreptul de proprietate.

La data de 06 noiembrie 2017, Bubulici Ion a depus referință la cerere de

recurs, solicitând declararea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Groza Vladimir, prin intermediul avocatului Ciofu Ion, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar potrivit lit. c) cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l

declare.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Groza Vladimir, prin intermediul

avocatului Ciofu Ion.

Mai mult, potrivit mandatului avocatului Ciofu Ion, prin care recurentul

Groza Vladimir l-a împuternicit să-i reprezinte interesele, acesta nu dispune de

dreptul de a contesta decizia Curții de Apel Bălți din 18 mai 2017, drept care,

potrivit prevederilor art. 81 CPC, urmează a fi stipulat expres în mandat sub

sancțiunea nulității (f.d. 35).

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Groza Vladimir, prin

intermediul avocatului Ciofu Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari