2ra-1553/17 — încasarea sumei

prima instanță: Judecătoria Rezina dosarul nr. 2ra-1553/17

judecător: O. Gangal

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: L. Bulgac, D. Manole, A. Danilov

ÎNCHEIERE

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania Internațională

de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania

Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni împotriva lui Curecheru

Veaceslav cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către Curecheru Veaceslav, casată hotărârea

Judecătoriei Rezina din 21 noiembrie 2016, și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,

constată:

La 22 septembrie 2016, Compania Internațională de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni (CIA „Asito” SA) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Curecheru Veaceslav cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 20 noiembrie 2014 între

CIA „Asito” SA și Curecheru Veaceslav a fost încheiat contractul de asigurare

RCA, fiind eliberată ultimului polița de asigurare 001205591. La 01 decembrie

2014, pe traseul R13, s-a produs accidentul rutier cu implicarea automobilelor de

model „Nissan Premiera”, cu n/î P940B0, condus de Veaceslav Curecheru și

automobilul de model „Rover 620 GSDI”, cu n/î RZAF 502 condus de Druguș

Maxim. Conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 10 decembrie

1

2014 nr. MAI 02667276, vinovat în producerea accidentului rutier din 01

decembrie 2014 a fost recunoscut Curecheru Veaceslav.

Menționează CIA „Asito” SA că, în baza contractului de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

reclamantul a achitat păgubitului Druguș Maxim despăgubirea de asigurare pentru

daunele cauzate în sumă de 12 000 lei, în baza dosarului de daune nr. 142998R1

din 12 decembrie 2014, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 7200 din 26 iunie

2015.

Precizează reclamantul că, la momentul producerii accidentului,

automobilul de model „Nissan Premiera”, cu n/î P940BO, condus de Veaceslav

Curecheru, dispunea de certificat de revizie tehnică emis de organele din

Transnistria.

La fel, indică că la 04 decembrie 2015, pârâtul a recepționat reclamația cu

solicitarea de achitare a datoriei în sumă de 12 000 lei, în termen de 7 zile de la

data recepționării reclamației, însă pârâtul nu a dat nici un răspuns, iar datoria nu

a fost stinsă.

Cere reclamantul încasarea de la Curecheru Veaceslav în beneficiul său a

datoriei în mărime de 12 000 lei și suma de 2 175,78 lei ceea ce constituie

dobânda de întârziere pentru perioada 12 decembrie 2015 – 08 septembrie 2016,

precum și cheltuielile de judecată suportate în legătură cu intentarea procesului

dat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 21 noiembrie 2016, acțiunea a fost

admisă, s-a încasat de la Curecheru Veaceslav în beneficiul CIA „Asito” SA, în

ordine de regres suma de 12 000 lei, dobânda de întârziere în sumă de 2 175,78

lei, cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 425,28 lei și 1000 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în total 15 601,06 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, a fost admis

apelul declarat de către Curecheru Veaceslav, casată hotărârea Judecătoriei

Rezina din 21 noiembrie 2016, și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La 19 iunie 2017 CIA „Asito” SA, a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, menținerea hotărârii

Judecătoriei Rezina din 21 noiembrie 2016 și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului, CIA „Asito” SA, a invocat că instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și

a administrat probe noi fără a motiva necesitatea administrării acestora,

pronunțând o hotărâre ilegală și neîntemeiată.

Indică recurentul că instanța de apel, nu a examinat complet, obiectiv și sub

toate aspectele litigiul în cauză.

La 01 septembrie 2017 CIA „Asito” SA, a declarat cerere de recurs

suplimentar împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017,

solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 30

2

martie 2017, menținerea hotărârii Judecătoriei Rezina din 21 noiembrie 2016 și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea acesteia CIA „Asito” SA a invocat că nu este de acord cu

decizia contestată, o consideră neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi casată.

Or, instanța de apel nu au ținut cont că la data producerii accidentului

rutier, Curecheru Veaceslav nu dispunea de dovada testării tehnice a

autovehiculului, emisă de către o autoritate autorizată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia deciziei motivate a Curții de

Apel Chișinău din 30 martie 2017, a fost expediată în adresa participanților la

proces, la 07 aprilie 2017, potrivit scrisorii de însoțire nr. de ieșire 4294–4

(f.d.100), însă dovada că aceasta a fost recepționată și la ce dată lipsește.

În circumstanțele relevate, instanța de recurs constată că recurentul s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 30 martie 2017, la 19 iunie 2017, în termen.

La 18 iulie 2017, în adresa intimatului Curecheru Veaceslav a fost

expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

la recurs.

Curecheru Veaceslav nu și-a valorificat dreptul respectiv și nu au depus

referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Verificând argumentele invocate de CIA „Asito” SA în cererea de recurs și

în baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CIA „Asito” SA, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de CIA „Asito” SA, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4