Decizia nr. 151 din 5 mai 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.650/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Oana Cristina Popescu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în dosarele nr. 4.602/109/2023, nr. 4.807/109/2023, nr. 4.746/109/2023 şi nr. 4.909/109/2023, privind dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: a) În interpretarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, poate instanţa de judecată să dispună revizuirea drepturilor de pensie, în absenţa unei cereri în acest sens adresate anterior casei de pensii? b) În situaţia unui răspuns negativ, lipsa unei cereri de revizuire adresate casei de pensii reprezintă o chestiune de ordine publică, de natură a fi invocată din oficiu în apel?

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor; părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 4.602/109/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 noiembrie 2024, cu nr. 2.650/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 5 mai 2025.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost înregistrate, cu nr. 2.685/1/2024, nr. 2.687/1/2024 şi nr. 2.688/1/2024, sesizări formulate de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la problemele de drept menţionate anterior.

Considerându-se că există „o strânsă legătură” între obiectul primei sesizări şi cel al sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 2.685/1/2024, nr. 2.687/1/2024 şi nr. 2.688/1/2024 la Dosarul nr. 2.650/1/2024. II. Normele legale incidente

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice – forma în vigoare la data declanşării litigiilor (Legea nr. 263/2010), în vigoare de la 1 ianuarie 2011 până la 31 august 2024, fiind înlocuită parţial prin Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii. Art. 107 alin. (1) „În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.” III. Expunerea succintă a procesului Dosarul nr. 4.602/109/2023

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 18 septembrie 2023, reclamantul- persoană fizică a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând obligarea acesteia să îi revizuiască drepturile de pensie prin valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţele eliberate de societăţile A. D. – S.A. şi C. A. – S.A. şi a grupei a II-a din adeverinţa eliberată de societatea U. – S.A., precum şi să-i plătească diferenţele de drepturi de pensie ce rezultă din această recalculare.

Prin Sentinţa civilă nr. 503/15.02.2024, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului stabilite prin Decizia nr. X/22.08.2023, prin valorificarea veniturilor brute menţionate în adeverinţele eliberate de societăţile A. D. – S.A. şi C. A. – S.A., şi să plătească acestuia diferenţele drepturilor de pensie, începând cu data punerii în plata a drepturilor de pensie anticipată parţială; a fost respinsă cererea privind valorificarea adeverinţei eliberate de societatea U. – S.A.

Împotriva sentinţei a formulat apel, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând respingerea cererii.

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. Dosarul nr. 4.807/109/2023

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 29 septembrie 2023, reclamantul – persoană fizică a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând obligarea acesteia să îi revizuiască drepturile de pensie prin stabilirea corectă a stagiului complet de cotizare de 32 de ani, potrivit anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu menţinerea în plată a punctajului suplimentar acordat pentru activitatea desfăşurată în grupele superioare de muncă, precum şi să îi plătească diferenţele de drepturi de pensie ce rezultă din această recalculare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.248/4.04.2024, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantului, utilizând la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani şi 5 luni, să îi menţină punctajul suplimentar pentru activitatea desfăşurată în grupa superioară de muncă în funcţie de punctajul obţinut în urma revizuirii, precum şi să plătească acestuia diferenţele drepturilor de pensie, începând cu data de 29.09.2020.

Împotriva sentinţei a formulat apel, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând respingerea cererii.

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. Dosarul nr. 4.746/109/2023

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 26 septembrie 2023, reclamantul – persoană fizică a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând obligarea acesteia să îi revizuiască drepturile de pensie prin valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa eliberată de societatea A. D. – S.A. şi în certificatul eliberat de societatea S. A. – S.R.L., precum şi să îi plătească diferenţele de drepturi de pensie ce rezultă din această recalculare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.246/4.04.2024, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă acţiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului, prin valorificarea veniturilor brute menţionate în adeverinţa eliberată de societatea A. D. – S.A. şi în certificatul eliberat de societatea S. A. – S.R.L., şi să plătească acestuia diferenţele drepturilor de pensie, începând cu data de 12.07.2023.

Împotriva sentinţei a formulat apel, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând respingerea cererii.

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. Dosarul nr. 4.909/109/2023

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 4 octombrie 2023, reclamantul – persoană fizică a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând obligarea acesteia să îi revizuiască drepturile de pensie prin valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa eliberată de societatea A. D. – S.A., precum şi să îi plătească diferenţele de drepturi de pensie cuvenite.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.187/3.04.2024, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admisă acţiunea formulată de reclamant, a fost obligată pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului, prin valorificarea veniturilor brute menţionate în adeverinţa eliberată de societatea A. D. – S.A., şi să plătească acestuia diferenţele drepturilor de pensie, începând cu data punerii în plată a drepturilor de pensie.

Împotriva sentinţei a formulat apel, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii A., solicitând respingerea cererii.

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării

Instanţa de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

S-a arătat în acest sens că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, că există o cauză aflată în curs de judecată, în ultimă instanţă, în competenţa unui complet de judecată al curţii de apel, litigiul este declanşat după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, de lămurirea modului de interpretare/aplicare a art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât obiectul judecăţii îl reprezintă revizuirea drepturilor de pensie, iar instanţa poate invoca, din oficiu, motive de ordine publică, asupra chestiunii de drept sesizate instanţa supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunţată în interesul legii, iar aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Instanţa de apel a considerat necesară sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 sunt susceptibile de interpretări diferite, atât sub aspectul posibilităţii învestirii instanţei de judecată cu o cerere de revizuire a drepturilor de pensie, în absenţa sesizării casei judeţene de pensii cu o asemenea solicitare, cât şi al caracterului de ordine publică al normei legale.

Cu privire la chestiunea de drept ce se solicită a fi lămurită prin prima întrebare, opinia completului de judecată este în sensul că este obligatorie adresarea cererii de revizuire către casa judeţeană de pensii, anterior sesizării instanţei de judecată.

Se invocă în acest sens dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, din care reiese că revizuirea drepturilor de pensie este o operaţiune care se realizează de casa teritorială de pensii, din oficiu sau la solicitarea beneficiarului pensiei, în ambele cazuri casa de pensii fiind obligată să emită o decizie. Rolul instanţei de judecată este acela de a verifica legalitatea deciziilor emise de casa de pensii, respectiv de a sancţiona refuzul soluţionării solicitărilor formulate, iar nu de a se substitui instituţiilor cu atribuţii în ceea ce priveşte sistemul pensiilor publice.

Nu se poate reţine îngrădirea accesului la justiţie prin impunerea obligaţiei de a se adresa, în vederea revizuirii, casei de pensii, întrucât cererea în discuţie nu constituie o procedură administrativă prealabilă, ci însuşi actul prin care se declanşează procedura revizuirii, iar împotriva deciziei pronunţate de casa de pensii asupra revizuirii se poate formula contestaţie la instanţa competentă.

Cât priveşte cea de-a doua întrebare, instanţa a arătat că aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv omisiunea sesizării casei de pensii cu o solicitare de revizuire a drepturilor de pensie, anterior învestirii instanţei, reprezintă o problemă de ordine publică, ce poate fi invocată din oficiu în apel. VI. Punctele de vedere ale părţilor

Apelanta-pârâtă a susţinut că este necesară sesizarea instanţei pentru dezlegarea chestiunii de drept, precum şi că problema reprezintă o chestiune de ordine publică, prin care se poate asigura o practică unitară.

Intimaţii-reclamanţi susţin că nu este necesară formularea unei cereri de revizuire adresate casei de pensii, din moment ce aceasta, prin decizia emisă anterior, a respins solicitarea de valorificare a veniturilor brute, la calcularea punctajului mediu anual. Impunerea unui astfel de demers, prealabil sesizării instanţei, reprezintă un formalism excesiv şi o îngrădire a accesului la justiţie. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La nivelul Curţii de Apel Alba Iulia a fost identificată practică judiciară cu privire la prima chestiune sesizată, în sensul că instanţa poate dispune revizuirea pensiei chiar şi în lipsa unei cereri în acest sens adresate anterior casei de pensii.

În acelaşi sens este şi practica judiciară identificată la nivelul Curţii de Apel Braşov.

La nivelul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale a fost identificată o singură hotărâre, prin care s-a apreciat că acţiunea este inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de legea specială aplicabilă în materia asigurărilor sociale.

În urma consultării judecătorilor din cadrul Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti, punctul de vedere unanim exprimat a fost în sensul că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea 263/2010, instanţa de judecată nu poate dispune revizuirea drepturilor de pensie în măsura în care nu s-a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensie şi nici nu s-a solicitat casei de pensii revizuirea drepturilor de pensie.

În ceea ce priveşte a doua întrebare, deşi tribunalul nu judecă în apel, potrivit competenţelor sale, s-a exprimat opinia în sensul că problema lipsei unei cereri de revizuire adresate casei de pensii anterior sesizării instanţei nu este o chestiune de ordine publică şi, ca atare, nu ar putea fi invocată din oficiu de instanţa de apel.

În cadrul Tribunalului Ialomiţa a fost exprimată opinia potrivit căreia instanţa de judecată poate să dispună revizuirea drepturilor de pensie şi în absenţa unei cereri adresate anterior casei de pensii.

La nivelul Tribunalului Ilfov s-a apreciat că este obligatorie adresarea cererii de revizuire către casa judeţeană de pensii, anterior sesizării instanţei de judecată, chestiunea reprezentând o problemă de ordine publică ce poate constitui un motiv de apel, invocat din oficiu.

La nivelul Curţii de Apel Cluj au fost identificate două orientări jurisprudenţiale. În cadrul primei orientări s-a reţinut că instanţa este chemată să soluţioneze o situaţie în legătură cu pensia reclamantului şi, întrucât nu există o procedură prealabilă expres prevăzută de lege, trebuie să se dea o soluţie pe fondul cererii.

În cadrul celei de-a doua orientări s-a opinat în sensul inadmisibilităţii cererii, arătându-se că cel interesat trebuie să formuleze mai întâi o cerere la casa teritorială de pensii, cu referire la procedura prealabilă obligatorie reglementată de art. 103 şi 106 din Legea nr. 263/2010.

La nivelul Curţii de Apel Constanţa, practica judiciară este în sensul că reclamantul are obligaţia de a se adresa, în prealabil, casei de pensii cu o cerere de revizuire a drepturilor de pensie.

În acelaşi sens a fost identificată practică judiciară la nivelul Curţii de Apel Craiova şi Curţii de Apel Iaşi.

Opinia teoretică exprimată de judecătorii Secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Iaşi şi cei ai Tribunalului Vaslui a fost în sensul că instanţele nu pot fi învestite direct cu cereri privitoare la dreptul de pensie, ci le revine competenţa de a analiza legalitatea şi temeinicia actelor emise de autoritatea competentă în domeniul pensiilor, inclusiv de a cenzura un astfel de refuz al instituţiei de a răspunde la cereri; lipsa cererii de revizuire adresate casei de pensii nu reprezintă o chestiune de ordine publică, de natură a fi invocată din oficiu în apel.

La nivelul Curţii de Apel Piteşti a fost identificată practică neunitară la nivelul Secţiei I civile, după cum urmează:

Într-o primă orientare s-a apreciat că instanţa de judecată poate dispune revizuirea drepturilor de pensie în absenţa unei cereri în acest sens adresate anterior casei de pensii.

În cea de-a doua orientare s-a reţinut că numai casa de pensii are atribuţia de a revizui drepturile de pensie, iar instanţa nu se poate subroga atribuţiilor legale şi exclusive ale acestei instituţii, ci poate doar să verifice legalitatea refuzului de revizuire a drepturilor de pensie.

La nivelul Curţii de Apel Ploieşti au fost identificate hotărâri judecătoreşti, practica fiind în sensul că nu se poate solicita direct tribunalului să revizuiască pensia, întrucât o astfel de competenţă nu revine instanţei de judecată, ci casei teritoriale de pensii.

La nivelul Curţii de Apel Târgu Mureş a fost identificată practică judiciară în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată având ca obiect revizuirea drepturilor de pensie, în absenţa unei cereri în acest sens adresate anterior casei de pensii.

La nivelul Curţii de Apel Timişoara, practica judiciară este în sensul că revizuirea drepturilor de pensie se poate face doar dacă anterior a fost adresată o astfel de cerere casei de pensii, fără a se identifica decizii în care instanţa să fi pus în discuţie, din oficiu, în apel, neregularitatea decurgând din omisiunea formulării cererii menţionate.

La nivelul Tribunalului Arad – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, opinia magistraţilor este în sensul că cererea de revizuire este inadmisibilă în absenţa unei cereri în acest sens adresate casei de pensii.

Curţile de apel Bacău, Galaţi, Oradea şi Suceava nu au identificat practică judiciară relevantă şi nici nu au comunicat opinii teoretice exprimate de către judecători.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat că, la nivelul Secţiei judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii

Nu s-a identificat jurisprudenţă relevantă. IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu s-a identificat jurisprudenţă relevantă. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Sesizarea de faţă este fundamentată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispoziţiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ: „Dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Întrucât dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie, conform prevederilor art. 4 din ordonanţa de urgenţă, completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligaţia să se conformeze cerinţelor instituite prin art. 520 din Codul de procedură civilă, respectiv să indice motivele care susţin admisibilitatea sesizării din perspectiva tuturor condiţiilor care decurg din prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.

Această cerinţă nu este îndeplinită în cazul de faţă, în cuprinsul încheierilor de sesizare neregăsindu-se argumente care să susţină admisibilitatea sesizărilor prin raportare la domeniul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, conturat prin prevederile art. 1.

Dimpotrivă, verificarea actelor de procedură din dosarele conexate relevă faptul că, în cazul dosarelor nr. 4.602/109/2023, nr. 4.746/109/2023 şi nr. 4.909/109/2023, litigiile nu privesc revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, ci ale unor persoane care au fost angajate în cadrul unor societăţi înfiinţate în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, care nu se încadrează în vreuna din familiile ocupaţionale de funcţii bugetare prevăzute în anexele I-IX la Legea-cadru nr. 153/2017.

Se reţine, în acest context, că anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaţionale de funcţii bugetare [„Învăţământ” (anexa nr. I), „Sănătate şi asistenţă socială” (anexa nr. II), „Cultură” (anexa nr. III), „Diplomaţie” (anexa nr. IV), „Justiţie şi Curtea Constituţională” (anexa nr. V), „Apărare, ordine publică şi securitate naţională” (anexa nr. VI), „Administraţie” (anexa nr. VIII) şi funcţiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Pe de altă parte, în cazul Dosarului nr. 4.807/109/2023, nu există niciun element care să susţină admisibilitatea sesizării din perspectiva analizată, respectiv care să confirme îndeplinirea situaţiei premisă care atrage incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că ar fi vorba despre personal plătit din fonduri publice.

Or, judecătorii-raportori arată că îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării fundamentate pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi prezumată, ci trebuie să rezulte din cuprinsul încheierii de sesizare şi să fie confirmată de actele de procedură din dosar.

Întrucât litigiile deduse spre judecată instanţei de trimitere nu se circumscriu domeniului specific de reglementare al actului normativ menţionat, instanţa nefiind învestită cu judecarea unor cereri privind revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, prin raport s-a propus respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,