2ra-1150/20 — încasarea prejudiciului cauzat prin infractiune

Dosarul nr. 2ra-1150/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – C. Valah

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Petrov Ghenadie, prin

intermediul avocatului Vladimirov Natalia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Petrov

Ghenadie către Alexandru Iurie privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune în mărime de 300 000 lei,

împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Petrov Ghenadie, prin intermediul avocatului

Vladimirov Natalia, fiind menținută hotărârea din 16 mai 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

con st ată:

La 14 martie 2018, Petrov Ghenadie a înaintat cerere de chemare în judecată

către Alexandru Iurie, solicitând încasarea prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune în mărime de 300 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, pârâtul

Alexandru Iurie, care activa în calitate de șofer și deținea permis de conducere, la 24

mai 2012, aproximativ orele 09.00, conducând automobilul de model „Opel Astra”,

cu nr. de înmatriculare XXXX, se deplasa pe str. Trandafirilor, dinspre bd. Decebal

spre bd. Dacia, mun. Chișinău. În timpul deplasării, aflându-se în preajma blocului

locativ nr. 29/1 din str. Trandafirilor, mun. Chișinău, pârâtul efectuând manevra de

virare în curtea blocurilor locative la volanul automobilului indicat supra, nu a

manifestat prudență sporită în trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care se

afla autovehiculul la momentul respectiv, nu a luat în considerație starea lucrurilor

din trafic ce reflectă gradul de protecție a participanților împotriva accidentelor și

consecințelor acestora, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător

la determinarea vitezei, benzii de circulație, lățimea carosabilului, gabaritele

vehiculelor și intervalele de siguranță necesare și modalitatea de conducere a

1

vehiculului, iar prin aceasta a încălcat pct. 45, 39 (1), 40 (1) lit. b) din Regulamentul

circulației rutiere, astfel s-a produs un accident rutier. În rezultatul acestui accident

rutier, unitățile de transport implicate au fost defectate tehnic considerabil, iar

reclamantul s-a ales cu leziuni corporale grave, manifestate prin fractura osului

scafoid pe dreapta cu deplasarea fragmentelor; fractura cominutivă a femurului drept

cu deplasarea fragmentelor în 1/3 medie; fractura pățelii pe dreapta; hemortroză a

articulației genunchiului drept; traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală; fractura oaselor nazale; plagă contuză a feței, nasului, produse

prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și prezintă pericol pentru viață, si în baza acestui criteriu se

califică drept vătămări corporale grave, fapt consemnat în raportul de expertiză

medico-legală nr.1602/D din 26 iunie 2012.

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 31 iulie 2014, pârâtul a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) din Codul penal,

la 3 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 an. În temeiul art. 90 din Codul penal, pedeapsa închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an, cu obligarea inculpatului de

a înștiința organul responsabil de executarea pedepsei în cazul schimbării locului de

trai. A fost admisă în principiu acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului

material înaintată de partea vătămată Petrov Ghenadie, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se expună instanța de judecată în procedură civilă

separat. Tot prin sentința menționată, s-a dispus încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate Petrov Ghenadie a prejudiciului moral în mărime de 7000

lei și a cheltuielilor judiciare 5000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, au fost respinse

apelurile declarate ca nefondate cu menținerea sentinței.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 1ra-338/2015 din 18 martie 2015, a

fost dispusă inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror și avocat în

numele părții vătămate Petrov Ghenadie, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 12 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Alexandru Iurie, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Potrivit reclamantului, vinovăția pârâtului este stabilită prin sentința penală

irevocabilă indicată supra. Astfel, existența suferințelor fizice și psihice provocate

în urma accidentului rutier din 24 mai 2012, se confirmă prin sentința din 31 iulie

2014 (în partea care se referă la expertiza medico-legală privind stabilirea gradului

vătămărilor corporale provocate în urma accidentului rutier), prin faptul că

dereglările cauzate sănătății reclamantului în urma accidentului rutier, nu pot fi

înlăturate definitiv, afectează calitatea vieții acestuia, se manifestă prin dereglarea

ritmului cotidian normal și a interacțiunilor sale sociale.

Respectiv, prin sentința din 31 iulie 2014, instanța penală a constatat că la

momentul pronunțării sentinței pârâtul i-a recuperat reclamantului doar prejudiciul

moral de 7000 lei și cheltuielile de judecată 5000 lei, la caz cuantumul prejudiciului

moral fiind stabilit anume pentru perioada de până la emiterea sentinței penale.

Reclamantul consideră că cheltuielile compensate nu au nici o tangență cu

prejudiciul moral a cărui compensare este pretins de reclamant în prezentul proces,

deoarece este vorba de prejudiciul moral care a apărut la 24 mai 2012 (data comiterii

infracțiunii de către pârât) și subzistă inclusiv după pronunțarea sentinței penale până

2

în prezent. Această circumstanță nu a constituit obiect al cercetării și soluționării de

către instanța penală. La fel, între reclamant și pârât nu a fost încheiată vreo

tranzacție prin care să fi fost soluționat acest capăt de cerere.

La caz, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral prin prisma

răspunderii delictuale, care implică o răspundere prin repararea prejudiciului care nu

rezultă dintr-un act anume, ci dintr-un delict, fapt ilicit. În speță, reclamantul invocă

cauzarea unui prejudiciu moral în urma faptului ilicit (delict) – accidentul rutier, iar

conform normelor indicate supra, prejudiciul moral se compensează indiferent de

existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Potrivit reclamantului, anterior producerii accidentului, acesta înfăptuia cu

ușurință diferite lucruri, însă după accident capacitatea sa locomotorie și de muncă

sunt reduse, iar restabilirea este anevoioasă, acestea fiind doar câteva din elementele

ce îl împiedică pe reclamant de a-și trăi viața din plin. Este evident faptul că resursele

financiare nu vor readuce sănătatea reclamantului, dar în mare parte îi vor ușura viața

mai departe. Astfel, pe lângă traumele fizice, reclamantul a avut de suferit mult din

punct de vedere psihologic, or traumele cauzate care au fost calificate drept vătămare

gravă a integrității corporale, constituie un motiv întemeiat de îngrijorare pentru

șansele de restabilire a sănătății. Printre blocajele emoționale ce au influențat

sănătatea psihologică a reclamantului și care își produc în continuare efectul, sunt

teama, stresul, nervozitatea, bulversarea interioară și neliniștea. În situația respectivă

este nevoie să fie atrasă atenția instanței asupra nivelului crescut de probabilitate a

apariției altor probleme de sănătate provocate de stările negative trăite, cum ar fi

insomnii, dureri de cap și spate, hipertensiune arterială, dureri și disconfort general,

leșin etc.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și încasarea

de la Alexandru Iurie în beneficiul său a sumei de 300 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat în urma infracțiunii și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 16 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Petrov Ghenadie, prin intermediul avocatului Vladimirov

Natalia, fiind menținută hotărârea din 16 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia că, în

speță nu sunt întrunite temeiuri întru admiterea acțiunii formulate de Petrov

Ghenadie față de Alexandru Iurie despre încasarea prejudiciului moral cauzat prin

infracțiune. Or, sesizând instanța de judecată cu prezenta acțiune, reclamantul nu a

ținut cont că, prejudiciul moral se repară doar pentru raporturile juridice (cauzarea

vătămării integrității corporale sau altei vătămări a sănătății ori deces), apărute după

intrarea în vigoare a Codului civil (12 iunie 2003), și se repară, pentru fiecare caz, o

singură dată în mărimea stabilită de instanță. Pe când pretențiile lui Petrov Ghenadie,

de fapt, sunt bazate pe un singur caz, și anume accidentul rutier din 24 mai 2012,

provocat de pârât, dar nicidecum careva evenimente produse ulterior accidentul

respectiv.

La 22 mai 2020, Petrov Ghenadie, prin intermediul avocatului Vladimirov

Natalia, a declarat recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

3

noi hotărâri prin care pretențiile reclamantului să fie respinse integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petrov

Ghenadie, prin intermediul avocatului Vladimirov Natalia, este neîntemeiat și

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

19 februarie 2020 și expediată participanților la proces la 25 martie 2020 (f.d. 204,

vol. I), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 19 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 22 mai 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

4

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Petrov Ghenadie, prin intermediul avocatului

Vladimirov Natalia.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Petrov Ghenadie, prin intermediul

avocatului Vladimirov Natalia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5