2ra-1847/17 — încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare, dobânyii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1847/17

prima instanță - (Judecătoria Dubăsari) B. Talpă

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Alexandru Savva în

interesele Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei Internaționale de

Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni împotriva lui Gheorghe Ipate cu privire la

încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care a fost

respins apelul Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și

menținută hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 01 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 07 septembrie 2016 CIA „Asito” SA a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gheorghe Ipate, solicitând încasarea în ordine de regres a sumei

despăgubirii de asigurare în mărime de 6 000 lei, dobânda de întârziere în mărime de

1 073,83 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 26 mai 2014, CIA „Asito” SA, acționând în

calitate de asigurator, a încheiat cu Gheorghe Ipate, în calitate de asigurat, contractul de

asigurare RCA, în baza căruia a emis polița de asigurare de răspundere civilă auto nr.

RCAI 000850507 din 26 mai 2014.

Susține că la 21 ianuarie 2015 în mun. Chișinău, șos. Muncești s-a produs

accidentul rutier cu implicarea automobilelor de model „BMW 525D”, cu numărul de

înmatriculare E748AX, condus de Gheorghe Ipate, și automobilul de model „Skoda

Octavia”, cu numărul de înmatriculare CSE 325, condus de Ruslan Axenti, proprietar al

cărui este Andrei Rusu.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție din 21 ianuarie 2015 vinovat

de cauzarea accidentului rutier a fost recunoscut Gheorghe Ipate, iar în baza contractului

1

de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

CIA „Asito” SA a achitat păgubitului Andrei Rusu despăgubirea de asigurare pentru

daunele cauzate în urma accidentului rutier, în sumă de 6 000 lei, în baza dosarului de

daune nr. 150176R1 din 22 ianuarie 2015, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1737

din 15 octombrie 2015.

Reține că la momentul producerii accidentului pârâtul nu dispunea de revizie

tehnică în conformitate cu legislația în vigoare, deoarece automobilul de model „BMW

525D”, cu numărul de înmatriculare E748AX condus de Gheorghe Ipate, avea certificat

de revizie tehnică emis de autoritățile nerecunoscute din Transnistria, astfel că, CIA

„Asito” SA, în calitate de asigurator și în temeiul art. art. 1329, 1415 din Codul civil și

art. 29 lit. f) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, are dreptul de a înainta

împotriva pârâtului acțiune în ordine de regres.

La fel, consideră că pârâtul este în întârziere și urmează să achite dobânda de

întârziere în mărime de 1 073,83 lei calculată pentru perioada 11 decembrie 2015 - 02

septembrie 2016.

Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 01 noiembrie 2016 cererea de chemare în

judecată înaintată de CIA „Asito” SA împotriva lui Gheorghe Ipate, s-a respins integral

ca fiind neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 11 noiembrie 2016, CIA

„Asito” SA a declarat apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 s-a respins apelul CIA

„Asito” SA și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 01 noiembrie 2016.

În susținerea soluției, instanța de apel a conchis că la caz nu sunt întrunite careva

temeiuri legale ce ar îndreptăți reclamantul să înainteze acțiunea în regres, iar prima

instanță, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, a adoptat o hotărâre

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 12 august 2017 (f.d. 152),

avocatul Alexandru Savva în interesele CIA „Asito” SA a declarat recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că au fost emise cu încălcarea normelor de drept

material și procesual.

Astfel, consideră că de instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, a admis și pus la baza

actului contestat probe/înscrisuri inadmisibile, a admis probe noi în apel fără a emite o

încheiere în acest sens și nu a motivat necesitatea administrării probelor noi.

La fel, susține că instanța inferioară, s-a referit în mod declarativ la normele

dreptului material, pe care le-a considerat că nu sunt aplicabile în speță, fără să se

expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate în cadrul

judecării pricinii pe care se întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanțe.

2

La 21 septembrie 2017 avocatul Alexandru Savva în interesele CIA „Asito” SA a

depus cerere de recurs suplimentară, prin care și-a completat cerințele solicitând, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 și a hotărîrii Judecătoriei Dubăsari

din 01 noiembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, recurentul a reiterat circumstanțele de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării pricinii în instanțele de judecată inferioare.

Totodată, susține că, intimatul nu a prezentat nici o probă admisibilă conform art.

117, 118 din Codul de procedură civilă, precum că autovehiculul de model „BMW

525D”, cu numărul de înmatriculare E748AX, dispunea de raport/certificat cu privire la

efectuarea reviziei tehnice obligatorie.

Consideră că răspunsul nr. 06/1-1-5885 din 02 noiembrie 2016 Agenției Naționale

Transport Auto în coraport cu Hotărârea Explicativă a CSJ nr. 11 din 16 decembrie 2013

și Avizul Consultativ a CSJ din 11 noiembrie 2013, Hotărârea Consiliului Superior a

Magistraturii nr. 209/14 din 10 aprilie 2012 cert demonstrează temeinicia acțiunii.

Astfel, afirmă recurentul, actul de efectuare a reviziei tehnice a autovehiculului

„BMW 525D”, cu numărul de înmatriculare E748AX și ecusonul se echivalează cu

inexistența acestuia, or actele Transnistrene nu sunt recunoscute de organele

constituționale a RM și comunitatea internațională.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 13 iulie 2017, iar la materialele dosarului lipsește dovada

legală de recepționare a acesteia de către recurent, recursul înaintat la 11 august 2017 se

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În

cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul

Alexandru Savva în interesele CIA „Asito” SA, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Alexandru Savva în interesele

Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5