2ra-1741/17 — apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1741/17 — apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
dosarul nr. 2ra-1741/17 prima instanță - (Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău) N. Iordachi instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu ÎNCHEIERE 20 septembrie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Viorel Chetrușcă, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Viorel Chetrușcă împotriva lui Oleg Melniciuc cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care a fost admis apelul declarat de Viorel Chetrușcă, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău din 12 decembrie 2016 și încetat procesul, c o n s t a t ă : La 22 iunie 2016 Viorel Chetrușcă a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Melniciuc, solicitând obligarea pârâtului să dezmintă informațiile defăimătoare și injurioase pe care le-a răspândit prin explicația nr. 13277 din 10 mai 2016, adresată Consiliului Superior al Magistraturii, Centrului național a Datelor cu Caracter Personal, SRL „Chișinău Gaz” și SA „Moldova Gaz”, cu referire la avocatul Viorel Chetrușcă; să fie obligat să formuleze scuzele de rigoare și să dezmintă în special sintagma precum că, „Viorel Chetrușcă...
manifestând un comportament neadecvat, folosind cuvinte necenzurate față de colaboratorii instanței…”; precum și, repararea prejudiciului moral prin transferarea sumei de 3 000 lei pe contul oricărei familii îndurerate care a solicitat public ajutor material sau pe conturile oricărui azil de copii. În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 31 mai 2016 a înregistrat la judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, locul de muncă al pârâtului, o cerere prealabilă prin care a solicitat dezmințirea informațiilor enunțate în explicația nr. 13277 din 10 mai 2016, în special a sintagmei „manifestând un comportament neadecvat, folosind cuvinte necenzurate față de colaboratorii instanței” și repararea prejudiciului moral, însă nu a primit nici un răspuns.
Astfel, invocă reclamantul că prin explicația pârâtului nr. 13277 din 10 mai 2016, i-a fost lezată onoarea, demnitatea și reputația profesională, deoarece aceste afirmații nu corespund realității și au un caracter defăimător. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 decembrie 2016 cererea de chemare în judecată înaintată de Viorel Chetrușcă împotriva lui Oleg 1 Melniciuc cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale s-a respins ca fiind neîntemeiată. Invocând netemeinicia hotărîrii instanței de fond, la 21 decembrie 2016 Viorel Chetrușcă a declarat apel, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 s-a admis apelul declarat de Viorel Chetrușcă, s-a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 12 decembrie 2016 și s-a încetat procesul în temeiul art. 265 lit. a) Codul de procedură civilă, deoarece cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă. În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, pretențiile înaintate de reclamant rezultă exclusiv din activitatea pârâtului în calitate de judecător și președinte de instanță, care, în virtutea legii, nu poate fi atras într-un proces civil în calitate de pârât în legătură cu exercitarea și îndeplinirea atribuțiilor sale profesionale de înfăptuire a justiției. Astfel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță nu a luat în considerare calitatea pârâtului și în rezultat a adoptat o hotărâre lipsită de suport juridic.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 20 iulie 2017 Viorel Chetrușcă a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și de drept susținute pe parcursul examinării cauzei, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond, invocând că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea. Totodată, consideră că instanța a omis să examineze fondul acțiunii înaintate, iar la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă și art. 4 lit. a) din Legea contenciosului administrativ.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Materialele dosarului atestă că copia deciziei recurate a fost înmânată recurentului Viorel Chetrușcă la 04 iulie 2017 (f.d. 105). Astfel, în conformitate cu prevederile art. 434 Codul de procedură civilă, recursul depus la 24 iulie 2017 se consideră declarat în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.
2 În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut.
Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. 3 Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Viorel Chetrușcă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se declară inadmisibil recursul înaintat de Viorel Chetrușcă. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.