2rac-371/18 — recuperarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres

Dosarul nr. 2ra-371/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. A. Catană)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Ia.Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

3 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Internațională

de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni împotriva Biroului Național al Asiguratorilor de

Autovehicule, intervenient accesoriu Victor Isacov cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare în ordine de regres,

împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe

Acțiuni, s-a casat hotărârea din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a

emis o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 14 decembrie 2015 Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe

Acțiuni, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Național al

Asiguratorilor de Autovehicule, intervenient accesoriu Victor Isacov cu privire la

încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data 12 noiembrie 2012, s-a produs

accidentul rutier cu implicarea automobilului de model „Volkswagen Transporter” cu

numărul de înmatriculare xxxxx, proprietar Societatea cu Răspundere Limitată „Le Bridje

Corporation Limited”, conducător auto Burlacu Valeriu și automobilul de model

„Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare xxxxx, proprietar „Yang Internațional

Romania” Societate cu Răspundere Limitată, condus de Victor Isacov.

A menționat că, conform procesului verbal cu privire la contravenție din 12 noiembrie

2012, Victor Isacov a fost recunoscut vinovat în producerea accidentului rutier. La

momentul producerii accidentului rutier Victor Isacov deținea poliță de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto externă „CARTE VERDE” R0/07/R7 nr. 0645782,

valabilă din 17 februarie 2012 până la 16 februarie 2013, eliberată de Societatea pe

Acțiuni „Allianz Țiriac Asigurări” România, iar Societatea cu Răspundere Limitată „Le

1

Bridje Corporation Limited” deținea certificatul de asigurare a răspunderii civile auto nr.

AA 0360661, valabil din 21 noiembrie 2011 până la 20 noiembrie 2012, eliberat de

Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și contract de asigurare

facultativă a autovehiculelor „Auto Casco” din 17 noiembrie 2011 valabil din 21

noiembrie 2011 până la 20 noiembrie 2012.

A explicat că, în baza contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor „Auto

Casco”, Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni a achitat

păgubitului despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate, în sumă de 1 836,72 de lei,

în baza dosarului de daune nr. 122902C1 din 14 noiembrie 2012, fapt confirmat prin

ordinul de plată nr. 3950 din 12 decembrie 2012.

Întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, la data de 4 decembrie 2015, a înregistrat

la sediul pârâtului pretenția cu solicitarea de achitare a datoriei în sumă de 1 836,72 lei, în

termen de 7 zile de la data recepționării, însă aceasta a rămas fără răspuns.

Reclamantul a solicitat încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres în sumă

de 1 836,72 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea depusă

de către Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, s-a casat

hotărârea din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă

hotărâre prin care cererea de chemare în judecată a fost admisă. S-a încasat din contul

Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule în beneficiul Companiei

Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni în ordine de regres suma

prejudiciului achitat în mărime de 1 836, 72 de lei, cheltuieli de judecată în sumă de 3 000

de lei pentru asistența juridică. 105 lei cheltuieli pentru citarea publică a intervenientului

accesoriu, 270 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în

judecată și 202, 50 de lei taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel, iar în total suma

de 5 414, 22 de lei.

La data de 2 iulie 2018, Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule a declarat

recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, decizia contestată este pasibilă de a fi casată,

deoarece a fost adoptată cu încălcarea gravă a normelor de drept material.

A menționat că, deși instanța de fond a stabilit că acțiunea a fost depusă peste termenul

de prescripție extinctivă de 3 ani, instanța de apel a constatat contrariul.

A solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii instanței de fond.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 februarie 2018, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 2 iulie 2018, este în termen.

2

Examinând temeiurile recursului declarat de către Biroul Național al Asiguratorilor

de Autovehicule, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

3

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Biroul Național al Asiguratorilor

de Autovehicule.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

4