Secțiunea a patra Cerere nr. 72157/14 Nelson Alexandre BERNARDINO SILVESTRE împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 18 octombrie 2022 într-un comitet compus din Armen Harutyunyan , președintele Jolien Schuking, Ana Maria Guerra Martins , judecători și Crina Kaufman, graffière de secțiune f.f. cererea nr. 72157/14, îndreptat împotriva Republicii Portugheze și al cărui resortisant al acestui stat, dl Nelson Alexandr Bernardino Silvestre, născut în 1972, reprezentat de dl V. Carreto, avocat la Torres Vedras, a sesizat Curtea la 5 noiembrie 2014, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Având în vedere decizia de a aduce la cunoștința guvernului portughez, reprezentat de agentul său, M.F. da Graça Carvalho, procuror general adjunct, declarația formulată pe teren la art. 6 alin. (1) din Convenție și de a declara inadmisibilă cererea pentru surplus, având în vedere observațiile părților, După ce a intenționat, face următoarea decizie: La data faptelor, reclamantul era deținut în închisoarea din Alcontre. Cererea se referă la respingerea cererii reclamantului de concediu penal (saída juriscoinal) de către instanța de executare a sentințelor (TEP) de la Lisabona, la 23 septembrie 2014. La 29 octombrie 2014, reclamantul a înaintat Comitetului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite (CDO), în temeiul primului protocol opțional referitor la Pactul internațional privind drepturile civile și politice (denumit în continuare "actul internațional privind drepturile civile și politice"). PIDCP, o comunicare privind Portugalia. El și-a exprimat nemulțumirea că nu ar fi putut face apel la decizia TEP (punctul 2 de mai sus), în care vedea o încălcare a articolelor 9 alineatul (4) și 14 din PIDCP. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant Curții la 13 octombrie 2020, comunicarea în fața CDH era încă în curs de desfășurare la acea dată. Pe lângă art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge în fața Curții că legislația internă nu îi permitea să facă apel la instanțele interne superioare ale hotărârii pronunțate de TEP la 23 septembrie 2014 (punctul 2 de mai sus). 1 din Codul de executare a pedepselor, procurorul public poate interjecta orice decizie care acordă, respinge sau anulează un concediu penal în timp ce deținutul nu poate face acest lucru decât în acest din urmă caz. Guvernul ridică o excepție întemeiată pe art. 35 alin. (2) lit. (b) din Convenție, explicând că cererea este în esență aceeași Curtea amintește că art. 35 alineatul (2) litera (b) din convenție urmărește să evite pluralitatea procedurilor internaționale privind aceleași cauze ( Folgerø și alte cauze c. Norvegia (dec.), 15472/02, 14 februarie 2006, Smirnova și Smirnova c. Rusia (dec.), nr. 46133/99 și 48183/99, 3 octombrie 2002 și Karosiotis c. Portugalia, nr 23205/08, § 62 CEDH 2011 (extrași). Prin urmare, Convenția exclude posibilitatea Curții de a reține o cerere care face sau a făcut deja obiectul unei examinări din partea unei alte instanțe internaționale (Celniku c. Grecia, 21449/04, § 39, 5 iulie 2007), precum UNHRC (a se vedea Leoncio Calcerrada Fornieles și Luis Cabeza Mato (dec.), n 17512/90, 6 iulie 1992). În speță, nu există nicio îndoială cu privire la faptul că, în momentul depunerii cererii sale în fața Curții, reclamantul sesizase deja Curtea cu privire la o comunicare în care se plângea pe care nu a făcut-o la nivel intern, nicio cale de atac care să-i permită să conteste decizia TEP de respingere a cererii sale de concediu penal (comparat cu Leoncio Calcerrada Fornieles și Luis Cabeza Mato) , decizie menționată anterior, Patera c. Republica Cehă (dec.), n 2536/03, 10 ianuarie 2006 și Vojnovic c. Croația (dec.), n 4819/10, §§ 31-32, 26 iunie 2012). Prin urmare, cererea în fața Curții este în esență aceeași cu cea care a fost depusă la CDH (punctul 3 de mai sus). Din acest motiv, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 noiembrie 2022. Crina Kaufman Armen Harutyunyan. Crina Kaufman Armen Harutyunyan Ministru adjunct f.f. președinte
Requête n
o
72157/14
Nelson Alexandre BERNARDINO SILVESTRE
contre le Portugal
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 18
octobre 2022 en un comité composé de
:
Armen Harutyunyan
, président
,
Jolien Schukking,
Ana Maria Guerra Martins
, juges
,
et de Crina
Kaufman,
greffière adjointe
de section f.f.
,
Vu
la requête n
o
72157/14, dirigée contre la République portugaise et dont un ressortissant de cet État, M. Nelson Alexandre Bernardino Silvestre («
le requérant
»), né en 1972, représenté par M
e
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
Vu la décision de porter à la connaissance du gouvernement portugais («
le Gouvernement
»), représenté par son agente, M
me
M.F. da Graça Carvalho, procureure générale adjointe, le grief formulé sur le terrain de l’article 6 §
1 de la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
Vu les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1
.
Au moment des faits, le requérant était détenu à la prison d’Alcoentre.
2.
La requête concerne le rejet de la demande du requérant de congé pénal (
saída jurisdicional
) par le tribunal de l’exécution des peines (le « TEP ») de Lisbonne, le 23 septembre 2014.
3
.
Le 29 octobre 2014, le requérant soumit au Comité des droits de l’homme des Nations unies (CDH), en vertu du premier Protocole facultatif se rapportant au Pacte international relatif aux droits civils et politiques (le «
PIDCP »), une communication concernant le Portugal. Il s’y plaignait de n’avoir pu faire appel de la décision du TEP (paragraphe 2 ci-dessus), en quoi il voyait une violation des articles 9 § 4 et 14 du PIDCP.
4.
Selon les indications fournies par le requérant à la Cour le 13 octobre 2020, la communication devant le CDH était toujours pendante à cette date.
5.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint devant la Cour de ce que la législation interne ne lui permettait pas de faire appel devant les juridictions internes supérieures de la décision rendue par le TEP le 23 septembre 2014 (paragraphe 2 ci-dessus). Il plaide une atteinte au principe de l’égalité des armes, expliquant qu’en vertu des articles 196 § 1 et 235
§
1 du code de l’exécution des peines, le ministère public peut interjeter appel de toute décision qui accorde, rejette ou annule un congé pénal alors que le détenu ne peut le faire que dans ce dernier cas de figure.
6.
Le Gouvernement soulève une exception fondée sur l’article 35 § 2 b) de la Convention, expliquant que la requête est « essentiellement la même
» que celle que le requérant a soumise au CDH le 29 octobre 2014 (paragraphe
3 ci-dessus). Le requérant conteste l’exception, indiquant que le CDH n’a toujours pas rendu de décision au sujet de sa communication.
7.
La Cour rappelle que l’article 35 § 2 b) de la Convention vise à éviter la pluralité de procédures internationales concernant les mêmes affaires (
Folgerø et autres c. Norvège
(déc.), n
o
15472/02, 14 février 2006,
Smirnova et Smirnova c. Russie
(déc.), n
os
46133/99 et 48183/99, 3 octobre 2002 et
Karoussiotis c. Portugal
, n
o
23205/08, § 62, CEDH 2011 (extraits). Il en résulte que la Convention exclut que la Cour puisse retenir une requête faisant ou ayant déjà fait l’objet d’un examen de la part d’une autre instance internationale (
Celniku c. Grèce
, n
o
21449/04, § 39, 5 juillet 2007), telle que le CDH (voir
Leoncio Calcerrada Fornieles et Luis Cabeza Mato
(déc.), n
o
17512/90, 6 juillet 1992).
8.
En l’espèce, il ne fait pas de doute qu’au moment de l’introduction de sa requête devant la Cour, le requérant avait déjà saisi le CDH d’une communication dans laquelle il se plaignait qu’il n’y eût au niveau interne aucune voie de recours qui lui aurait permis de contester la décision du TEP portant rejet de sa demande de congé pénal (comparer avec
Leoncio Calcerrada Fornieles et Luis Cabeza Mato
, décision précitée,
Patera c.
République tchèque
(déc.), n
o
25326/03, 10 janvier 2006, et
Vojnovic c.
Croatie
(déc.), n
o
4819/10, §§ 31-32, 26 juin 2012). Il s’ensuit que la requête devant la Cour est essentiellement la même que celle qui a été soumise au CDH (paragraphe 3 ci-dessus).
9.
Partant, il y a lieu d’accueillir l’exception d’irrecevabilité formulée par le Gouvernement au titre de l’article 35 § 2 b) de la Convention et de rejeter la requête en application de l’article 35 § 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 novembre 2022.
Crina Kaufman
Armen Harutyunyan
Greffière adjointe f.f.
Président