Decizia nr. 197/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 17.201/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile au depus la dosar puncte de vedere. Totodată, au fost înregistrate la dosar trei memorii amicus curiae.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 13 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 17.201/3/2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă majorarea de până la 50% prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, ce i-a fost acordată reclamantului pentru lucrările de excepție din perioadele ianuarie-martie 2019, octombrie-decembrie 2019, aprilie-iunie 2020 și aprilie-octombrie 2021 face parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, și implică modificarea fișei de calcul întocmite pentru stabilirea pensiei sale.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 29 noiembrie 2024, cu nr. 2.778/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 26 mai 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. VI

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015) " Art. 28. - (1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în ultimele luni consecutive de activitate, stabilite conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie, în care nu se includ: a) diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare sau transfer; b) compensațiile lunare pentru chirie; c) valoarea financiară a normelor de hrană și alocațiile valorice de hrană; d) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament; e) primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă; f) indemnizațiile de instalare și de mutare, precum și sumele primite, potrivit legii, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului; g) contravaloarea transportului ocazionat de efectuarea concediului de odihnă, precum și a transportului la și de la locul de muncă; h) plățile compensatorii și ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie; i) compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat; j) restituiri și plăți de drepturi aferente altei perioade de activitate decât cea folosită la stabilirea bazei de calcul; k) majorările/stimulările financiare acordate personalului pentru gestionarea fondurilor comunitare, precum și a împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat; l) drepturile salariale acordate personalului didactic salarizat prin plata cu ora și drepturile salariale acordate pentru efectuarea orelor de gardă de către personalul medico-sanitar; m) sumele încasate în calitate de reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau de denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia; n) drepturile specifice acordate personalului care a participat la misiuni și operații în afara teritoriului statului român; o) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare; o 1 ) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate și asistență socială» la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; o 2 ) sporul acordat în temeiul art. 7 din Legea nr. 56/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva COVID-19, cu modificările și completările ulterioare; o 3 ) stimulentul de risc acordat în temeiul art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările și completările ulterioare; o 4 ) stimulentele financiare lunare acordate în temeiul art. 193 alin. (6 1 ) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare; o 5 ) majorarea încasată, potrivit legii, de personalul care nu a beneficiat de zile libere acordate părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ; o 6 ) contravaloarea serviciilor turistice acordată potrivit legii; p) alte venituri care, potrivit legislației în vigoare la data plății, nu reprezintă drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor. (2) Pentru militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special pensionați în condițiile art. 18, 19, 26 și 38, baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), aferentă vechimii în serviciu, actualizată cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii dreptului la pensie. (3) Actualizarea prevăzută la alin. (2) se face la deschiderea drepturilor de pensii ca urmare a majorării soldei de funcție/salariului de funcție și soldei de grad/salariului gradului profesional, deținute la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu. ( )" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 27.05.2024, reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale (MapN), a solicitat obligarea pârâtului la: (i) recalcularea dreptului prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, acordat reclamantului în perioada în care a beneficiat de majorarea pentru lucrări de excepție, respectiv ianuarie 2019-martie 2019 inclusiv, octombrie 2019-decembrie 2019 inclusiv, aprilie 2020-iunie 2020 inclusiv, aprilie 2021-octombrie 2021 inclusiv, folosind ca bază de calcul cota procentuală prevăzută de lege prin raportare la solda de funcție în plată, prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017, la nivelul cuantumului acordat lunar aferent perioadei 2019-2023; (ii) plata diferenței de drepturi bănești și de pensie rezultate din recalcularea dreptului prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin utilizarea algoritmului de calcul aplicat în cazul cadrelor militare în activitate, începând cu luna ianuarie 2024; (iii) emiterea unei noi fișe de pensie, în sensul actualizării datelor punctului 7 din aceasta, raportat la cuantumul rezultat din algoritmul de calcul utilizat începând cu luna ianuarie 2024, și transmiterea acesteia în vederea valorificării datelor către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale; (iv) plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței sumelor și până la data plății efective a acestora și indexarea sumelor datorate cu indicele de inflație; (v) plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a arătat că este cadru militar în rezervă, pensionat pentru limită de vârstă în baza Deciziei nr. aaaaa/1/18.02.2021, iar în desfășurarea raporturilor de serviciu a beneficiat de majorarea de până la 50% pentru personalul militar care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale pentru rezultatele obținute în activitate. În perioada în care a beneficiat de majorarea menționată, modalitatea de calcul al acesteia s-a realizat, în cadrul sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, prin aplicarea cotei procentuale prevăzute de lege la solda de funcție plafonată la nivelul lunii decembrie 2018.

Reclamantul a susținut, în esență, că algoritmul de calcul aplicabil anterior datei de 1.01.2024 este eronat, raportat la cel utilizat începând cu data de 1.01.2024, în contextul în care legislația națională care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2024, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), nu a stipulat modificări ale bazei de calcul al majorării soldei de funcție pentru personalul militar care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora.

În drept, au fost invocate prevederile art. 28 alin. (1), art. 60 și art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, precum și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 80/2023). Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MApN a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că majorarea de până la 50% cuvenită cadrelor militare în activitate care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale a fost stabilită și acordată în mod corect, fiind respectate întocmai dispozițiile legale referitoare la salarizarea cadrelor militare în vigoare în acea perioadă, iar faptul că, ulterior, începând cu 1.01.2024 (dată în care reclamantul nu mai era în activitate, ci pensionar militar), dreptul salarial prevăzut la art. 15 alin. (1) al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 se calculează prin aplicarea cotei procentuale la solda de funcție/salariul de bază cuvenită/cuvenit, fără mai fi plafonat, nu dă naștere dreptului la recalcularea retroactivă a componentelor salariale acordate reclamantului, având în vedere că legea civilă dispune numai pentru viitor și nu retroactivează, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de ședință din 13 noiembrie 2024 instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, prin raportare la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind că: obiectul cererii de chemare în judecată vizează modul de stabilire a unor drepturi bănești de natură salarială și recalcularea unei pensii militare de stat, reclamantul fiind o persoană care a făcut parte dintr-o categorie de personal plătit din fonduri publice; instanța supremă nu a statuat asupra problemei de drept în discuție, nu este sesizată în temeiul ordonanței de urgență menționate cu privire la aceeași chestiune de drept, iar aceasta din urmă nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Instanța de trimitere a apreciat că, față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 (în sensul că acestea nu dau posibilitatea instanței de trimitere de a aprecia cu privire la dificultatea chestiunii de drept) și luând în considerare și faptul că pentru chestiunile dificile de drept există deja mecanismul prevăzut de Codul de procedură civilă, care nu a fost modificat prin ordonanța de urgență menționată, nu se impune analiza îndeplinirii condiției referitoare la dificultatea chestiunii de drept. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a apreciat că recalcularea majorării prevăzute de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 impune modificarea punctului 7 din fișa de pensie.

Pârâtul nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Tribunalul nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, invocând evitarea unei antepronunțări în situația în care prezenta sesizare ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării aplicabilității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în alte cauze cu privire la această ordonanță.

Prin Încheierea din Camera de consiliu din 9 ianuarie 2025, instanța de trimitere a respins ca neîntemeiată sesizarea, din oficiu, cu privire la îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Încheierii din 13 noiembrie 2024, arătând, în cadrul considerentelor, că exprimarea punctului de vedere asupra problemei de drept de către completul care a formulat sesizarea este facultativă, și nu obligatorie, invocând în susținere prevederile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se completează. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Vaslui - Secția civilă au transmis hotărâri judecătorești cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, iar Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și tribunalele Ilfov, Iași - Secția I civilă și Buzău au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.

Prin Sentința civilă nr. 5.842/2024 din 18 septembrie 2024, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 21.414/3/2024, a fost respinsă acțiunea reclamantului, reținându-se că pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a înscris în fișa de pensie a reclamantului exact veniturile de care acesta a beneficiat, așa cum acestea rezultă din evidențele privind drepturile salariale încasate de acesta, pretenția reclamantului de a fi înscrise în acest document alte venituri, pe care în realitate nu le-a încasat, fiind lipsită de temei legal.

Prin Sentința civilă nr. 1.523/2024 din 28 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.223/89/2024 (atacată cu apel, aflat pe rolul Curții de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărui judecată a fost suspendată la 13.05.2025 până la soluționarea prezentei sesizări), Tribunalul Vaslui - Secția civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtului la recalcularea elementului salarial "majorare pentru lucrări de excepție sau misiuni speciale", pentru perioada 1.01.2023-30.06.2023, prin raportare la solda/salariul de funcție a/al reclamantului, stabilită/stabilit pentru intervalul mai sus amintit, conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel încât cuantumul acestuia să nu fie supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, și a obligat pârâtul la plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a recalculării elementului salarial sus-menționat și a sumelor efectiv încasate cu acest titlu în perioada de referință.

Pentru a pronunța soluția indicată în cadru paragrafului anterior s-a reținut aplicarea obligatorie a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75/2024).

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În jurisprudența Curții Constituționale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentei sesizări. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare: Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază a/al personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare și personalului civil care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Având în vedere dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, pe care a fost întemeiată cererea de pronunțare a hotărârii prealabile, se constată că admisibilitatea sesizării formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Din examinarea încheierii de sesizare și a documentației anexate acesteia rezultă faptul că sunt îndeplinite condițiile referitoare la stadiul procedurii și calitatea instanței de trimitere, întrucât cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile este formulată de un complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurărilor sociale din cadrul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța de trimitere fiind învestită cu soluționarea unui litigiu ce se circumscrie sferei de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Referitor la condiția existenței unei veritabile chestiuni de drept, se constată că unicul argument reținut de instanța de trimitere cu prilejul pronunțării încheierii de sesizare este circumscris aprecierii potrivit căreia sesizarea este obligatorie în orice cauză ce se încadrează în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de gradul de dificultate a chestiunii a cărei rezolvare se urmărește prin pronunțarea hotărârii prealabile.

Contrar celor reținute de instanța de trimitere, se subliniază faptul că prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu pot fi interpretate în sensul în care ar institui în sarcina instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă și a litigiilor de asigurări sociale ori de contencios al funcției publice obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături (cu excepția noutății) pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat în mod constant în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța de urgență, de altfel, se completează.

Trebuie observat faptul că nici în cuprinsul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și nici în ale art. 519 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu prevede criteriile ce ajută la definirea noțiunii de chestiune de drept, aptă a declanșa mecanismul pronunțării hotărârii prealabile, însă cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

În acest sens, condiția existenței unei veritabile chestiuni de drept a fost constant reținută în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și cu privire la admisibilitatea sesizărilor formulate în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind de menționat, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 53 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024.

În consecință, se reține că prezenta sesizare este inadmisibilă, în contextul în care solicitarea adresată de instanța de trimitere nu identifică existența unei norme de drept imprecise, neclare sau ambigue, a cărei corecte interpretări să reclame intervenția instanței supreme pe calea mecanismului pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind, așadar, întrunită condiția existenței unei chestiuni veritabile de drept, în accepțiunea consacrată deja în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În al doilea rând, este de observat faptul că și în privința sesizărilor circumscrise sferei de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 legiuitorul a păstrat condiția utilității dezlegării chestiunii de drept din perspectiva modului de soluționare pe fond a cauzei respective, astfel că ori de câte ori se constată că problema adusă în discuție pe calea cererii de pronunțare a hotărârii prealabile nu este relevantă pentru soluționarea cauzei cu care a fost învestită instanța de trimitere, soluția ce se impune este aceea a respingerii sesizării, ca inadmisibilă.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că majorarea de până la 50% prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, ce i-a fost acordată reclamantului pentru lucrările de excepție din perioadele ianuarie - martie 2019, octombrie-decembrie 2019, aprilie-iunie 2020 și aprilie-octombrie 2021, face parte din baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, și a fost avută în vedere de intimata din prezenta cauză cu prilejul emiterii deciziei de stabilire a pensiei militare de stat.

Prin acțiunea dedusă judecății în dosarul în care este formulată prezenta sesizare nu se contestă refuzul Ministerului Apărării Naționale de a include, în baza de calcul al pensiei militare de stat, majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ci se contestă cuantumul acestei majorări, reclamantul afirmând că majorarea aflată în discuție a fost calculată eronat prin raportare la solda de funcție plafonată la nivelul lunii decembrie 2018.

Prin urmare, în contextul în care niciuna dintre părți nu contestă includerea majorării prevăzute de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 în cadrul elementelor care constituie, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 223/2015, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat, sesizarea formulată de instanța de trimitere este inadmisibilă, întrucât chestiunea de drept invocată are caracter pur teoretic, nefiind utilă pentru rezolvarea pe fond a cauzei.

Raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 17.201/3/2024 este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,