2ra-1860/17 — Declararea nulitătii căsătoriei fictive

Dosar nr. 2ra–1860/17

Prima instanță: Judecătoria Bălți, judecător – A. Roșca

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura mun. Bălți și

Lander Isac,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Procuratura mun.

Bălți în interesele lui Lander Isac către Lander Anna privind declararea nulității

căsătoriei fictive,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de Lander Anna, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 27 mai 2016

și dispusă încetarea procesului civil,

c o n s t a t ă:

La data de 08 iulie 2015, Procuratura mun. Bălți s-a adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată în interesele lui Lander Isac către Lander

Anna privind declararea nulității căsătoriei fictive.

În motivarea acțiunii, procurorul a indicat că, la 29 februarie 2000, între

reclamantul Lander Isac și Prisacari (Lander) Anna a fost încheiată căsătoria și

trecută în Registrul actelor de stare civila a OSC Bălți cu numărul 90. Căsătoria

respectivă a fost încheiată doar cu scopul de a pleca cu traiul permanent în Germania

prin intermediul reclamantului. La data de 25 mai 2000, împreună cu Lander Anna,

reclamantul s-a adresat la ambasada Germaniei cu un demers de a le acorda permis de

ședere în Germania în temeiul reunirii emigranților evrei din Germania, la care la

data de 15 septembrie 2010, au primit refuz.

Potrivit reclamantului, din momentul înregistrării căsătoriei nu a locuit nici o zi

împreună cu Lander Anna, nu au fost născuți copii comuni, nu au fost agonisite

bunuri comune împreună, precum și au avut vize de reședință și de domiciliu pe

diferite adrese. La fel, nu au fost procurate careva bunuri mobile sau imobile

1

împreună, nu au avut grijă unul de altul, nu au întreținut gospodărie comună, nu au

întreținut relații conjugale și despre careva suport moral sau păstrarea fidelității între

ei nici nu a fost vorba, mai ales că la încheierea căsătoriei Lander Anna locuia cu cet.

Chircorovici Iurie, care de fapt și a fost inițiatorul încheierii unei căsătorii fictive

pentru a putea pleca cu Lander Anna în Germania. Cele relatate pot fi confirmate atât

de vecinii săi, cât și de persoane fizice concrete, care cunosc despre circumstanțele în

care urmau sa plece în Germania.

Ținând cont de cele indicate și bazându-se pe prevederile art. 124 din Constituția

RM, art. 303, 315, 316, 320, 321 din Codul civil, art.166-167 Cod de procedură

civilă, reclamantul a solicitat declararea nulității căsătoriei fictive încheiate la 29

februarie 2000 între Lander Isac și Lander Anna, trecută în Registrul actelor de stare

civila a OSC Bălți cu numărul 90.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 27 mai 2016, acțiunea a fost admisă

integral; căsătoria încheiată între Lander Isac și Lander Anna, înregistrată la Oficiul

Stării civile Bălți pe data de 29 februarie 2000 și trecută în registru sub nr. 90, s-a

declarat nulă. S-a încasat de la Anna Lander taxa de stat în beneficiul statului, în

mărime de 100 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017, a fost admis apelul declarat

de Lander Anna, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 27 mai 2016 și dispusă

încetarea procesului civil.

La data de 19 iulie 2017, Procuratura mun. Bălți a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să fie

menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a interpretat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Mai mult ca atât, recurentul consideră că legislația nu prevede

o altă modalitate de apărare a drepturilor lui Lander Isac, acesta fiind pensionar și

fiindu-i îngrădit dreptul de a se adresa în instanță cu o asemenea cerere prin decizia

Curții Supreme de Justiție din 25 martie 2015.

La data de 01 august 2017, Lander Isac a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 25 aprilie 2017, solicitând casarea integrală a acesteia și

pronunțarea unei decizii prin care să fie menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea cererii de recurs, Lander Isac a menționat că instanța de apel a

interpretat eronat prevederile art. 42 alin. (1) lit. d) din Codul familiei, or, reieșind din

conținutul acesteia, sunt în drept să înainteze prezenta acțiune doar soțul de bună-

credință și procurorul, iar în căsătoria lor, care se pretinde a fi anulată ca fiind fictivă,

ambii soți sunt de rea-credință. În astfel de circumstanțe, instanța de apel i-a îngrădit

accesul la justiție, dispunând încetarea procesului civil.

2

La data de 02 octombrie 2017, Lander Anna a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat declararea ca fiind inadmisibile a cererilor de recurs.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de către

Procuratura mun. Bălți și Lander Isac, neîntemeiate și care urmează a fi declarate

inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

3

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de Procuratura mun. Bălți și Lander Isac.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura mun. Bălți și

Lander Isac.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

4