Decizia nr. 343 din 6 octombrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.011/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.209/86/2024, privind lămurirea următoarelor chestiuni de drept: Modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în raport cu anexa nr. VI, capitolul I – Soldele de funcţie/Salariile de funcţie pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pct. 20 şi 21 din lege în care se regăsesc valorile salariului de funcţie şi coeficienţii salariali pentru anul 2022, având în vedere că sporul de studii superioare a fost menţinut în Legea-cadru nr. 153/2017 şi acordat în continuare la nivelul în plată pentru luna iunie 2017 până la 31 decembrie 2017, iar din 1 ianuarie 2018 a fost majorat cu 25% faţă de nivelul acordat în plată pentru luna decembrie 2017, fiind ulterior recunoscut prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020 cu referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 51/2019 şi acordat în majorările salariale prin actele normative anuale de salarizare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Legea nr. 5/2020, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2023) în raport cu termenii specifici folosiţi de legiuitor pentru definirea drepturilor salariale prevăzute de lege pentru anul 2022. Dacă, la calcularea salariilor de funcţie ale agenţilor de poliţie cu studii superioare, trebuie luată în considerare adăugarea valorii corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, prevăzut de legislaţia în vigoare până la 31 decembrie 2009, rezultând noul salariu de funcţie prin referire la prevederile art. 9 din anexa nr. 10 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7 din 31 ianuarie 2018, ori această valoare este inclusă în salariul de funcţie acordat la nivelul studiilor superioare („S”) în tabelul din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Care sunt categoriile de personal din cadrul Poliţiei Române care beneficiază de majorările salariale pentru anul 2022, conform anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în funcţie de coeficienţii prevăzuţi pentru agenţii de poliţie cu studii superioare („S”) şi studii medii („M”)?

Magistratul-asistent arată că, la dosar, a fost depus raportul întocmit.

Preşedintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 28 februarie 2025, în Dosarul nr. 1.209/86/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată la 12 mai 2025, cu nr. 1.011/1/2025. II. Normele legale incidente

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 ” Art. 38. – Aplicarea legii (…) (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (…) Anexa nr. VI – Familia ocupaţională de funcţii bugetare « Apărare, ordine publică şi securitate naţională» Capitolul I Soldele de funcţie/Salariile de funcţie pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională (…) 20. Funcţii corespunzătoare gradului de agent-agent şef principal de poliţie/penitenciare (şef formaţiune) S 4259 4345 1,70 1,74 M 3950 4130 1,58 1,65 21. Funcţii corespunzătoare gradului de agent-agent şef principal de poliţie/penitenciare S 4173 4259 1,67 1,70 M 3900 4087 1,56 1,63″

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 ” Art. 34. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 (… ), începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.” III. Expunerea succintă a procesului

Prin acţiunea introductivă, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. – Biroul Teritorial din I.P.J. (…), în numele şi pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean (…), a solicitat obligarea acestuia la acordarea majorărilor salariale în raport cu nivelul studiilor, al funcţiilor şi coeficienţilor prevăzuţi în grila de salarizare (anexa nr. VI, capitolul I pct. 21 – tabel cu salariile de funcţii din Legea-cadru nr. 153/2017) pentru anul 2022, pentru agenţii de poliţie cu studii superioare cu diplomă de licenţă, către fiecare reclamant membru de sindicat, începând cu 1.03.2021 pentru fiecare lună în parte, în funcţie de perioada de activitate a fiecărui membru de sindicat, dar şi în continuare, până la emiterea dispoziţiei de salarizare corespunzătoare, precum şi plata diferenţelor salariale, actualizate.

S-a arătat că reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special în calitate de poliţişti, conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 360/2002), angajaţi în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (…) în funcţia de agenţi de poliţie, îşi desfăşoară activitatea profesională specifică atribuţiilor stabilite prin lege şi şi-au definitivat studiile superioare la instituţiile de învăţământ superior din România obţinând diplome de licenţă la terminarea programelor de învăţământ, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţiştii au dreptul la un salariu lunar care cuprinde salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi salariale în bani [art. 7 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017].

După stabilirea elementelor salariale în raport cu funcţia ocupată de fiecare poliţist, angajatorul I.P.J. (…) trebuia să aplice majorarea cu 1/4 începând cu 1.01.2019 şi majorarea cu 1/3 începând cu 1.01.2020, cu raportare la grila de salarizare pentru anul 2022, nivelul agenţilor de poliţie cu studii superioare, nivelul studiilor „S”, cu salariul de funcţie de la 4173-4259 având coeficienţi de la 1,67-1,70 conform tabelului din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

Art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 a prevăzut că, în perioada 2019-2022, (pentru poliţişti) se va acorda o creştere a salariilor de funcţie, fiecare majorare reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de funcţie prevăzut pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018, în mod etapizat, prin acte normative emise în acest sens.

Se impune, aşadar, aplicarea corectă a legii în ceea ce priveşte majorările anterior menţionate, care se raportează la nivelul anului 2022, ce nu au fost respectate odată cu aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, prin aceea că a fost utilizată baza de calcul/grila de salarizare prevăzută pentru anul 2022 a agenţilor de poliţie cu studii medii, nicidecum a agenţilor de poliţie cu studii superioare.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean (…) a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, deoarece în statul de organizare nu sunt prevăzute posturi de agent cu studii superioare, iar, conform fişelor posturilor, studiile necesare ocupării posturilor de agent de poliţie sunt „studii liceale cu diplomă de bacalaureat”. Totodată, aceleaşi sarcini sunt îndeplinite şi de către agenţii de poliţie care nu au absolvit studii superioare şi nu beneficiază de acest spor, context în care, la stabilirea salariului, nu s-au luat în calcul coeficienţii cu studii superioare.

În egală măsură, noile noţiuni juridice de salarizare pentru militari şi poliţişti, în vigoare după 1.01.2010, respectiv salariul funcţiei de bază/solda funcţiei de bază, sunt calculate în valori absolute, pe baza însumării valorilor fostelor elemente de salarizare, abrogate de noua legislaţie-cadru de salarizare.

În cadrul soluţionării acţiunii, s-au dispus sesizarea instanţei supreme şi suspendarea judecăţii cauzei. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea sesizării

Plecând de la prevederile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, instanţa de trimitere a apreciat că trebuie îndeplinite următoarele condiţii cumulative pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: – obiectul cererii de chemare în judecată să vizeze stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective; – chestiunea de drept care formează obiectul judecăţii nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie drepturile salariale plătite din fonduri publice reclamanţilor, toţi membri în Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. – Biroul Teritorial din I.P.J. (…).

Verificând hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de instanţa supremă, s-a reţinut că nu există o hotărâre privind chestiunea de drept ce face obiectul sesizării de faţă.

Prin urmare, sesizarea instanţei supreme apare ca fiind admisibilă. V. Punctul de vedere al completului de judecată

În opinia instanţei de trimitere, interpretarea sistematică, logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 impune concluzia că valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, prevăzut de legislaţia în vigoare până la 31 decembrie 2009, acordat poliţiştilor cu studii superioare în continuare după anul 2010 prin actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent, inclusiv prin Legea nr. 71/2015, a fost menţinută în Legea-cadru nr. 153/2017 şi acordată în continuare la nivelul în plată pentru luna iunie 2017 până la 31 decembrie 2017, iar, din 1 ianuarie 2018, a fost majorată cu 25% faţă de nivelul acordat în plată pentru luna decembrie 2017.

Ministerul Afacerilor Interne a emis Ordinul nr. S/7 din 31.01.2018 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, poliţiştilor şi personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne (denumit în continuare Ordinul nr. S/7/2018), în care se prevede la art. 9 din anexa nr. 10 că: „în cazul agenţilor de poliţie care, la 31 decembrie 2009, beneficiau de sporul pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, salariul de funcţie se va calcula cu luarea în considerare a cuantumului aferent acestui drept, numai în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care era acordat sporul la 31 decembrie 2009”.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, la art. 34 alin. (1) se prevede o derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

Potrivit art. 34 alin. (2), începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020 care a modificat art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 s-a acordat agenţilor de poliţie cu studii superioare valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, prevăzut de legislaţia în vigoare până la 31 decembrie 2009, cu includerea doar în valoarea salariilor de funcţie ale agenţilor de poliţie care îşi desfăşoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, în mod asemănător cu situaţiile în care agenţii de poliţie beneficiază de această valoare în plată.

Astfel, în cazul agenţilor de poliţie, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, salariul de funcţie se va calcula cu luarea în considerare a cuantumului corespunzător sporului pentru studii superioare, iar majorările salariale reglementate de art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie acordate având în vedere nivelul studiilor, funcţiile şi coeficienţii prevăzuţi în grila de salarizare pentru anul 2022 pentru agenţii de poliţie cu studii superioare.

Practic, în situaţia dată, se solicită de către membrii de sindicat, agenţi de poliţie cu studii superioare cu diplomă de licenţă, aplicarea corectă a legii în ceea ce priveşte majorările salariale, care se raportează la nivelul anului 2022, ce nu au fost respectate odată cu aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, prin aceea că a fost utilizată baza de calcul/grila de salarizare prevăzută pentru anul 2022 a agenţilor de poliţie cu studii medii, iar nu a agenţilor de poliţie cu studii superioare.

Chiar dacă pentru constituirea salariului de bază integral prevăzut pentru anul 2022 se mai adaugă gradaţia de muncă şi prerogativele constituţionale, valorile salariului de funcţie care au fost folosite la aplicarea majorărilor salariale au fost aplicate de către angajator în mod greşit, pentru că nu s-au luat în calcul studiile superioare avute de agenţii de poliţie la atingerea grilei stabilite de legiuitor pentru anul 2022.

În acest sens, angajatorul I.P.J. (…) trebuia să stabilească valoarea salariului de funcţie în luna decembrie 2018 pentru fiecare reclamant membru de sindicat din prezenta cerere cu raportare la salariul de funcţie prevăzut pentru anul 2022 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi să acorde începând cu ianuarie 2019, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 coroborat cu pct. 20 sau 21 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, majorarea corespunzătoare pentru agenţii de poliţie cu studii superioare cu diplomă de licenţă, iar nu creşterea salarială raportată la agenţii de poliţie cu studii medii. VI. Punctul de vedere al părţilor

Punctele de vedere ale părţilor rezultă din motivele expuse în cererea de chemare în judecată şi în întâmpinare. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La nivelul Curţii de Apel Bucureşti s-a apreciat că interpretarea sistematică, logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 38 alin. (1), (2), (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 impune concluzia că valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, prevăzut de legislaţia în vigoare până la 31 decembrie 2009, acordat poliţiştilor cu studii superioare în continuare după anul 2010 prin actele normative care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice, făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent, inclusiv prin Legea nr. 71/2015, a fost menţinută în Legea-cadru nr. 153/2017 şi acordată în continuare la nivelul în plată pentru luna iunie 2017 până la 31 decembrie 2017, iar din 1 ianuarie 2018 a fost majorată cu 25% faţă de nivelul acordat în plată pentru luna decembrie 2017.

Cu referire la a doua întrebare, în interpretarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020, precum şi prin raportare la prevederile art. 9 din anexa nr. 10 la Ordinul nr. S/7/2018, în cazul agenţilor de poliţie, absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, salariul de funcţie se va calcula cu luarea în considerare a cuantumului corespunzător sporului pentru studii superioare, iar majorările salariale reglementate de art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie acordate având în vedere nivelul studiilor, funcţiile şi coeficienţii prevăzuţi în grila de salarizare pentru anul 2022 pentru agenţii de poliţie cu studii superioare, în acelaşi sens opinând şi Tribunalul Iaşi.

Hotărârea înaintată de Tribunalul Vâlcea este în sensul respingerii cererii, anume că nu trebuie luată în considerare la stabilirea salariului de funcţie valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, spor prevăzut de legislaţia în vigoare până la 31 decembrie 2009.

Referitor la ultima întrebare, s-a apreciat că agenţii de poliţie beneficiază de majorările pentru anul 2022, conform anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în funcţie de coeficienţii prevăzuţi pentru agenţii de poliţie cu studii superioare şi studii medii, în acelaşi sens fiind şi punctele de vedere ale Curţii de Apel Iaşi şi ale Tribunalului Iaşi.

Curtea de Apel Suceava a înaintat decizii de casare cu trimitere spre rejudecare, prin care s-a reţinut, în esenţă, că hotărârile primei instanţe nu sunt rezultatul unei veritabile analize a raportului juridic dedus judecăţii, fiind necesar ca prima instanţă să verifice situaţia reclamanţilor pentru a stabili îndreptăţirea sau nu a acestora la acordarea majorărilor conform modului de calcul pretins.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2020, a stabilit că termenul de „salariu de bază” prevăzut de art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 3 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la „salariul funcţiei de bază” al poliţiştilor, respingând în rest sesizarea ca inadmisibilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi al art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care au fost prevăzute norme speciale pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal [art. 1 alin. (1)], precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal [art. 1 alin. (2)], indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze [art. 1 alin. (3)].

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: ” (1) Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Dispoziţiile acestui act normativ se completează, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu cele ale Codului de procedură civilă.

În ceea ce priveşte sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.”

În mod diferit de sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept invocate, iar sesizarea poate fi formulată de completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzei atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac.

În raport cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, rezultă că, pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; b) obiectul cauzei să fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Din punct de vedere formal, având în vedere că, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, sesizarea se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, precum şi punctul de vedere al completului de judecată şi punctele de vedere ale părţilor, conform art. 520 din Codul de procedură civilă.

Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării din prezenta cauză, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi ale art. 520 din Codul de procedură civilă, se constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de judecată, în primă instanţă, pe rolul unui complet de judecată specializat în soluţionarea cauzelor privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici din cadrul Tribunalului Suceava. Sistemul de salarizare al categoriei de personal din care fac parte poliţiştii este supus regulilor instituite de Legea-cadru nr. 153/2017 şi de anexa nr. VI la această lege. Cum obiectul litigiului constă în stabilirea şi plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, acesta se circumscrie domeniului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce priveşte celelalte condiţii, având în vedere faptul că procedura sesizării instanţei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfăşurare, admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată de existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi care să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Se constată, în primul rând, că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept, în sensul că titularul sesizării nu a justificat aptitudinea acesteia de a conduce la dezlegarea pe fond a cauzei pendinte.

Pentru a verifica dacă răspunsul solicitat prezintă utilitate efectivă pentru soluţionarea dosarului în curs de judecată, se va proceda la o evaluare sumară a circumstanţelor cauzei, aşa cum rezultă acestea din încheierea de sesizare şi din conţinutul cererii de chemare în judecată.

Reclamanţii din prezenta cauză sunt agenţi de poliţie absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior cărora le-a fost acordat un spor salarial, în măsura în care îşi desfăşurau activitatea în domeniile corespunzătoare studiilor superioare absolvite, prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare. După intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cuantumul acestui spor a fost inclus într-o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu şi a fost menţinut, în măsura în care agentul de poliţie a rămas încadrat pe funcţia ocupată sau similară, potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar. Prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, aceste sume compensatorii au fost incluse în salariul de bază/salariul de funcţie şi au fost acordate, cu acest titlu, şi prin dispoziţiile legale ulterioare în materia salarizării personalului din sectorul bugetar.

Aceeaşi soluţie de menţinere a valorii corespunzătoare a acestui spor în cuantumul salariului de funcţie aflat în plată a fost adoptată şi de noua lege a salarizării, respectiv de Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, pentru a explicita soluţia legislativă, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2020 a fost introdus, în textul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. 34 1 , potrivit căruia: ” (1) Prin excepţie de la prevederile art. 34 alin. (1) şi prin derogare de la prevederile art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, cu modificările ulterioare, se recalculează cuantumurile/valorile salariilor de funcţie aflate în plată pentru poliţişti din structurile Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la care se acordă majorările salariale din diferenţa până la nivelul salariilor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, având în vedere, după caz, următoarele: a) valoarea corespunzătoare sporului de fidelitate prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, prin raportare la nivelul aferent perioadelor de activitate ale poliţiştilor desfăşurate şi după această dată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, după caz. Aceasta se include în valoarea salariilor de funcţie ale poliţiştilor; b) valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009. Aceasta se include doar în valoarea salariilor de funcţie ale agenţilor de poliţie care îşi desfăşoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, în mod asemănător cu situaţiile în care agenţii de poliţie beneficiază de această valoare; c) valoarea sporului pentru condiţii de pericol deosebit prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, la nivelul maxim aflat în plată pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii, în mod asemănător cu situaţiile în care poliţiştii încadraţi pe funcţii similare beneficiază de această valoare; d) valoarea sporului pentru complexitatea muncii prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2010, la nivelul maxim aflat în plată pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii, în mod asemănător cu situaţiile în care poliţiştii încadraţi pe funcţii similare beneficiază de această valoare. (2) Recalcularea prevăzută la alin. (1) vizează şi perioada de 3 ani, calculată până la 30 ianuarie 2020. În cazul personalului în activitate recalcularea se efectuează şi după data respectivă, lunar, corespunzător condiţiilor în care se desfăşoară activitatea şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (3) Prin excepţie de la prevederile art. 34 alin. (2), după recalcularea cuantumurilor/valorilor salariilor de funcţie aflate în plată pentru poliţişti în condiţiile alin. (1) şi (2), se recalculează şi cuantumurile sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii în vigoare, din salariul brut lunar, inclusiv pentru perioada de 3 ani, calculată până la 30 ianuarie 2020, ţinând cont în mod corespunzător de evoluţia legislativă a măsurilor fiscal-bugetare adoptate cu privire la aceste drepturi. (4) Cuantumurile/Valorile brute ale salariilor de funcţie recalculate în condiţiile alin. (1) şi (2), prin preluarea, după caz, a valorilor sporului de fidelitate, sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, sporului pentru condiţii de pericol deosebit şi sporului pentru complexitatea muncii prevăzute de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009/31 decembrie 2010, dar şi a altor valori pentru unele elemente abrogate la data de 1 ianuarie 2010/1 ianuarie 2011, în conformitate cu legislaţia-cadru de salarizare unitară, la care se adaugă şi majorările salariale corespunzătoare din diferenţa până la nivelul salariilor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, reprezintă cuantumurile/valorile brute aflate în plată care fac obiectul comparaţiei reglementate la art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pe întreaga perioadă de aplicare etapizată a legii-cadru. (5) În situaţia personalului ale cărui raporturi de serviciu au încetat, recalcularea cuantumurilor/valorilor salariilor de funcţie şi, după caz, a cuantumurilor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii în vigoare, din salariul brut lunar se realizează până la data încetării raporturilor de serviciu, în cadrul perioadei prevăzute la alin. (2).”

Rezultă din actele dosarului şi din susţinerile concordante ale părţilor că reclamanţilor li s-au achitat drepturile salariale constând în spor pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior cu diplomă de licenţă, prin includerea valorii acestuia în cuantumul salariului de funcţie aflat în plată, pentru întreaga perioadă de referinţă. Ceea ce face obiectul disputei, în realitate, este modalitatea în care angajatorul a procedat la reîncadrarea agenţilor de poliţie pe noile funcţii la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Însă, aşa cum reiese din coroborarea prevederilor art. 36 alin. (1) cu dispoziţiile art. 31 alin. (2) din actul normativ mai sus arătat, încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice se fac nu numai în baza legii unice de salarizare, ci, în primul rând, potrivit prevederilor din statutele specifice domeniului de activitate ale fiecărei categorii de personal.

Aşadar, instanţa de trimitere ar fi trebuit să identifice acele norme din Legea nr. 360/2002, care reglementează încadrarea poliţiştilor în categorii şi grade profesionale şi, numai în măsura în care ar fi constatat caracterul neclar, ambiguu, al textelor de lege apreciate relevante, să acceseze mecanismul de unificare a jurisprudenţei de faţă.

De altfel, abdicând de la rolul constituţional şi legal al instanţelor de trimitere în cadrul acestui mecanism, instanţa care a formulat sesizarea nu a fost preocupată nici măcar de o minimă statuare asupra situaţiei de fapt relevante, pentru a dovedi că răspunsul pe care îl solicită instanţei supreme este de natură să conducă la dezlegarea fondului cauzei. Astfel, a solicitat, în mod generic, să se stabilească modul de încadrare a agenţilor de poliţie pe funcţii, deşi această categorie de poliţişti se împarte pe corpuri şi grade profesionale, aşa cum rezultă din prevederile art. 13 alin. (1) şi (2) pct. II din Legea nr. 360/2002. Cu alte cuvinte, pentru a depăşi nivelul ipotezelor, ar fi trebuit să verifice ce grade profesionale deţin reclamanţii, întrucât nivelul studiilor nu este singurul criteriu de încadrare în stabilirea salariului de funcţie.

Faptul că mecanismul hotărârii prealabile a fost deturnat de la scopul său firesc rezidă în aceea că instanţa de trimitere a solicitat tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul său, transferând instanţei supreme obligaţia de a identifica normele legale incidente raportului juridic dedus judecăţii şi de a specula asupra legăturii de dependenţă dintre chestiunea de drept astfel stabilită şi dezlegarea fondului cauzei. Astfel, problema de drept cu care a fost învestită instanţa supremă, anume să se statueze cum vor fi aplicate normele legale referitoare la stabilirea drepturilor salariale ale agenţilor de poliţie pe perioada aplicării tranzitorii, etapizate a Legii-cadru nr. 153/2017, are caracter marginal în economia litigiului, în măsura în care majorările salariale acordate în această perioadă se raportează, în adevăr, la nivelul salariului de funcţie prevăzut de lege pentru anul 2022. Însă, aşa cum s-a relevat anterior, reîncadrarea personalului potrivit noii legi a salarizării, respectiv stabilirea salariului lunar ce cuprinde salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii, compensaţii, sporuri şi alte asemenea drepturi salariale, se realizează, în primul rând, potrivit statutului propriu al fiecărei categorii de personal, aspect în întregime ignorat de instanţa de trimitere.

De altfel, în subsidiar, chiar dacă s-ar ignora caracterul inform al sesizării de faţă, nedemonstrarea existenţei unei relaţii de dependenţă între problema de drept enunţată şi dezlegarea fondului cauzei, se constată că nu este îndeplinită nici condiţia existenţei unei chestiuni de drept veritabile şi dificile.

Deşi dispoziţiile noului act normativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, şi cele art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc sintagma „chestiune de drept”, în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că aceasta trebuie să fie o problemă de drept reală, în sensul că norma de drept disputată este îndoielnică, lacunară sau neclară, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, din cauză că textul de lege este incomplet sau nu este corelat cu alte dispoziţii legale (Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, paragraful 67).

Procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esenţiale şi controversate, care se impune cu evidenţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii, având menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014).

Stabilirea unui anume grad de dificultate, ca o condiţie a admisibilităţii, este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanţei supreme i se solicită o dezlegare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel cum impun dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau este chemată, în fapt, să soluţioneze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziţii legale sau chiar litigiul în cauză.

Pentru a stabili existenţa unei chestiuni de drept, dacă se urmăreşte o dezlegare de principiu a unor probleme de drept reale, rezultate din dispoziţii normative care pot primi interpretări diferite prin hotărâri judecătoreşti, sau dacă se urmăreşte, în fapt, să se soluţioneze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziţii legale sau chiar litigiul în cauză, sunt relevante considerentele care au determinat instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În acest scop, dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă, care se aplică în completarea celor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum prevăd chiar dispoziţiile art. 4 din acest din urmă act normativ, dispun ca în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se regăsească motivele care susţin admisibilitatea sesizării, prin care să se argumenteze în concret necesitatea pronunţării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi punctul de vedere al completului de judecată.

Motivele care susţin admisibilitatea sesizării se referă la prezentarea modului diferit în care normele de drept îndoielnice, lacunare sau neclare pot fi interpretate şi în ce măsură acesta depăşeşte obligaţia instanţei învestite cu soluţionarea cauzei să interpreteze şi să aplice legea în vederea soluţionării litigiului. Exprimarea punctului de vedere al instanţei de trimitere contribuie, de asemenea, la a se stabili inclusiv dacă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării.

Considerentele expuse de instanţa de trimitere au în vedere exclusiv împrejurarea că este obligatorie sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru litigiile având ca obiect drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, având în vedere incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, chiar dacă chestiunea de drept de care depinde soluţionarea cauzei nu este de natură a genera interpretări diferite.

Este esenţial de observat însă faptul că simpla intrare în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, întrucât şi acest act normativ se referă la interpretarea propriu-zisă a conţinutului unor dispoziţii legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, dispoziţiile art. 2 alin. (1) din acest act normativ referindu-se, similar art. 519 din Codul de procedură civilă, la existenţa unei „chestiuni de drept”, sesizarea instanţei supreme fiind obligatorie numai în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de actul normativ.

Instanţa de trimitere nu a motivat admisibilitatea sesizării din perspectiva potenţialului vreunei norme legale de a genera jurisprudenţă neunitară, ci s-a limitat la a reproduce, în punctul său de vedere, temeiurile de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată. Practic, la nivelul aparenţelor, îşi însuşeşte opinia reclamanţilor, potrivit căreia, în măsura în care un agent de poliţie are inclusă, în salariul de funcţie aflat în plată, valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituţiilor de învăţământ superior, acesta este îndrituit să fie încadrat, la nivelul anului 2022, pe o funcţie şi cu un coeficient corespunzătoare nivelului studiilor. Este inutil a arăta că titularul sesizării nu prezintă şi raţionamentul propriu care l-a condus la această concluzie, după cum nu abordează nici aspectul existenţei unor argumente suficiente care ar putea fundamenta o opinie contrară, în sensul posibilităţii încadrării la un salariu de funcţie şi un coeficient aferente nivelului studiilor medii.

Câtă vreme rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege, aceasta nu se poate substitui instanţei de trimitere, obligată să tranşeze în concret aspectele litigioase aflate pe rolul său. Aşadar, nu se poate cere instanţei supreme să stabilească care sunt normele legale incidente raportului juridic dedus judecăţii şi să le aplice în mod corespunzător, dacă acestea nu au aptitudinea, prin caracterul lor neclar, să genereze jurisprudenţă neunitară.

Or, nu poate fi subscrisă unei ches