2rc-635/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

2rc-635/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Panov dosarul nr. 2rc-635/17

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinînd recursul declarat de către lichidatorul societății cu răspundere limitată

„Aviatusplus, Ruslan Vasiliev,

în cauza civilă la cererea introductivă a Societății cu răspundere limitată „Freesia” cu

privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu răspundere limitată

„Aviatusplus”,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care a fost admisă

parțial cererea lichidatorului Ispas Iurie cu privire la încasarea remunerației pentru

perioada de activitate,

c o n s t a t ă

La data de 21 aprilie 2011, SRL „Freesia” a depus cerere introductivă în instanța de

insolvabilitate, solicitând intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului

SRL „Aviatusplus”, invocând incapacitatea de plată a debitorului a datoriei în sumă de

1 546637 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 22 iulie 2011, a fost intentat procesul de

insolvabilitate față de SRL „Aviatusplus”, cu desemnarea lui Ispas Iurie în funcția de

administrator al procesului de insolvabilitate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2014, a fost intentată

procedura de faliment în privința SRL „Aviatusplus”, cu desemnarea lui Iurie Ispas în

funcția de lichidator.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, a fost destituit Iurie

Ispas din funcția de lichidator al SRL „Aviatusplus” cu desemnarea lui Ruslan Vasiliev în

funcția de lichidator

La data de 19 aprilie 2016, ÎI „Ispas Iurie” a depus cerere cu privire la recuperarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 1 043 677,52 lei.

În motivarea cererii a invocat că, în perioada 01 iulie 2011 - 19 februarie 2015, a

deținut funcția de administrator al SRL „Aviatusplus”, iar pe parcursul îndeplinirii

atribuțiilor de administrator a suportat cheltuieli comerciale compuse din servicii publice,

de expertizare, de evaluare, servicii cadastrale, servicii poștale, servicii juridice în sumă de

81 723, 52 lei, cheltuieli de salarizare în sumă de 584 265 lei și plăți obligatorii de stat în

sumă de 377689 lei, confirmate prin facturi fiscale și documentele anexate la materialele

cauzei.

La data de 17 iunie 2016, ÎI „Ispas Iurie” a depus o cerere suplimentară cu privire la

acceptarea onorariului de succes, solicitând încasarea 1% din sumele distribuite

creditorilor în urma valorificării și realizării masei debitoare.

1

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, a fost admisă parțial cererea

ÎI „Ispas Iurie” și a fost încasat din contul SRL „Aviatusplus” în beneficiul lui Iurie Ispas

pentru perioada de activitate în cadrul procedurii de insolvabilitate SRL „Aviatusplus”

cheltuielile comerciale în baza actelor de evidență contabilă în sumă de 81 723,52 lei,

cheltuieli de salarizare în sumă de 584265 lei, în total suma de 665988,52 lei. Cererea ÎI

„Ispas Iurie” în partea încasării onorariului de succes și a plăților suplimentare a fost

respinsă ca neîntemeiată.

La data de 13 iulie 2017, lichidatorul SRL „Aviatusplus”, Ruslan Vasiliev a depus

cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii contestate în partea încasării din contul SRL

„Aviatusplus” în beneficiul lui Iurie Ispas a sumei de 665 998,52 lei, pentru perioada de

activitate în cadrul procedurii de insolvabilitate a SRL „Aviatusplus” cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a pretențiilor față de SRL „Aviatusplus”.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată în partea încasării

sumei de 665998,52 lei considerând-o ilegală și neîntemeiată, pe motiv că, instanța de

insolvabilitate a încălcat normele de drept material.

Susține că, instanța de insolvabilitate a pus la baza încheierii adoptate documente

false prezentate de către Iurie Ispas prejudiciind creditorii SRL „Aviatusplus”.

La data de 18 iulie 2017, lichidatorul SRL „Aviatusplus”, Ruslan Vasiliev a depus

cerere de recurs suplimentară, invocând că instanța de insolvabilitate admițând parțial

cererea lui Iurie Ispas nu a stabilit toate circumstanțele pricinii pentru soluționarea justă a

cauzei. Astfel, nu au fost prezentate probe veridice, acte confirmative în ce privește suma

de 665 988,52 lei. Nu au fost prezentate probe că Iurie Ispas a avut careva cheltuieli în

legătura cu activitatea sa în calitate de administrator/lichidator al SRL „Aviatusplus”.

Totodată, instanța nu a luat în considerație faptul că, nu a fost constatat faptul că

achitările efectuate de către Iurie Ispas nu au fost reflectate în dările de seamă contabile

BAS-4, Iurie Ispas a prezentat înscrisuri pe care el singur le-a semnat, fără aplicarea

ștampilei, fără reflectarea datelor în dările de seamă contabile.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile

și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile

calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este declarat în termen, având în vedere faptul că, din materialele

cauzei rezultă că recurentul a recepționat încheierea contestată la data de 07 iulie 2017,

ceea ce se atestă prin recipisa anexată la materialele dosarului (f.d. 128).

La data de 31 iulie 2017, în adresa intimatului Iurie Ispas a fost expediată spre

cunoștință copia recursului declarat de către lichidatorul SRL „Aviatusplus”, Ruslan

Vasiliev cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la data de 09 august 2017, ÎI „Ispas Iurie” a solicitat

respingerea recursului ca neântemeiat.

Susține că toate cheltuielile suportate în perioada de activitate în calitate de

administrator al SRL „Aviatusplus” sunt documentate și a fost probat în instanța de

judecată cu acte contabile cum ar fi, facturi fiscale, bonuri de plată, cecuri fiscale.

2

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilitățiiși fără

participarea părților.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de

insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și

cu cele ale prezentei legi.

Potrivit art.8 alin.(3) din Legea insolvabilității, nr.149 din 29.06.2012, recursul se

examinează în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanța de recurs, în

modul prevăzut de Codul de procedură civilă, într-un complet de 3 judecători, fără

participarea părților, în baza dosarului și a materialelor anexate la recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat și pasibil de a fi admis, cu casarea încheierii primei instanțe și transmiterea

cauzei spre rejudecare în prima instanță, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l admită, și să caseze integral sau parțial

încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Conform art. 52 alin.(1) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012, cheltuielile

procesului de insolvabilitate includ, cheltuielile de judecată, remunerarea și cheltuielile

administratorului provizoriu, ale administratorului insolvabilității /lichidatorului, dacă au

fost prevăzute.

Art. 70 alin. (1), (2), (3), (4), (12) și (13) al Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie

2012 prevede că, pentru îndeplinirea funcțiilor sale, administratorul/lichidatorul are

dreptul la remunerație și la compensarea cheltuielilor aferente.

Remunerația administratorului/lichidatorului se constituie din onorarii fixe și onorarii

de succes sub formă procentuală și se achită în monedă națională, inclusiv în cazul în care

remunerația se determină în funcție de creanțe/sume în valută străină.

Cuantumul onorariului fix al administratorului/lichidatorului se stabilește de către

comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea

creditorilor prin negocieri. Acest cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de

multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcție al conducătorilor încadrați

în unități care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe rețeaua tarifară unică de salarizare,

înmulțit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unitățile cu

autonomie.

Onorariul fix stabilit pentru administrator/lichidator se plătește lunar din patrimoniul

debitorului.

Cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile de

publicare, notificare, convocare și comunicare a actelor de procedură efectuate de către

administrator/lichidator vor fi suportate din patrimoniul debitorului.

În cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu

pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului,

achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum și compensarea

cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligația

organelor de conducere ale debitorului consemnate la art. 247. Încheierea judecătorească

3

se emite cu citarea administratorului/ lichidatorului, a membrilor organelor de conducere

ale debitorului în a cărui obligație se cere trecerea acoperirii cheltuielilor masei debitoare,

a președintelui comitetului creditorilor. Încheierea poate fi atacată cu recurs de persoanele

vizate în ea. Neprezentarea părților citate legal nu împiedică examinarea cauzei.

În ce privește soluția primei instanțe cu privire la stabilirea cheltuielilor comerciale

procesului de insolvabilitate în sumă de 81 723,52 lei și cheltuielile de salarizare în sumă

de 584265 lei cu dispunerea încasării din contul SRL „Aviatus Plus”, instanța de recurs o

consideră neîntemeiată.

Colegiul menționează că scopul exercitării căilor de atac, constă în declanșarea

mecanismului de control judiciar în privința temeiniciei și legalității actelor judecătorești

emise de către instanțele inferioare. Astfel, controlul judiciar se realizează în baza

argumentelor de ilegalitate sau netemeinicie invocate de către persoana interesată, cu

excepția încălcărilor de ordin procedural care pot fi invocate și din oficiu de către instanța

de recurs.

În acest context, Colegiul reține că conform materialelor dosarului, la data de 19

aprilie 2016, ÎI „Iurie Ispas” a înaintat în instanța de judecată cerere privind recuperarea

cheltuielilor de judecată pe perioada aflării în calitate de administrator/lichidator al SRL

„Aviatus Plus”.

În susținerea cererii, ÎI „Iurie Ispas”, a invocat că în vederea exercitării atribuțiilor de

serviciu a alocat sume pentru, întreținerea, validarea, valorificare, rezultate din menținerea,

conservarea luarea în posesie, evaluarea înregistrare, salariul

administratorului/lichidatorului, paznicilor, contabilului. La cererea respectivă au fost

anexate un șir de facturi și documente.

În sensul respectivelor solicitări, Colegiul menționează că instanța de insolvabilitate

în motivarea încheierii recurate și nemijlocit în susținerea soluției de admitere a cererii lui

Iurie Ispas de încasare a cheltuielilor comerciale și cheltuielilor de salarizare a reținut că

acesta din urmă a suportat cheltuieli din cont propriu admițând ca probe facturile fiscale și

documentele anexate la materialele cauzei.

Colegiul remarcă faptul că acțiunile administratorului/lichidatorului sunt reflectate

într-un raport, în care sunt justificate și cheltuielile aferente, or, potrivit art. 72 alin.(1) din

Legea insolvabilității, la finele fiecărei proceduri, dar nu mai rar decât o dată în trimestru,

administratorul/lichidatorul prezintă instanței de insolvabilitate un raport despre modul în

care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor de administrare a

procedurii sau altor cheltuieli efectuate în privința debitorului. Baza de raport cuprinde 3

luni de activitate, raportul poate cuprinde și mai multe luni.

Astfel, Colegiul nu poate verifica dacă cheltuielile administratorului /lichidator Iurie

Ispas au fost justificate în fața instanței de insolvabilitate, deoarece la materialele cauzei

nu este anexat un raport de activitate a acestuia care ar permite cercetarea respectivelor

circumstanțe și ar înlătura dubiile care planează în privința acestora.

Totodată, Colegiul reține că, instanța de insolvabilitate, ajungând la o astfel de

concluzie a pus la baza emiterii hotărârii ca probe facturi fiscale, acte de evidență

contabilă și alte documente.

Din materialele dosarului, însă rezultă că, înscrisurile menționate au fost puse în

copii, nefiind autentificate în modul stabilit de lege.

4

Or, în conformitate cu art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în

copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ,

circumstanțele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile

de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri când

instanța consideră necesară prezentarea originalului.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, instanța de insolvabilitate urma să verifice veridicitatea

înscrisurilor enunțate și, ulterior, să se pronunțe asupra cererii de recuperare a cheltuielilor

de insolvabilitate.

Instanța de recurs reiterează că, conform art. 1 alin.(1) al Legii insolvabilității,

procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de

procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică, circumstanțele

pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la

aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța.

Totodată, în conformitate cu art. 25 alin. (1) CPC, instanța trebuie să cerceteze direct

și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile

martorilor, concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință

de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze

înregistrările video, să emită hotărîrea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al

probelor cercetate și verificate în ședință de judecată.

În acesată ordine de idei, Colegiul reține că, instanța de insolvabilitate pentru a

concluziona referitor la temeinicia solicitărilor privind încasarea cheltuielilor comerciale și

cheltuielilor de salarizare suportate de către Iurie Ispas și cuantumul acestora, urmează să

verifice cerințele prin prisma argumentelor și probelor tuturor părților din litigiu, rezultând

din prevederile art. 130 alin. (1) CPC, iar în consecință soluția adoptată trebuie să fie certă

și coerentă. Mai mult ca atât, caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată

urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate.

Astfel, instanța de insolvabilitate urmează să-și argumenteze poziția prin prisma

probelor admisibile și pertinente prezentate de părți, iar în cazul în care acestea sunt

suficiente, să-și argumenteze soluția.

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele recurentului

că fostul lichidator al SRL „Aviatus Plus”, Iurie Ispas solicită încasarea cheltuielilor

comerciale și de salarizare în lipsa unui raport dezvăluit al activității exercitate, astfel

solicitându-se încasarea cheltuielilor suportate, fără a anexa probe care ar dovedi

cheltuielile suportate.

În acest context al analizei este de observat că soluția instanței de insolvabilitate nu

conține o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitate să exercite controlul judiciar

asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu

privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Or, obligația de motivare a hotărârii judecătorești se regăsește în jurisprudența

constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului și î-și are izvorul în dreptul oricărei

5

părți în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale

(CEDO, hotărârea Werner vs Austria din 24 noiembrie 1997), combinat cu dreptul părților

și că aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărârea Van

de Hurk vs Olanda din 19 aprilie 1994), iar obligația de motivare a hotărârilor este

singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menționate anterior, ca

piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul

declarat, de a casa încheierea instanței de insolvabilitate cu restituirea pricinii la rejudecare

în instanța de insolvabilitate, în același complet de judecată.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către lichidatorul Societății cu răspundere limitată

„Aviatusplus, Vasiliev Ruslan.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, în cauza civilă la

cererea introductivă a Societății cu răspundere limitată „Freesia” cu privire la intentarea

procesului de insolvabilitate față de Societatea cu răspundere limitată „Aviatusplus” cu

transmiterea cauzei spre rejudecare, în Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

6