2ra-1683/17 — Încasarea prejudiciului material
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea prejudiciului material
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1683/17 — Încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra-1683/17
Prima instanță: Jud. Ciocana
Jud. S.Dăguța
Instanța de apel: Curtea de Apel Chisinău:
L.Bulgac, D.Manole, Gr.Dașchevici
Î N C H E I E R E
11 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului judecător: Tatiana Vieru
Judecători: Luiza Gafton
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Chiabur Grigore,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Poplavschi Vasile,
Poplavscaia Ludmila, Poplavschi Stanislav, Vigovskaia Ana către Chiabur Grigore,
privind încasarea sumei de 15 240,66 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat,
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Chiabur Grigore și menținută hotărârea Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 28 august 2014,
c o n s t a t ă :
La 13 decembrie 2013, Poplavschi Vasile, Poplavscaia Ludmila, Poplavschi
Stanislav, Vigovskaia Ana au înaintat cerere de chemare în judecată către Chiabur
Grigore privind încasarea prejudiciului material.
În motivarea acțiunii au indicat că, prin contractul de vânzare-cumpărare din
27 iunie 1995, Poplavschi Vasile, Poplavscaia Ludmila, Poplavschi Stanislav,
Vigovskaia Ana au devenit proprietari a unei părți din casa lit. A, amplasată pe
adresa xxxxxxx, str. Xxxxxx, x, ap. x, precum și proprietarii a construcțiilor
înregistrate în Registrul bunurilor imobile cu nr. x și nr. x.
În același timp, au afirmat că pârâtului Chiabur Grigore îi aparține cu drept de
proprietate cealaltă parte a construcției, înregistrată în Registrul bunurilor imobile
cu nr. x.
1
La fel, au menționat că, construcția cu lit. x este o casă comună, iar proprietatea
lor este delimitată de cea a pârâtului de un perete comun, iar repararea bunului imobil
este posibilă doar cu acordul ambelor părți.
Au indicat că, Chiabur Grigore, contrar prevederilor art. 315 alin. (6) din Codul
civil, a omis să îngrijească și să întrețină bunul ce-i aparține.
Au menționat că, pârâtul Chiabur Grigore, în lipsa unei autorizații, a
demolat partea sa din construcție, fapt care a determinat deteriorarea părții
corespunzătoare din construcția lor, formându-se astfel crăpături care au dus la
deteriorarea acelui perete care este comun între reclamanți și pârât.
Au explicat că, în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtului, li s-au cauzat
prejudiciu material, însă mărimea prejudiciului poate fi determinată prin intermediul
unei expertize tehnice.
Au relevat că, sunt lipsiți de posibilitatea de a efectua careva lucrări de
reparație, având în vedere că nu au acces pe terenul pârâtului, acesta fiind plecat din
țară.
Totodată, au reiterat faptul, că s-au adresat cu o plângere la Ministerul
Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al Republicii Moldova, la Inspectoratul de
poliție Ciocana al DP mun. Chișinău, precum și la Pretura sectorului Ciocana, mun.
Chișinău, care nu s-a soldat de cât cu acte de constatare privind demolarea
neautorizată de către pârât a unei părți din imobilul comun, fără a ține cont de
proprietatea reclamanților și fără a fi luate careva măsuri în acest sens de către
autorități.
Totodată au mai explicat că, la data de 20 ianuarie 2014 a fost efectuat raportul
de constatare tehnico - științifică, prin care s-a stabilit că, a existat un prejudiciu
cauzat proprietarului apartamentului nr. x de pe str. xxxxxxxx x, mun. Chișinău, prin
efectuarea lucrărilor de demolare a peretelui portant comun de către vecinii de pe
aceiași stradă. Mărimea prejudiciului fiind estimat în sumă de 15240,66 lei, cu
elaborarea unui deviz al lucrărilor de reparație și construcție, necesare a fi executate
în ap. x din str. xxxxxxxx x, xxxxxxxxxx.
Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 august 2014 acțiunea
depusă de Poplavschi Vasile, Poplavscaia Ludmila, Poplavschi Stanislav,
Vigovskaia Ana a fost admisă. S-a încasat de la Chiabur Grigore în beneficiul
Poplavschi Vasile, Poplavscaia Ludmila, Poplavschi Stanislav, Vigovskaia Ana, în
mod solidar, suma de 15 240,66 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat, suma de 2
059,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 17 300,07.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017 s-a respins apelul
declarat de Chiabur Grigore, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.
Chișinău din 28 august 2014.
2
La 10 iulie 2017 Chiabur Grigore a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din
13 aprilie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28 august 2014,
cu emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în
judecată.
În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit
probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a
normelor de drept material.
În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate
circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod
superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport
cu normele de drept invocate ca fiind lezate.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul
de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost
pronunțată la 13 aprilie 2017, expediată în adresa părților la 05 iulie 2017 (f.d 204),
însă careva probe ce ar confirma recepționarea acesteia de către recurent, lipsesc.
Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel
Chișinău din 13 aprilie 2017 a fost depus la 10 iulie 2017, în conformitate cu art.
434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține
următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),
(3) și (4) Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de
recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.
3
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul
XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,
dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul
XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe
sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă
că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces
la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin
însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).
Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat
că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie
ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul
instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva
Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
4
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de
Chiabur Grigore nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Chiabur Grigore se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecător Tatiana Vieru
Judecători
Luiza Gafton
Nicolae Craiu
5