2ra-1820/17 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1820/17 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.2ra-1820/17

prima instanță: Judecătoria Hîncești

Judecător: M. Macari

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

4 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu, Oleg Sternioală,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ghenadie Moraru prin

intermediul avocatului Iamandii Vasile,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iana Rusu și Natalia

Buceaceaia împotriva lui Ghenadie Moraru cu privire la repararea prejudiciului

material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, prin care s-a admis

apelul depus de Ghenadie Moraru prin intermediul avocatului Iamandii Vasile, s-a

modificat hotărârea Judecătoresei Hîncești din 23 martie 2017 prin micșorarea

cheltuielilor de asistență juridică,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2015 Iana Rusu și Natalia Buceaceaia au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Ghenadie Moraru cu privire la repararea

prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantele au indicat că, la 14 octombrie 2015,

aproximativ la ora 22:20, Ghenadie Moraru conducînd autoturismul de model

„Mercedes”, cu numărul de înmatriculare A693 EC, s-a izbit în gard și a intrat în

curtea reclamantelor din str. Columna, orașul Hîncești, tamponând autoturismul de

model „Lada 21070”, care se afla în curte.

Susțin reclamantele că, Ghenadie Moraru fiind în stare de ebrietate avansată,

în prezența unor altor persoane, fără careva motive, intenționat a înjurat-o pe Iana

1

Rusu, numind-o cu cuvinte necenzurate și aplicîndu-i câteva lovituri cu palma și

pumnii peste diferite părți ale corpului, apucînd-o cu mâinile de gât i-a cauzat

vătămări corporale.

Menționează reclamantele, că la 15 octombrie 2015 în privința lui Gheorghe

Moraru a fost pornită o cauză penală, pe semnele infracțiunii prevăzută de art. 287

alin.(l) Cod Penal, totodată a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție

pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.85 Codul Contravențional.

Consideră reclamantele că prin acțiunile sale Ghenadie Moraru a săvârșit un

delict, fiind îndreptățite prin inițierea unei acțiuni în justiție să pretindă despăgubiri

materiale și morale.

Relatează reclamantele că prin deteriorarea bunurilor de către pîrît, Nataliei

Buceaceia i-a fost adus atingere atît drepturilor patrimoniale, cît și drepturilor

morale.

În ceea ce privește prejudiciul material, reclamantele susțin că potrivit

devizului local nr. 01-01-2015, cheltuielile de reparare a porții și gardului constituie

suma de 7 727,50 lei.

Potrivit raportului întocmit de Societatea cu Răspundere Limitată „Exauto-

Plus” costul mediu de piață pentru un autoturism de model Vaz 21070 constituie

suma de 44 929,29 lei.

Consideră reclamanta Natalia Buceaceia că Ghenadie Moraru urmează să achite

prețul mediu de piață pentru autoturismul deteriorat, iar acesta să fie transmis

pârâtului.

Reclamanta Natalia Buceaceia indică că fiind pensionară este pusă în situația

de a identifica și contracta companii specializate pentru restabilirea integrității

bunurilor deteriorate care nu vor avea aspectul unui bun nou.

Totodată reclamanta Iana Rusu subliniază că prin acțiunile lui Ghenadie Moraru

i-a fost cauzat un prejudiciul moral, care se confirmă prin următoarele acte: proces-

verbal cu privire la contravenție; proces-verbal de cercetare la fața locului; plângerea

sa, pozele făcute la fața locului de organele de urmărire penală; declarațiile sale în

cadrul urmăririi penale.

Solicită Iana Rusu și Natalia Buceaceaia încasarea din contul lui Ghenadie

Moraru în beneficiul Nataliei Buceaceia prejudiciul material în sumă de 7 727,50 lei

și 2100 euro și a prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, încasarea din contul lui

Ghenadie Moraru în beneficiul Ianei Rusu a prejudiciului moral în sumă de 50 000

lei și încasarea din contul lui Ghenadie Moraru în beneficiul Ianei Rusu și Nataliei

Buceaceaia a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Hâncești din 23 martie 2017 acțiunea s-a admis

parțial, s-a încasat din contul lui Ghenadie Moraru în beneficiul Nataliei Buceaceia

prejudiciul material în sumă de 10 073,38 lei și prejudiciul moral în sumă de 1000

lei. S-a încasat din contul lui Ghenadie Moraru în beneficiul Ianei Rusu prejudiciul

moral în mărime de 2500 lei și cheltuielile de judecată ce constau din taxa de stat în

mărime de 150 lei. S-a încasat din contul lui Ghenadie Moraru în beneficiul Ianei

2

Rusu și Nataliei Buceaceaia cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 lei, În

rest pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate. S-a încasat din contul lui Ghenadie

Moraru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 352,20 lei (f.d. 137-146).

Prin încheierea Curții de apel Chișinău din 6 iulie 2017 s-a restituit cererea de

apel depusă de Iana Rusu și Natalia Buceaceaia prin intermediul avocatului Domnița

Pagoni, ca fiind depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel (f.d. 166-

170).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017, s-a admis apelul depus

de Ghenadie Moraru prin intermediul avocatului Iamandii Vasile, s-a modificat

hotărârea Judecătoresei Hîncești din 23 martie 2017 prin micșorarea cheltuielilor de

asistență juridică de la 5000 lei la 3000 lei. În rest hotărârea Judecătoresei Hîncești

din 23 martie 2017 a fost menținută (f.d. 177-184).

La 2 august 2017, Ghenadie Moraru prin intermediul avocatului Iamandii

Vasile a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Recurentul, Ghenadie Moraru prin intermediul avocatului Iamandii Vasile, în

motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor

contestate, au aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile

raportului juridic litigios. Recurentul menționează că instanțele de judecată eronat

au dispus încasarea din contul său în beneficiul Nataliei Buceaceia a prejudiciului

material în sumă de 10 073,38 lei, întrucît aceasta nu a probat că deține dreptul de

proprietate asupra autoturismului de model VAZ 21070 cu numărul de înmatriculare

HNAO161, precum și asupra imobilului. De asemenea recurentul relatează că

instanțele de judecată nu au stabilit dacă cheltuielile de asistență juridică solicitate

sunt reale, necesare și rezonabile. La materialele cauzei nu sunt anexate lista detaliată

a acțiunilor întreprinse de avocat și a timpului aferent acestora.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 1 septembrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Ianei Rusu și

Nataliei Buceaceaia, informându-le că referința se depune în termen de o lună de la

data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia

Pînă la examinarea cauzei civile, Iana Rusu și Natalia Buceaceaia, nu au depus

referință la cererea de recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul

declarat.

3

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Ghenadie Moraru

prin intermediul avocatului Iamandii Vasile este inadmisibilă, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior, fiind

respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată recursul declarat de

Ghenadie Moraru prin intermediul avocatului Iamandii Vasile în termen.

Din considerentele prezentate mai sus, instanța observă că cererea de recurs nu

a întrunit temeiurile de inadmisibilitate prevăzute de art. 433 alin. b), c), d) din Codul

de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate exhaustiv în

alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența și

temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

4

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a se

vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40; Lebedinschi

v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor

înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa solicită o

reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită marjă de

apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale

de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, para.

34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat că

interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține, în

principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

5

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Ghenadie

Moraru prin intermediul avocatului Iamandii Vasile este formulată în baza art. 432

alin. (2) lit. a), (4), așa cum prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură

civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă argumentele

recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia,

inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său de vedere sunt

incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie subliniat că din

succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma unor

enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse de

art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2; Hansen

v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul Ghenadie Moraru prin intermediul

avocatului Iamandii Vasile a formulat prezenta cerere după ce au avut posibilitatea de

a fi audiat de o instanță de fond și de o instanță de apel, care au fost competente de a

examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis

mutandis, Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A.

Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, para. 59; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor de

drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente, completul

Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

6

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în mod

unanim că recursul declarat de către Ghenadie Moraru prin intermediul avocatului

Iamandii Vasile nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea

în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ghenadie Moraru prin intermediul avocatului

Iamandii Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

7