Decizia nr. 197 din 26 mai 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistratasistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 17.201/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părţile au depus la dosar puncte de vedere. Totodată, au fost înregistrate la dosar trei memorii amicus curiae.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 17.201/3/2024, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă majorarea de până la 50% prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ce i-a fost acordată reclamantului pentru lucrările de excepţie din perioadele ianuarie-martie 2019, octombrie-decembrie 2019, aprilie-iunie 2020 şi aprilie-octombrie 2021 face parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, şi implică modificarea fişei de calcul întocmite pentru stabilirea pensiei sale.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 29 noiembrie 2024, cu nr. 2.778/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 26 mai 2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. VI

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 223/2015) „ Art. 28. – (1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în ultimele luni consecutive de activitate, stabilite conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3, actualizate cu indicele preţurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie, în care nu se includ: a) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare sau transfer; b) compensaţiile lunare pentru chirie; c) valoarea financiară a normelor de hrană şi alocaţiile valorice de hrană; d) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament; e) primele şi premiile, cu excepţia primelor de clasificare, de specializare şi de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă; f) indemnizaţiile de instalare şi de mutare, precum şi sumele primite, potrivit legii, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului; g) contravaloarea transportului ocazionat de efectuarea concediului de odihnă, precum şi a transportului la şi de la locul de muncă; h) plăţile compensatorii şi ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie; i) compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat; j) restituiri şi plăţi de drepturi aferente altei perioade de activitate decât cea folosită la stabilirea bazei de calcul; k) majorările/stimulările financiare acordate personalului pentru gestionarea fondurilor comunitare, precum şi a împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat; l) drepturile salariale acordate personalului didactic salarizat prin plata cu ora şi drepturile salariale acordate pentru efectuarea orelor de gardă de către personalul medico-sanitar; m) sumele încasate în calitate de reprezentanţi în adunările generale ale acţionarilor, în consiliile de administraţie, în comitetele de direcţie, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau de denumirea angajatorului ori a entităţii asimilate acestuia; n) drepturile specifice acordate personalului care a participat la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român; o) sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale acordate şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzute în anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ» şi în anexa nr. III – Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare; o 1 ) sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale acordate şi personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzute în anexa nr. I – Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ» şi în anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate şi asistenţă socială» la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; o 2 ) sporul acordat în temeiul art. 7 din Legea nr. 56/2020 pentru recunoaşterea meritelor personalului medical participant la acţiuni medicale împotriva COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare; o 3 ) stimulentul de risc acordat în temeiul art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările şi completările ulterioare; o 4 ) stimulentele financiare lunare acordate în temeiul art. 193 alin. (6 1 ) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; o 5 ) majorarea încasată, potrivit legii, de personalul care nu a beneficiat de zile libere acordate părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ; o 6 ) contravaloarea serviciilor turistice acordată potrivit legii; p) alte venituri care, potrivit legislaţiei în vigoare la data plăţii, nu reprezintă drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor. (2) Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special pensionaţi în condiţiile art. 18, 19, 26 şi 38, baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), aferentă vechimii în serviciu, actualizată cu indicele preţurilor de consum lunar la data deschiderii dreptului la pensie. (3) Actualizarea prevăzută la alin. (2) se face la deschiderea drepturilor de pensii ca urmare a majorării soldei de funcţie/salariului de funcţie şi soldei de grad/salariului gradului profesional, deţinute la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu. ( )” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 27.05.2024, reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale (MapN), a solicitat obligarea pârâtului la: (i) recalcularea dreptului prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, acordat reclamantului în perioada în care a beneficiat de majorarea pentru lucrări de excepţie, respectiv ianuarie 2019-martie 2019 inclusiv, octombrie 2019-decembrie 2019 inclusiv, aprilie 2020-iunie 2020 inclusiv, aprilie 2021-octombrie 2021 inclusiv, folosind ca bază de calcul cota procentuală prevăzută de lege prin raportare la solda de funcţie în plată, prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017, la nivelul cuantumului acordat lunar aferent perioadei 2019-2023; (ii) plata diferenţei de drepturi băneşti şi de pensie rezultate din recalcularea dreptului prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin utilizarea algoritmului de calcul aplicat în cazul cadrelor militare în activitate, începând cu luna ianuarie 2024; (iii) emiterea unei noi fişe de pensie, în sensul actualizării datelor punctului 7 din aceasta, raportat la cuantumul rezultat din algoritmul de calcul utilizat începând cu luna ianuarie 2024, şi transmiterea acesteia în vederea valorificării datelor către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; (iv) plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenţei sumelor şi până la data plăţii efective a acestora şi indexarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie; (v) plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a arătat că este cadru militar în rezervă, pensionat pentru limită de vârstă în baza Deciziei nr. aaaaa/1/18.02.2021, iar în desfăşurarea raporturilor de serviciu a beneficiat de majorarea de până la 50% pentru personalul militar care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale pentru rezultatele obţinute în activitate. În perioada în care a beneficiat de majorarea menţionată, modalitatea de calcul al acesteia s-a realizat, în cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, prin aplicarea cotei procentuale prevăzute de lege la solda de funcţie plafonată la nivelul lunii decembrie 2018.

Reclamantul a susţinut, în esenţă, că algoritmul de calcul aplicabil anterior datei de 1.01.2024 este eronat, raportat la cel utilizat începând cu data de 1.01.2024, în contextul în care legislaţia naţională care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2024, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023), nu a stipulat modificări ale bazei de calcul al majorării soldei de funcţie pentru personalul militar care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora.

În drept, au fost invocate prevederile art. 28 alin. (1), art. 60 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, precum şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80/2023). Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MApN a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că majorarea de până la 50% cuvenită cadrelor militare în activitate care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale a fost stabilită şi acordată în mod corect, fiind respectate întocmai dispoziţiile legale referitoare la salarizarea cadrelor militare în vigoare în acea perioadă, iar faptul că, ulterior, începând cu 1.01.2024 (dată în care reclamantul nu mai era în activitate, ci pensionar militar), dreptul salarial prevăzut la art. 15 alin. (1) al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 se calculează prin aplicarea cotei procentuale la solda de funcţie/salariul de bază cuvenită/cuvenit, fără mai fi plafonat, nu dă naştere dreptului la recalcularea retroactivă a componentelor salariale acordate reclamantului, având în vedere că legea civilă dispune numai pentru viitor şi nu retroactivează, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de şedinţă din 13 noiembrie 2024 instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, prin raportare la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că: obiectul cererii de chemare în judecată vizează modul de stabilire a unor drepturi băneşti de natură salarială şi recalcularea unei pensii militare de stat, reclamantul fiind o persoană care a făcut parte dintr-o categorie de personal plătit din fonduri publice; instanţa supremă nu a statuat asupra problemei de drept în discuţie, nu este sesizată în temeiul ordonanţei de urgenţă menţionate cu privire la aceeaşi chestiune de drept, iar aceasta din urmă nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Instanţa de trimitere a apreciat că, faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 (în sensul că acestea nu dau posibilitatea instanţei de trimitere de a aprecia cu privire la dificultatea chestiunii de drept) şi luând în considerare şi faptul că pentru chestiunile dificile de drept există deja mecanismul prevăzut de Codul de procedură civilă, care nu a fost modificat prin ordonanţa de urgenţă menţionată, nu se impune analiza îndeplinirii condiţiei referitoare la dificultatea chestiunii de drept. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a apreciat că recalcularea majorării prevăzute de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 impune modificarea punctului 7 din fişa de pensie.

Pârâtul nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Tribunalul nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, invocând evitarea unei antepronunţări în situaţia în care prezenta sesizare ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării aplicabilităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în alte cauze cu privire la această ordonanţă.

Prin Încheierea din Camera de consiliu din 9 ianuarie 2025, instanţa de trimitere a respins ca neîntemeiată sesizarea, din oficiu, cu privire la îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Încheierii din 13 noiembrie 2024, arătând, în cadrul considerentelor, că exprimarea punctului de vedere asupra problemei de drept de către completul care a formulat sesizarea este facultativă, şi nu obligatorie, invocând în susţinere prevederile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se completează. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Vaslui – Secţia civilă au transmis hotărâri judecătoreşti cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, iar Curtea de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi tribunalele Ilfov, Iaşi – Secţia I civilă şi Buzău au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.

Prin Sentinţa civilă nr. 5.842/2024 din 18 septembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 21.414/3/2024, a fost respinsă acţiunea reclamantului, reţinându-se că pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a înscris în fişa de pensie a reclamantului exact veniturile de care acesta a beneficiat, aşa cum acestea rezultă din evidenţele privind drepturile salariale încasate de acesta, pretenţia reclamantului de a fi înscrise în acest document alte venituri, pe care în realitate nu le-a încasat, fiind lipsită de temei legal.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.523/2024 din 28 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.223/89/2024 (atacată cu apel, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărui judecată a fost suspendată la 13.05.2025 până la soluţionarea prezentei sesizări), Tribunalul Vaslui – Secţia civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamant şi a dispus obligarea pârâtului la recalcularea elementului salarial „majorare pentru lucrări de excepţie sau misiuni speciale”, pentru perioada 1.01.2023-30.06.2023, prin raportare la solda/salariul de funcţie a/al reclamantului, stabilită/stabilit pentru intervalul mai sus amintit, conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel încât cuantumul acestuia să nu fie supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, şi a obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a recalculării elementului salarial sus-menţionat şi a sumelor efectiv încasate cu acest titlu în perioada de referinţă.

Pentru a pronunţa soluţia indicată în cadru paragrafului anterior s-a reţinut aplicarea obligatorie a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75/2024).

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluţionarea prezentei sesizări. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare: Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Având în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, pe care a fost întemeiată cererea de pronunţare a hotărârii prealabile, se constată că admisibilitatea sesizării formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Din examinarea încheierii de sesizare şi a documentaţiei anexate acesteia rezultă faptul că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la stadiul procedurii şi calitatea instanţei de trimitere, întrucât cererea de pronunţare a unei hotărâri prealabile este formulată de un complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurărilor sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţa de trimitere fiind învestită cu soluţionarea unui litigiu ce se circumscrie sferei de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Referitor la condiţia existenţei unei veritabile chestiuni de drept, se constată că unicul argument reţinut de instanţa de trimitere cu prilejul pronunţării încheierii de sesizare este circumscris aprecierii potrivit căreia sesizarea este obligatorie în orice cauză ce se încadrează în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de gradul de dificultate a chestiunii a cărei rezolvare se urmăreşte prin pronunţarea hotărârii prealabile.

Contrar celor reţinute de instanţa de trimitere, se subliniază faptul că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu pot fi interpretate în sensul în care ar institui în sarcina instanţelor specializate în soluţionarea conflictelor de muncă şi a litigiilor de asigurări sociale ori de contencios al funcţiei publice obligaţia de a declanşa mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile în orice situaţie în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanţei supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuţie reflectă acele trăsături (cu excepţia noutăţii) pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat în mod constant în jurisprudenţa dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanţa de urgenţă, de altfel, se completează.

Trebuie observat faptul că nici în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi nici în ale art. 519 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu prevede criteriile ce ajută la definirea noţiunii de chestiune de drept, aptă a declanşa mecanismul pronunţării hotărârii prealabile, însă cerinţa ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condiţiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât şi al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanţa supremă realizează nemijlocit funcţia de asigurare a unei jurisprudenţe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariţia practicii neunitare, în contextul în care instanţele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenţei neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În acest sens, condiţia existenţei unei veritabile chestiuni de drept a fost constant reţinută în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi cu privire la admisibilitatea sesizărilor formulate în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, fiind de menţionat, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 53 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024.

În consecinţă, se reţine că prezenta sesizare este inadmisibilă, în contextul în care solicitarea adresată de instanţa de trimitere nu identifică existenţa unei norme de drept imprecise, neclare sau ambigue, a cărei corecte interpretări să reclame intervenţia instanţei supreme pe calea mecanismului pronunţării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind, aşadar, întrunită condiţia existenţei unei chestiuni veritabile de drept, în accepţiunea consacrată deja în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În al doilea rând, este de observat faptul că şi în privinţa sesizărilor circumscrise sferei de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 legiuitorul a păstrat condiţia utilităţii dezlegării chestiunii de drept din perspectiva modului de soluţionare pe fond a cauzei respective, astfel că ori de câte ori se constată că problema adusă în discuţie pe calea cererii de pronunţare a hotărârii prealabile nu este relevantă pentru soluţionarea cauzei cu care a fost învestită instanţa de trimitere, soluţia ce se impune este aceea a respingerii sesizării, ca inadmisibilă.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că majorarea de până la 50% prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ce i-a fost acordată reclamantului pentru lucrările de excepţie din perioadele ianuarie – martie 2019, octombrie-decembrie 2019, aprilie-iunie 2020 şi aprilie-octombrie 2021, face parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a fost avută în vedere de intimata din prezenta cauză cu prilejul emiterii deciziei de stabilire a pensiei militare de stat.

Prin acţiunea dedusă judecăţii în dosarul în care este formulată prezenta sesizare nu se contestă refuzul Ministerului Apărării Naţionale de a include, în baza de calcul al pensiei militare de stat, majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ci se contestă cuantumul acestei majorări, reclamantul afirmând că majorarea aflată în discuţie a fost calculată eronat prin raportare la solda de funcţie plafonată la nivelul lunii decembrie 2018.

Prin urmare, în contextul în care niciuna dintre părţi nu contestă includerea majorării prevăzute de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 în cadrul elementelor care constituie, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 223/2015, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, sesizarea formulată de instanţa de trimitere este inadmisibilă, întrucât chestiunea de drept invocată are caracter pur teoretic, nefiind utilă pentru rezolvarea pe fond a cauzei.

Raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 17.201/3/2024 este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,