2ra-1845/17 — cu privire la încasarea datoriei în ordine de regres

2ra-1845/17 — cu privire la încasarea datoriei în ordine de regres (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Suciu dosarul nr. 2ra-1845/17

instanța de apel: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

DECIZIE

1 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara-Chișca Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Compania Internațională de

Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaționale

de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni împotriva lui Veaceslav Carapunarlî cu

privire la încasarea datoriei în ordine de regres

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „ASITO”

Societate pe Acțiuni și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 5 octombrie 2016, CIA „Asito” SA a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Veaceslav Carapunarlî cu privire la încasarea datoriei în ordine de

regres.

În motivarea acțiunii a invocat că la 6 august 2013, CIA „Asito” SA și

Veaceslav Carapunarlî au încheiat contractul de asigurare RCA, fiind emisă polița

de asigurare a răspunderii civile auto nr. RCA1- 000328418 din 6 august 2013.

Indică că la 6 iulie 2014, Veaceslav Carapunarlî, aflându-se la volanul

autovehiculului „Volkswagen Passat”, cu numărul de înmatriculare XXXXX a

tamponat autovehiculul „Dacia Logan”, cu numărul de înmatriculare XXXXX.

Ca urmare, prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 30 septembrie 2014

Veaceslav Carapunarlî a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

Notează că în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, CIA „Asito” SA a achitat păgubitului

Pavel Vozan despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate, în sumă de

20000 lei, în baza dosarului de daune nr. 1415936Rl din 22 iulie 2014, fapt

confirmat prin ordinul de plată nr. 1864 din 28 octombrie 2015.

1

Invocând prevederile art. 29 lit. f) din Legea cu privire la asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule și

prevederile pct. 28 din Hotărârea explicativă a Curții Supreme de Justiție cu privire

la aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației în domeniul asigurărilor

obligatorii și facultative a transportului auto, susține că la momentul producerii

accidentului, automobilul „Volkswagen Passat”, cu numărul de înmatriculare

XXXXX, condus de Veaceslav Carapunarlî, avea certificat de revizie tehnică emis

de organele din Transnistria.

Susține că la 15 decembrie 2015, CIA „Asito” SA a expediat în adresa lui

Veaceslav Carapunarlî o reclamație cu solicitarea de achitare a sumei de 20000 lei,

care nu a fost recepționată.

Remarcă că CIA „Asito” SA a întreprins toate măsurile de înștiințare și

soluționare a litigiului pe cale amiabilă, dar aceasta nu a fost posibil de soluționat.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 6 CEDO, art. 8, 9, 10, 11,

512, 513, 514, 572, 583, 602, 619, 1329, 1415 Cod civil, art. 29 lit. f) din Legea cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, art. 94, 96, 166, 167, 174, 2016 alin. (1) CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Veaceslav Carapunarlî în

beneficiul CIA „Asito” SA în ordine de regres datoria în mărime de 20000 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 24 ianuarie 2017

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de CIA „Asito” SA și menținută hotărârea primei instanțe.

La 11 august 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, CIA „Asito” SA a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin

care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ca neîntemeiată.

Indică că instanțele inferioare s-au referit în mod declarativ la normele

dreptului material pe care le-au considerat că nu sunt aplicabile în speță fără a se

expune asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate în

cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste

circumstanțe.

Consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată cu încălcarea normelor

de drept material și procesual, fără a constata și elucida pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, nu a fost

aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată eronat legea, a fost

admis și pus la baza actului contestat probe/înscrisuri inadmisibile, au fost admise

probe noi în apel fără a emite o încheiere, nu a motivat necesitatea probelor noi și a

recunoscut în mod tacit independența Transnistriei.

La 21 septembrie 2017, CIA „Asito” SA a înaintat recurs suplimentar

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii și încasarea din contul

2

lui Veaceslav Carapunarlî a tuturor cheltuielilor de judecată suportate la depunerea

cererii de chemare în judecată, apel și recurs.

Suplimentar a invocat că instanța de apel ilegal a aplicat Convenția din

16 mai 2001 încheiată între Republica Moldova și Republica Moldovenească

Nistreană cu privire la recunoașterea reciprocă a documentelor eliberate de către

structurile competente din republica Moldova și Transnistria, recunoscând ca probe

admisibile acte emise de autorități neconstituționale.

Consideră că această convenție, chiar și dacă ar fi constituțională, nu

prevede și recunoașterea valabilității raportului cu privire la efectuarea testării

tehnice obligatorii, ori reieșind din răspunsul furnizat de Cancelaria de Stat

Convenția/Protocolul este inaplicabil din motiv că autoritățile separatiste

Transnistriene au comis mai multe încălcări. Respectiv, prevederile

Convenției/Protocolului la care face trimitere instanța de apel nu sunt aplicate de

autoritățile constituționale și nici nu a fost ratificat conform legii.

Susține că pe parcursul examinării cauzei Veaceslav Carapunarlî nu a

prezentat niciun înscris/mijloc de probă admisibilă conform art. 117, 118 CPC

precum că autovehiculul „Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare

XXXXX dispunea de raport cu privire la efectuarea expertizei tehnice.

Indică că reieșind din conținutul răspunsului din 2 noiembrie 2016, furnizat

de Agenția Națională Transport Auto în cumul cu Hotărârea explicativă a Curții

Supreme de Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013 și Avizul consultativ a Curții

Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2013, Hotărârea Consiliului Superior a

Magistraturii nr. 209/14 din 10 aprilie 2012 cert se demonstrează temeinicia

acțiunii depuse.

Prin urmare, actul de efectuare a reviziei tehnice a autovehiculului

„Volkswagen Passat” se echivalează cu inexistența acestuia, or actele

Transnistrene nu sunt recunoscute de organele constituționale a Republicii

Moldova și comunitatea internațională.

Menționează că la data producerii accidentului rutier, Veaceslav Carapunarlî

nu dispunea de dovada trecerii testării tehnice, făcute de o stație autorizată, cu

deținerea unui ecuson de forma stabilită de Hotărârea Guvernului nr. 1047 din

8 noiembrie 1999 cu privire la reorganizarea Sistemului informațional automatizat

de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al transporturilor și introducerea

testării a autovehiculelor și remorcilor acestora.

Mai mult, prin răspunsul nr. 06/1-1-5885 din 2 noiembrie 2016 furnizat de

Agenția Națională Transport Auto cert rezultă că autovehiculul „Volkswagen

Passat”, cu numărul de înmatriculare XXXXX lipsește din baza de date al

Sistemului Informațional Automatizat de evidență și căutare a programului

„AUTOTEST”.

Totodată, Veaceslav Carapunarlî nu a prezentat nicio probă admisibilă și

legală, conform prevederilor legislației Republicii Moldova și a altor state, precum

că la data producerii accidentului rutier, în legătură cu care a fost achitată

despăgubirea de asigurare, Veaceslav Carapunarlî ar dispune de Raport de

inspecție tehnică periodică a vehiculului și de ecusonul de modelul stabilit

întocmite și eliberate de o stație de testare tehnică autorizată în modul și ordinea

stabilite de lege (actele normative a R.M. sau actele normative ale altui stat).

3

Astfel, Raportul de inspecție tehnică periodică a vehiculului și ecusonul

prezentate de Veaceslav Carapunarlî nu corespund prevederilor legislației

pertinente a RM.

Remarcă că Republica Moldova nu are încheiate niciun acord valabil cu

pretinsele autorități din stânga Nistrului cu privire la recunoașterea valabilității

actelor juridice, astfel încât, autoritățile constituționale a RM nu pot accepta ca

fiind valabile, ca fiind emise de autoritățile/organizațiile altui stat - Raportul de

inspecție tehnică periodică a vehiculului și de ecusonul de modelul stabilit -

deținute de Veaceslav Carapunarlî la data producerii accidentului.

Invocând prevederile art. 2, 8 lit. b), 40 alin. (1) din Legea privind siguranța

traficului rutier, pct. 4, 7 a anexei nr. 3 din Hotărârea Guvernului cu privire la

reorganizarea Sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în

Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și

remorcilor acestora, art. 122 alin. (1) CPC, la materialele cauzei nu există nicio

probă care să confirme că stația de testare tehnică din regiunea din stânga

Nistrului, care a eliberat Raportul de testare tehnică și ecusonul privind trecerea

testării tehnice a autovehiculului „Volkswagen Passat” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, deținut de Veaceslav Carapunarlî la data producerii

accidentului rutier, ar dispune de autorizație valabilă, eliberată de autoritățile

competente a Republicii Moldova sau alte altui stat.

Așa cum, niciuna din stațiile de testare din stânga Nistrului, nu au fost

autorizate și nu corespund rigorilor și criteriilor stabilite de prevederile Legii

privind siguranța traficului rutier și de Hotărârea Guvernului cu privire la

reorganizarea Sistemului informațional automatizat de căutare „Automobilul” în

Registrul de stat al transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și

remorcilor acestora.

Mai indică că asigurătorul nu are obligație legală să verifice faptul deținerii

de asigurat a dovezii de inspecție tehnică.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 6 iunie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 112), careva date despre recepționarea acesteia de către recurent la

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, în

termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

4

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele cauzei denotă că, înaintând acțiunea în judecată împotriva lui

Veaceslav Carapunarlî, CIA „Asito” SA a solicitat încasarea din contul lui

Veaceslav Carapunarlî în beneficiul CIA „Asito” SA în ordine de regres datoria în

mărime de 20000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

netemeiniciei acțiunii, pe care a respins-o ca neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de CIA „Asito” SA, instanța de apel l-a considerat

neîntemeiat pe care l-a respins și a menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile

la caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că soluția a fost dată de

către instanța de apel fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei și fără

determinarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.

În susținerea acestei concluzii se vor reține prevederile art. 130 alin. (1) și

(2) CPC, care stipulează că instanța judecătorească apreciază probele după intima

ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă și nemijlocită a

tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu-se de

lege și nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

Potrivit art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță; instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din

dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând

apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și

materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și

temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

Astfel, instanța de recurs reține că potrivit prevederilor pct. 120 din

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 cu privire la aprobarea

Regulamentului circulației rutiere, pentru a fi menținute în traficul rutier,

vehiculele trebuie supuse inspecției tehnice periodice la stațiile autorizate, în

condițiile stabilite de legislația în vigoare. Confirmarea privind efectuarea

inspecției tehnice o constituie ecusonul valabil amplasat în partea dreaptă de jos a

parbrizului vehiculului (cu excepția motocicletelor și remorcilor), însoțit de

raportul de inspecție tehnică periodică a vehiculului.

Totodată, potrivit prevederilor pct. 4 și 7 din Regulile de inspecție tehnică

periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora ale Anexei nr. 3 la Hotărârea

Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999 cu privire la reorganizarea Sistemului

informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al

5

transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și remorcilor acestora cu

modificările și completările ulterioare, testarea tehnică a vehiculelor și remorcilor

acestora se efectuează de către stațiile de testare autorizate în modul stabilit.

Testarea tehnică se efectuează de către stațiile de testare la orice stație autorizată

din țară.

La caz, prin prisma acestor reglementări legale, se va menționa că deși

instanța de apel la adoptarea soluției sale a reținut ca temei de respingere a acțiunii

faptul că, potrivit ecusonului anexat la materialele cauzei autovehiculul de model

„Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare XXXXX, la 24 iulie 2013 a fost

testat în raioanele de est a Republicii Moldova, valabil până la 23 iulie 2014, a fost

trecut cu vederea și nu a supus verificării faptul dacă certificatul de revizie tehnică

prezentat de Veaceslav Carapunarlî corespunde sau nu prevederilor Hotărârii

Guvernului nr. 1047 din 8 noiembrie 1999, citate supra.

Mai mult, că potrivit pct. 19 din Regulile de inspecție tehnică periodică a

autovehiculelor și remorcilor acestora ale Anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului

nr. 1047 din 8 noiembrie 1999 cu privire la reorganizarea Sistemului informațional

automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de stat al transporturilor și

introducerea testării a autovehiculelor și remorcilor acestora cu modificările și

completările ulterioare, în cazul autovehiculelor și remorcilor acestora care

corespund normelor prescrise, expertul de inspecție tehnică aplică ecusoane de

modelul stabilit (anexa nr.3 la Regulile de inspecție tehnică periodică a

autovehiculelor și remorcilor acestora), însoțite de Raportul de inspecție tehnică

periodică a vehiculului (anexa nr.2 la Regulile de inspecție tehnică periodică a

autovehiculelor și remorcilor acestora), semnat și ștampilat de expertul de inspecție

tehnică, ce confirmă executarea inspecției tehnice.

Ca urmare, instanța de apel urma să verifice dacă ecusonul de testare tehnică

prezentat de Veaceslav Carapunarlî este însoțit de Raportul de inspecție tehnică

periodică a vehiculului și dacă acest raport întrunește exigențele și conține

rechizitele modelului reflectat în anexa nr. 3 la Regulile de inspecție tehnică

periodică obligatorie a autovehiculelor și remorcilor acestora.

Mai cu seamă se va menționa că potrivit răspunsului Autorității

administrative „Agenția Națională de Transport Auto” nr. 06/1-1-5885 din

2 noiembrie 2016, autovehiculul de model „Volkswagen Passat” cu numărul de

înmatriculare XXXXX lipsește din baza de date a Sistemului Informațional

Automatizat de evidență și căutare a programului „AUTOTEST”, însă și această

probă, la fel a fost lăsată fără examinare și apreciere de către instanța de apel.

Astfel fiind, instanța de recurs consideră că instanța de apel a dat o rezolvare

unilaterală și superficială cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii

supusă apelului, în raport cu probele anexate la materialele cauzei și legislația ce

guvernează litigiul în cauză.

Drept urmare, se stabilește că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a

ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante

în speță, respectiv instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

6

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține

să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

Față de cele de preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și de a remite pricina spre

rejudecare în instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaționale de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni împotriva lui Veaceslav Carapunarlî cu privire la încasarea

datoriei în ordine de regres, cu remiterea pricinii pentru rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara-Chișca Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

7