Secțiunea a patra Cerere nr. 57737/19 Elena MIHĂILESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 18 octombrie 2022 într-un comitet compus din Yonko Grozev, președinte, Iulia Antoanella Motooc, Pere Pastor Vilanova, judecători și Crina Kaufman, membru adjunct al secțiunii f.f., cererea nr. 57737/19 împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Elena Mihailê ( decizia de a aduce cererea la cunoștința guvernului român (adică a celui din care face parte) reprezentat de agentul său, M.O.-F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe, observațiile prezentate de guvernul pârât și cele comunicate în replică de recurentă; observațiile primite de la R.C., a cărei președintă a secțiunii a autorizat-o pe terța intervenție, după ce a intenționat acest lucru, fac următoarea decizie: Cererea a avut ca obiect decesul fiicei reclamantei, care a avut loc la 29 august 2012, după o stimulare ovariană efectuată în vederea unei reproduceri artificiale, precum și ancheta privind responsabilitatea medicului la care a fost supus. În formularul de cerere, recurenta a menționat procedurile, penale și disciplinare, pe care le-a inițiat și care vizau medicul, R.C. Cererea a fost comunicată guvernului pârât la data de 2 decembrie 2020 și o propunere concretă de soluționare pe cale amiabilă a fost comunicată părților, care au fost informate cu privire la caracterul confidențial al negocierilor privind soluționarea pe cale amiabilă, în conformitate cu art. 62 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții ( a solicitat o autorizație în cadrul procedurii în fața Curții și a prezentat informații cu privire la o procedură civilă pendinte atunci în fața instanțelor naționale; mai exact, aceasta se referă la o procedură de răspundere civilă delictoasă pe care reclamanta și soțul ei o inițiase în octombrie 2019 împotriva doctorului R.C. și prin care părțile interesate au solicitat despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului fiicei lor. Din elementele prezentate ulterior de părți reiese că reclamanta și soțul ei erau reprezentate, în cadrul acestei proceduri civile, de același avocat care reprezintă recurenta în fața Curții. De asemenea, rezultă că recurenta a depus la dosar în fața instanței competente pentru examinarea procedurii civile, o copie completă a propunerii de soluționare amiabilă, inclusiv a sumei propuse de grefa Curții. În fața instanței interne, aceasta a depus la dosar acest document în original și în franceză, precum și o traducere în limba română făcută de un traducător declarat. Procedura civilă este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. EVALUAREA CURȚII Guvernul susține că divulgarea de către reclamant a propunerii de soluționare amiabilă constituie o încălcare a regulii privind confidențialitatea negocierilor referitoare la soluționarea amiabilă și invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pentru abuzul de drept asupra cererei. Recurenta, care nu neagă că a divulgat instanțelor naționale termenii propunerii de soluționare amiabilă făcută de grefă părților prezentei proceduri, a explicat că a prezentat instanței interne informații privind procedura în fața Curții, pentru a-i oferi toate elementele relevante pentru examinarea echitabilă a cauzei sale civile. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 39 din Convenție și al articolului 62 alineatul (2) din regulament, negocierile în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă sunt confidențiale (Matăsaru c. Republica Moldova (dec.), 44743/08, § 36, 21 ianuarie 2020). În acest context, o încălcare intenționată de către un reclamant a obligației de confidențialitate impuse părților prin aceste dispoziții poate fi calificată drept abuz de dreptul la acțiune și poate duce la respingerea cererii (Hadrabová și alții c. Republica Cehă (dec.), n 42165/02 466/03, 25 septembrie 2007 și Popov c. Republica Moldova 1), n 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005). Regula de confidențialitate a negocierilor privind soluționarea amiabilă are o importanță deosebită în măsura în care urmărește să protejeze părțile și Curtea însăși de orice tentativă de presiune și nerespectarea intenționată a acestei reguli se va analiza într-un abuz de procedură (Miroļubovs și alții c. Letonia, nr. 798/05, § 66 și 68, 15 septembrie 2009, Tsonev c. Bulgaria , (dec.), nr. 44885/10, § 25, 8 decembrie 2015 și Öztürk c. Turcia (dec.), nr. 60309/10, § 13, 3 martie 2020). 10. Pe de altă parte, în cazul în care apar evoluții importante în cursul procedurii în fața Curții și în cazul în care reclamantul nu informează în acest sens, prin care se pronunță asupra cauzei în deplină cunoștință de cauză, cererea sa poate fi, de asemenea, respinsă ca fiind abuzivă (Bekauri c. Georgia (dec.), nr 14102/02, § 21-23, 10 aprilie 2012 și Simonetti c. Italia (dec.), 50914/11 și 58323/11, § 19, 10 iulie 2012 11. În speță, se remarcă faptul că reclamanta a inițiat o acțiune civilă în octombrie 2019 și că nu a informat Curtea (punctul 3 de mai sus). Or, existența unei proceduri civile este un element esențial pentru examinarea eficacității anchetei privind circumstanțele decesului fiicei reclamantei din cauza neglijenței medicale în cauză, element care trebuia adus în atenția Curții. Într-adevăr, în cazurile de neglijență medicală simplă, exercitarea unei căi de atac civile este calea de a privilegia (Scripnic c. Republica Moldova, nr. 63789/13, § 31, 13 aprilie 2021). Partea reclamantă a confirmat că a informat instanța internă cu privire la procedura de soluționare amiabilă în fața Curții și că a divulgat propunerea de soluționare amiabilă trimisă părților de către grefă (punctele 4 și 7 de mai sus). Recurenta a fost reprezentată de o avocată și a fost informată în scris că o strictă confidențialitate a fost legată de negocierile desfășurate în vederea unei soluționări amiabile, în temeiul articolului 62 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. În plus, Curtea nu poate exclude faptul că divulgarea către judecătorii interni a propunerii de soluționare amiabilă făcută de Curte le-a putut supune unei anumite presiuni, întrucât aceștia din urmă erau chemați să examineze o cerere a recurentei privind aceleași fapte ca cele prezentate de aceasta în fața Curții. 14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că comportamentul recurentei, reprezentat în plus de o avocată, constituie o încălcare a regulii de confidențialitate care trebuie considerată, de asemenea, un abuz al dreptului la acțiune. 15. Prin urmare, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului (a) și al articolului 4 din Convenție. cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 noiembrie 2022. Crina Kaufman Yonko Grozev Grefier adjunct f.f. Președintele
Requête n
o
57737/19
Elena MIHĂILESCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 18 octobre 2022 en un comité composé de
:
Yonko Grozev,
président,
Iulia Antoanella Motoc,
Pere Pastor Vilanova
, juges
,
et de Crina Kaufman,
greffière adjointe de section f.f.,
Vu
:
la requête n
o
57737/19 contre la Roumanie et dont une ressortissante de cet État, M
me
Elena Mihăilescu («
la requérante
») née en 1954 et résidant à Râmnicu Vâlcea, représentée par M
e
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement roumain («
le Gouvernement
»), représenté par son agente, M
me
O.-F. Ezer, du ministère des Affaires étrangères,
les observations communiquées par le gouvernement défendeur et celles communiquées en réplique par la requérante,
les observations communiquées par R.C., dont la présidente de la section avait autorisé la tierce intervention,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
La requête a comme objet le décès de la fille de la requérante, survenu le 29 août 2012, après une stimulation ovarienne effectuée en vue d’une procréation artificielle, ainsi que l’enquête relative à la responsabilité du médecin l’ayant traitée. Dans le formulaire de requête, la requérante faisait mention des procédures, pénale et disciplinaire, qu’elle avait engagé et qui visaient le médecin, R.C.
2
.
La requête a été communiquée au Gouvernement défendeur le 2
décembre 2020 et une proposition concrète de règlement amiable a été communiquée aux parties, qui ont été informées du caractère confidentiel des négociations menées en vue d’un règlement amiable, en vertu de l’article
62 §
2 du règlement de la Cour («
le règlement
»).
3
.
Après la communication de la requête, le docteur R.C. a demandé l’autorisation d’intervenir dans la procédure devant la Cour et a soumis des informations relatives à une procédure civile pendante alors devant les juridictions nationales. Il s’agissait, plus précisément, d’une procédure en responsabilité civile délictuelle que la requérante et son époux avaient engagé, en octobre 2019, contre le docteur R.C. et par laquelle les intéressés demandaient la réparation du préjudice subi en raison du décès de leur fille.
4
.
Il ressort des éléments soumis par les parties par la suite que la requérante et son époux étaient représentés, dans le cadre de cette procédure civile, par la même avocate qui représente la requérante devant la Cour. Il ressort également que la requérante a versé au dossier devant le tribunal compétent pour examiner la procédure civile, une copie intégrale de la proposition de règlement amiable, y compris du montant proposé par le greffe de la Cour. Devant le tribunal interne, elle a versé au dossier ce document en original et en français ainsi qu’une traduction en roumain faite par un traducteur assermenté.
5.
La procédure civile est toujours pendante devant les tribunaux internes.
6.
Le Gouvernement soutient que la divulgation par la requérante de la proposition de règlement amiable constitue une violation de la règle de la confidentialité des négociations relatives au règlement amiable et invite la Cour à déclarer la requête irrecevable pour abus de droit de pétition.
7
.
La requérante, qui ne nie pas avoir divulgué aux juridictions nationales les termes de la proposition de règlement amiable faite par le greffe aux parties de la présente procédure, a expliqué qu’elle a soumis au tribunal interne des informations relatives à la procédure devant le Cour afin de lui donner tous les éléments pertinents pour l’examen équitable de son affaire civile.
8.
La Cour rappelle qu’aux termes de l’article 39 de la Convention et de l’article 62 § 2 du règlement, les négociations menées en vue de parvenir à un règlement amiable sont confidentielles (
Mătăsaru c. République de Moldova
(déc.), n
o
44743/08, § 36, 21 janvier 2020). Dans ce contexte, une violation intentionnelle, par un requérant, de l’obligation de confidentialité imposée aux parties par ces dispositions, peut être qualifiée d’abus du droit de recours et aboutir au rejet de la requête (
Hadrabová et autres c. République tchèque
(déc.), n
os
42165/02
et
466/03, 25 septembre 2007 et
Popov c.
République de Moldova
(n
o
1), n
o
74153/01, § 48, 18 janvier 2005).
9.
La règle de confidentialité des négociations du règlement amiable revêt une importance particulière dans la mesure où elle vise à préserver les parties et la Cour elle-même de toute tentative de pression et le non-respect intentionnel de cette règle s’analysera en un abus de procédure (
Miroļubovs et
autres c. Lettonie
, n
o
798/05, §§ 66 et 68, 15 septembre 2009,
Tsonev c.
Bulgarie
, (déc.), n
o
44885/10, § 25, 8 décembre 2015 et
Öztürk c.
Turquie
(déc.), n
o
60309/10, § 13, 3 mars 2020).
10.
Par ailleurs, si des développements importants surviennent au cours de la procédure devant la Cour et si le requérant ne l’en informe pas, l’empêchant ainsi de se prononcer sur l’affaire en pleine connaissance de cause, sa requête peut être aussi rejetée comme étant abusive (
Bekauri c.
Géorgie
(déc.), n
o
14102/02, §§ 21-23, 10 avril 2012, et
Simonetti c. Italie
(déc.), n
os
50914/11 et 58323/11, § 19, 10 juillet 2012).
11.
En l’espèce, il est à noter que la requérante a engagé une action civile en octobre 2019 et qu’elle n’en a pas informé la Cour (paragraphe
3 ci
‑
dessus). Or, l’existence d’une procédure civile est un élément essentiel pour l’examen de l’effectivité de l’enquête relative aux circonstances du décès de la fille de la requérante survenu en raison de la négligence médicale alléguée, élément qui devait être porté à l’attention de la Cour. En effet, dans les affaires de simple négligence médicale, l’exercice d’un recours civil est la voie de droit à privilégier (
Scripnic c. République de Moldova
, n
o
63789/13, §
31, 13 avril 2021).
12.
La partie requérante a confirmé avoir informé le tribunal interne de la procédure de règlement amiable devant la Cour et avoir divulgué la proposition chiffrée de règlement amiable envoyée par le greffe aux parties (paragraphes 4 et 7 ci-dessus). La requérante était représentée par une avocate et avait été informée par écrit qu’une stricte confidentialité s’attachait aux négociations menées en vue d’un règlement amiable, en vertu de l’article
62 §
2 du règlement (paragraphe 2 ci-dessus). La Cour juge donc établi que la requérante est responsable de la divulgation des informations confidentielles.
13.
En outre, la Cour ne saurait exclure que la divulgation aux juges internes de la proposition de règlement amiable faite par la Cour a pu les soumettre à une certaine pression, puisque ces derniers étaient appelés à examiner une requête de la requérante portant sur les mêmes faits que ceux portées par elle devant la Cour.
14.
Compte tenu de ce qui précède, la Cour considère que le comportement de la requérante, représentée de surcroît par une avocate, constitue une violation de la règle de confidentialité qui doit également être considéré comme un abus du droit de recours.
15.
Dès lors, la requête doit être rejetée en application de l’article
35
§§
3
a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 novembre 2022.
Crina Kaufman
Yonko Grozev
Greffière adjointe f.f.
Président