- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 ianuarie 2024
- Stat pârât
- PRT
- Articole
- Articolul 3, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 13
Ferreira Capitão și Gil Cardoso împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ A FERREIRA CAPITÃO ȘI GIL CARDOSO v. PORTUGAL (Aplicații nos. 31519/22 și 41866/22) JUDGMENT STRASBOURG 18 ianuarie 2024 Prezenta hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ferreira Capitão și Gil Cardoso v. Portugal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de comitet compus din: Faris Vehabović , președinte Anja Seibert-Fohr , Anne Louise Bormann , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 14 decembrie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Portugaliei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Reclamanții au fost reprezentați de dl V. Carreto, un avocat care practică în Torres Vedras. Guvernul portughez (“Guvernul”) a fost anunțat de cereri. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. În baza articolului 3 din Convenție, reclamanții se plângeau de condițiile inadecvate ale detenției sale. În temeiul articolului 13 din Convenție, ei se plângeau, de asemenea, de lipsa unui remediu eficace în acest sens. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Guvernul a prezentat o declarație unilaterală care nu a oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curții să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă).
Curtea respinge cererea guvernului de a elimina cererile și va continua, în consecință, examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (ediție preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003-VI). ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 3 AL CONVENȚII Reclamanții se plâng în principal de condițiile inadecvate ale detenției lor în timpul perioadelor indicate în tabelul adăugat. Ele se bazează pe art. 3 din convenție. Curtea remarcă că reclamanții au fost reținuți în condiții slabe. Detaliile de detenție ale reclamanților sunt indicate în tabelul anexat. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§§.
101, CEDO 2016). Reafirmă, în special, că o lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește în mare măsură ca factor care trebuie luat în considerare în scopul stabilirii dacă condițiile de detenție descrise sunt „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea Muršić , citat mai sus §§ 122-41 , și Ananyev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08, §§ 149 59, 10 ianuarie 2012). 10. În cazul principal al lui Petrescu c. Portugalia, nr. 23190/17, 3 decembrie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.
În special, se remarcă că, în timpul detenției (pentru detalii suplimentare, a se vedea tabelul adăugat) reclamanții au fost păstrați în celulă multiocupație care, potrivit guvernului, avea o toaletă care nu a fost separată de restul celulei. Prin urmare, Curtea concluzionează că condițiile de detenție ale reclamanților au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent la detenție și au depășit pragul de severitate în temeiul articolului 3 (a se vedea Petrescu , citat mai sus § 110; și Canali c. Franța , nr. 40119/09 , § 52, 25 aprilie 2013). 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. Reclamanții se plângeau în continuare de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 3 din convenție, care a susținut, de asemenea, o chestiune în temeiul articolului 13 din convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții.
Această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției având în vedere concluziile sale la Petrescu (citat mai sus, §§ 75-84), cu privire la lipsa unui remediu eficace pentru a se plânge despre condițiile de detenție slabe. RECONTROLAREA COMPLAINTE 14. În cererea nr. 31519/22, reclamantul s-a plâns, de asemenea, cu privire la condițiile de detenție între 26 iunie și 10 iulie 2020, în timpul căreia a fost reținut într-o celulă individuală în închisoarea centrală de la Lisabona.
Având în vedere toate materialele disponibile și argumentele părților, Curtea constată că nu poate stabili că reclamantul a suferit în centrele închisoare în cauză de suprapopularea severă de tipul care ar putea implica, pe cont propriu, o încălcare a articolului 3 (a se vedea Muršić , citat mai sus) ) și nu se poate constata că efectul cumulativ al celorlalte aspecte ale detenției pe care reclamantul le-a plângut a atins pragul de severitate necesar pentru a caracteriza tratamentul ca inuman sau degradant în sensul articolului 3 (a se vedea Bokor v. Portugalia , nr. 5227/18, § 34, 10 decembrie 2020). 15. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că plângerile legate de această perioadă de detenție sunt manifestament nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție.
citat mai sus, §§ 181-84, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; respinge cererea guvernului de a elimina cererile din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție pe baza declarațiilor unilaterale pe care le-au prezentat; Declarații plângerile cu privire la condițiile de detenție ale reclamanților în timpul perioadelor indicate în tabelul adăugat și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens admisibil și respinde restul cererii nr. 31519/22 ca fiind inadmisibil; deține că aceste cereri dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenția privind condițiile inadecvate de detenție în timpul perioadelor indicate în tabelul adăugat; deține că aceste cereri declară o încălcare a articolului 13 din Convenție în ceea ce privește lipsa unui remediu eficace pentru a se plânge de condițiile inadecvate de detenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele menționate mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 ianuarie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Faris Vehabović Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții de detenție necorespunzătoare) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentant Facilitatea de începere și data de încheiare Durata Sq.
m per deținut Climă specifică Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 31519/22 17/06/2022 Joaquim Filipe FERREIRA CAPITÃO 1971 Vítor Carreto Torres Vedras Penitenciarul Central de Lisbona 10/07/2020 Mai mult de 3 ani și 2 luni și 25 zile 2 deținuți 3.72 m2 1 suprapopulare a toaletei, temperatură inadecvată, lipsa de aer proaspăt, calitatea proaspătă a alimentelor, lipsa de intimitate în dușuri, lipsa mobilă sau inadecvată, lipsa de asistență medicală necesară, celulă moldoasă sau murdară, infestarea celulelor cu insecte/rodenturi, umiditate, lipsa sau cantitatea insuficientă de alimente 15,400 250 4186/22 22/08/2022 João Manuel GIL CARDOSO 1980 Penitenciarul Central de la Lisabona 21/01/2021 în așteptarea Mai mult de 2 ani și 26 zile 2 deținuți 3.72 m2 1 suprapopulare a toaletei, calitatea slabă a alimentelor, lipsa sau cantitatea insuficientă de alimente, temperatura inadecvată, lipsa de aer proaspăt, umiditate, celulă moldoasă sau murdară, lipsa de confidențialitate în dușuri, lipsa sau insuficientă de exercițiu fizic în aer proaspăt, lipsa de intimitate pentru toaletă 13,200 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
FOURTH SECTION
CASE OF
FERREIRA CAPITÃO AND GIL CARDOSO
v. PORTUGAL (Applications nos. 31519/22 and 41866/22) JUDGMENT STRASBOURG 18 January 2024 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ferreira Capitão and Gil Cardoso v. Portugal, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Faris Vehabović , President , Anja Seibert-Fohr, Anne Louise Bormann , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 14 December 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Portugal lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The applicants were represented by Mr V. Carreto, a lawyer practising in Torres Vedras.
The Portuguese Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
Relying on Article 3 of the Convention, the applicants complained of the inadequate conditions of his detention. Under Article 13 of the Convention, they also complained about the lack of an effective remedy in this respect. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATION UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION
The Government submitted a unilateral declaration which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article 37 § 1 in fine). The Court rejects the Government’s request to strike the applications out and will accordingly pursue its examination of the case (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary issue) [GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003-VI).
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
3 OF THE CONVENTION
8. The applicants complained principally of the inadequate conditions of their detention during the periods indicated in the appended table. They relied on Article 3 of the Convention.
The Court notes that the applicants were kept in detention in poor conditions. The details of the applicants’ detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case ‑ law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance, Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, §§ 96 ‑ 101, ECHR 2016). It reiterates in particular that a serious lack of space in a prison cell weighs heavily as a factor to be taken into account for the purpose of establishing whether the detention conditions described are “degrading” from the point of view of Article 3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see Muršić , cited above, §§ 122-41, and Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, §§ 149 ‑ 59, 10 January 2012).
In the leading case of Petrescu v. Portugal, no. 23190/17, 3 December 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. In particular, it is noted that during their detention (for further details see the appended table) the applicants were kept in multi-occupancy cell which, according to the Government, had a toilet which was not separated from the rest of the cell. According to the Court’s case ‑ law, this situation is unacceptable. The Court therefore concludes that the applicants’ conditions of detention exceeded the unavoidable level of suffering which is inherent in detention and went beyond the threshold of severity under Article 3 (see Petrescu , cited above, § 110; and Canali v. France , no. 40119/09, § 52, 25 April 2013).
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION
13. The applicants further complained of a lack of an effective remedy in respect of their complaints under Article 3 of the Convention, which also raised an issue under Article 13 of the Convention, given the relevant well‑established case‑law of the Court. This complaint is not manifestly ill‑founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in Petrescu (cited above, §§ 75-84), concerning the lack of an effective remedy to complain about poor conditions of detention.
REMAINING COMPLAINTS
14. In application no. 31519/22 the applicant also complained about the conditions of his detention between 26 June and 10 July 2020 during which he was detained in an individual cell in the Central Prison of Lisbon. Having regard to all of the available material and the parties’ arguments, the Court finds that it cannot establish that the applicant suffered in the concerned prison facilities from severe overcrowding of the kind that could entail, on its own, a violation of Article 3 (see Muršić , cited above ) nor can it be found that the cumulative effect of the other aspects of the detention which the applicant complained about reached the threshold of severity required to characterise the treatment as inhuman or degrading within the meaning of Article 3 (see Bokor v. Portugal , no. 5227/18, § 34, 10 December 2020).
In view of the foregoing, the Court finds that the complaints related to this period of detention are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
16. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Muršić cited above, §§ 181-84) the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Rejects the Government’s request to strike the applications out of its list of cases under Article 37 § 1 of the Convention on the basis of the unilateral declarations which they submitted; Declares the complaints about the conditions of the applicants’ detention during the periods indicated in the appended table and the lack of an effective domestic remedy in that regard admissible and dismisses the remainder of application no. 31519/22 as inadmissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention during the periods indicated in the appended table; Holds that these applications disclose a breach of Article 13 of the Convention as regards the lack of an effective remedy to complain about inadequate conditions of detention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Done in English, and notified in writing on 18 January 2024, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Faris Vehabović Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Facility Start and end date Duration Sq.
m per inmate Specific grievances Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 31519/22 17/06/2022 Joaquim Filipe FERREIRA CAPITÃO 1971 Vítor Carreto Torres Vedras Lisbon Central Prison 10/07/2020 pending More than 3 years and 2 months and 25 days 2 inmates 3.72 m² 1 toilet overcrowding, inadequate temperature, lack of fresh air, poor quality of food, lack of privacy in the showers, lack or inadequate furniture, lack of requisite medical assistance, mouldy or dirty cell, infestation of cell with insects/rodents, humidity, lack of or insufficient quantity of food 15,400 250 41866/22 22/08/2022 João Manuel GIL CARDOSO 1980 Lisbon Central Prison 21/01/2021 pending More than 2 years and 26 days 2 inmates 3.72 m² 1 toilet overcrowding, poor quality of food, lack of or insufficient quantity of food, inadequate temperature, lack of fresh air, humidity, mouldy or dirty cell, lack of privacy in the showers, lack of or insufficient physical exercise in fresh air, lack of privacy for toilet 13,200 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.
[2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.