CtEDO 10.01.2023 Auto

M.C. c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
10.01.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
M.C. c. ROUMANIE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 27131/18 M.C. împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 10 ianuarie 2023 într-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Iulia Antoanella Mooc, Pere Pastor Vilanova, judecători și Crina Kaufman, membru adjunct al secțiunii f.f., cererea nr. 27131/18 împotriva României și a cărei resortisantă a acestui stat, M.C., a fost născută în 1956 și are reședința la București, reprezentată de domnul C. Cojocaru, avocată la București, a sesizat Curtea la 5 iunie 2018 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului român, reprezentat de co-agentul său, dl S.-A. Purza, de la Ministerul Afacerilor Externe, observațiile părților, După ce au deliberat, face următoarea decizie: În noiembrie 2008, recurenta l-a consultat pe dr. T.F., care, suspectând de cancer rectal, a solicitat mai multe examinări. În decembrie 2008, o biopsie a confirmat prezența unei tumori. T.F. a prescris radioterapie și a recomandat o intervenție chirurgicală. Doctorii A.C. și L.B. au realizat radioterapie. Apoi, în aprilie 2009, reclamanta a fost supusă intervenției chirurgicale și a dezvoltat complicații, inclusiv stenoză anală și fistulă recto vaginală, pe care tratamentele efectuate de C.C. nu le-au îmbunătățit. În 2010, recurenta a suferit două noi intervenții chirurgicale la Viena, iar starea ei nu s-a îmbunătățit și a suferit o ultimă intervenție chirurgicală în august 2011. Cu această ocazie s-a realizat un anus artificial. La 28 februarie 2012, recurenta depune o plângere penală pentru răniri corporale și neglijență împotriva T.F. și C.C. La 30 mai 2014, reclamanta a prezentat o plângere penală împotriva T.F. și C.C. la data de 30 mai 2014, la adresa A.C. și L.B. S-a constituit parte civilă în cursul procedurii. Parchetul a primit T.F. și C.C., reclamanta și martorii și a solicitat efectuarea unei expertize la Institutul național de medicină legală ( ; complicațiile au apărut mai frecvent după radioterapie și pacienta a trebuit să fie informată; fistula recto-vaginală a fost o complicație cunoscută a radioterapiei și dilatării stenozei și nu a fost cauzată de o eroare medicală. Raportul nota că nici formularul de consimțământ, nici alte documente medicale nu au fost transmise instituției. La 16 septembrie 2015, Parchetul a clasat cauza în cauza T.F. și C.C. în litigiul recurentei, Tribunalul de Primă Instană din București (inclusiv Tribunalul de Primă Instană din București) s-a referit, la data de 18 februarie 2016, la cauza în cauză pentru a clarifica faptele. Instana a solicitat instanei să audieze A.C. și L.B. și să supună T.F. și C.C. testului detectorului de minciuni. Tribunalul a solicitat Parchetului să colecteze toate documentele medicale referitoare la reclamantă, să solicite documentele întocmite la Viena și să refacă expertiza judiciară. În cele din urmă, Tribunalul a solicitat clarificări cu privire la chestiunea consimțământului. Mai târziu, Parchetul i-a auzit pe cei patru medici și a solicitat un nou raport de expertiză la institut. Autoritățile au furnizat la institut patruzeci de documente medicale suplimentare, iar reclamanta a comunicat documentele eliberate la Viena. La 15 martie 2017, experții legiști au examinat documentele. La data de 8 mai 2017, institutul a prezentat un raport de expertiză medico-legale nouă, care a concluzionat că: diagnosticul de cancer a fost confirmat; investigațiile efectuate într-un mod multidisciplinar au fost conforme cu standardele medicale; intervențiile chirurgicale au fost încheiate și efectuate în mod corespunzător La 15 mai 2017, raportul a primit avizul conform din partea comisiei de control a institutului. 10. reclamanta a contestat al doilea raport și a solicitat Parchetului să colecteze un expert din afara statului, pe care l-a contactat. La 9 iunie 2017, Parchetul a respins această cerere, deoarece l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; că T.F. și C.C. nu au consimțit la testul detectorului de minciuni; că toate documentele medicale au fost depuse la dosar și că comisia de recurs a fost mai necesară. 11. La 12 iulie 2017, Parchetul a clasat cazul. El a constatat că cei patru medici au acționat conform protocoalelor medicale în vigoare și că elementele constitutive ale rănilor grave nu erau reunite. În ceea ce privește consimțământul la tratament, Parchetul nota că practica în vigoare nu era unitară și lăsa la latitudinea medicilor modul de a proceda. În cazul de față, elementele dosarului arătau că persoana în cauză cunoștea în detaliu diagnosticul, tratamentele propuse și riscurile implicate. Singura absență a unui formular scris de consimțământ nu constituia o încălcare a neglijenței în serviciu. 12. printr-o decizie definitivă din 6 decembrie 2017, instanța a respins contestația recurentei. Pe baza raportului de nouă expertiză, pe care l-a considerat complet, tribunalul a constatat că faptele de rănire gravă nu erau reunite. El a considerat că starea de sănătate a acesteia a fost rezultatul complicațiilor apărute după radioterapie și intervenții chirurgicale. În ceea ce privește faptele de neglijență, Tribunalul a notat că, în momentul faptelor, nu exista o practică unitară pentru obținerea consimțământului pacienților, că dovezile demonstrau că persoana în cauză cunoștea în detaliu procedurile medicale care trebuie urmate, că medicii îi dăduseră explicațiile necesare și că sancțiunile disciplinare aplicate deja (punctul 15 de mai jos) erau suficiente. 13. Între timp, reclamanta a formulat o plângere disciplinară împotriva T.F. și C.C. Plângerea sa nu viza A.C. și L.B. 14. La 24 februarie 2012, Colegiul medicilor din București a inițiat o anchetă disciplinară. Comisia de disciplină a colegiului a ținut la audierea T.F. și a reclamantei. Comisia dispunea, de asemenea, de documente medicale referitoare la reclamantă. La 22 noiembrie 2012, comisia de disciplină și-a dat decizia și a considerat că diagnosticul a fost corect și că tratamentul fusese adecvat. În schimb, a considerat că T.F. a comis o abatere disciplinară deoarece nu a demonstrat că a obținut în scris consimțământul recurentei și i-a aplicat pedeapsa pentru mustrare (sustrare) ) Comisia de disciplină a făcut trimitere la Colegiul medicilor din România, la ancheta privind C.C., având în vedere calitatea sa de membru al Adunării generale a Colegiului medicilor din București. La contestarea recurentei, Colegiul medicilor din România a confirmat această decizie, la 20 iunie 2014, și a considerat că mustrarea impusă T.F. era suficientă. 16. Potrivit informațiilor furnizate de guvern, necontestate de reclamantă, dosarul C.C. a fost examinat de comisia de jurisdicție profesională a colegiului medicilor din România și ulterior de comisia superioară de disciplină a aceluiași colegiu. Aceste comisii au considerat că C.C. nu a comis nicio abatere medicală. Părțile nu au furnizat copii ale deciziilor respective. 17. Recurenta nu a inițiat o nouă acțiune civilă separată (punctul 4 de mai sus) și nici o acțiune bazată pe Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ( Recurenta invocă articolele 6, 8 și 13 din convenție pentru a denunța durata excesivă și lipsa de eficacitate a anchetei penale și susține că a fost supusă, fără consimțământul său, unui tratament care prezenta riscuri și se plângea de lipsa despăgubirii pentru prejudiciul suferit. 19. În aplicarea principiului Jura novit curia Radomilja și alte c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768/12, § 126, 20 martie 2018), Curtea va examina judecata sub aspectul articolului 8 din convenție. Aceasta amintește că principiile aplicabile au fost rezumate în Hotărârile Vilela și în alte hotărâri ale Portugaliei, (n 63687/14, §§ 73-79, 23 februarie 2021) și Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia ([GC], n 56080/13, § 185-196 și 214-221, 19 decembrie 2017). 20. Curtea va cerceta dacă autoritățile naționale și-au respectat obligația procedurală de a efectua o anchetă pentru a identifica și eventual pedepsi persoanele responsabile. Aceasta nu va examina excepția de neobosire ridicată de guvern, care reproșează reclamantei că nu a inițiat o acțiune în răspundere civilă, întrucât aceaceasta este inadmisibilă în orice caz din următoarele motive. 21. În speță, Curtea va examina eficacitatea procedurilor penale și disciplinare, însă reamintește că, în cazurile de neglijență medicală simplă, calea civilă trebuie privilegiată (Scripnic c. Republica Moldova, nr. 63789/13, § 31, 13 aprilie 2021, precum și cauzele menționate). 22. Autoritățile responsabile de procedurile penale au efectuat anchete și au examinat dosarul medical al recurentei. Au fost efectuate două expertize medico-legale și, în conformitate cu concluziile lor, diagnosticul a fost corect, tratamentul a fost adecvat și starea de sănătate finală a persoanei în cauză a fost realizată de complicațiile dezvoltate după intervenții. Aceste opinii medicale sunt complete având în vedere circumstanțele specifice din speță, iar recurenta nu a prezentat în fața Curții argumente solide pentru a pune la îndoială concluziile acestora (a se vedea, a contario Mehmet Ulusoy și altele c. Turcia, n 54969/09, §§ 102-111, 25 iunie 2019 și Eugenia Lazaur c. România, n 32146/05, §§ 83-84, 16 februarie 2010). În consecință, autoritățile din cadrul anchetei au luat măsuri rezonabile și au respins acuzația de neglijență medicală. 23. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul subsidiarității, sarcina de a remedia situația din ordinea juridică internă revine în primul rând instanțelor naționale (a se vedea mutatis mutandis Vučković și alții c. Serbia (excepție preliminară) [GC], n 17153/11 și 29 alții, §§ 69-70, 25 În speță, Curtea constată că anchetatorii au respectat indicațiile date de instanță. Prelungirea anchetei nu a avut un impact negativ asupra eficacității sale, în măsura în care a permis realizarea unei noi expertize bazate pe ansamblul documentelor medicale și audierea tuturor medicilor care au avut în mod direct dreptul la aceasta 24. În special în ceea ce privește chestiunea consimțământului, aceaceasta a fost examinată în cadrul anchetei penale. Tribunalul a constatat că dovezile din dosar arătau că persoana respectivă fusese informată în mod corespunzător de către medici. Atât instanța, cât și instanța au constatat lipsa consimțământului în scris. Cu toate acestea, faptul că au considerat că această absență formală nu are caracter penal, ci mai degrabă disciplinar nu ridică probleme pe teritoriul Convenției în speță. Problema a fost bine discutată în cadrul procedurii disciplinare împotriva T.F., iar aceaceasta este supusă unei sancțiuni disciplinare. Conform informațiilor furnizate de guvern, nu contrazisă de recurentă, sancțiunea aplicată T.F. este definitivă. Problema consimțământului a fost, de asemenea, examinată în procedura disciplinară împotriva C.C. Pe baza documentelor aflate în posesia sa, Curtea nu poate trage o concluzie decisivă cu privire la lipsa unei sancțiuni împotriva C.C. (a se vedea, mutatis mutandis E.M.c. România, (dec.), nr. 20192/07, § 55, 3 iunie 2014 25). În ceea ce privește durata anchetei penale, nu se poate afirma că trecerea timpului a avut un impact negativ asupra modului în care au fost realizate actele de anchetă, de exemplu prin eliminarea probelor sau prin îngreunarea obținerii de declarații complete (a se vedea, a contrao Fernandes de Oliveira c. Portugalia [GC], n 78103/14, § 139, 31 În ianuarie 2019, când martorii au fost audiați între opt și nouă ani de la caz la caz, durata anchetei nu a avut un impact asupra eficacității acesteia (a se vedea, mutatis mutandis, Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], nr. 41720/13, § 171, 25 iunie 2019). 26. Aceasta a permis clarificarea exactității diagnosticului și a tratamentului efectuat și dat la o parte din cauza neglijenței medicale grave și a duratei sale nu a afectat eficiența sa. Absența unui deznodământ favorabil recurentei nu poate duce în sine la concluzia că statul pârât a eșuat obligației pozitive care decurge din art. 8 din Convenție (Lops de Soura Fernandes) , citată anterior, § 221). 27. În consecință, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 februarie 2023. Crina Kaufman Branko Lubarda Grefier adjunct f.f.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă