Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.526/1/2024, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistratasistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 4.380/86/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; contestatorul a depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept; a fost depusă o opinie juridică de către Facultatea de Drept din Universitatea de Vest din Timişoara.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Suceava – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 25 iunie 2024, în Dosarul nr. 4.380/86/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma nemodificată, conform cărora „persoanele care au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani şi pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. (…)” se aplică foştilor judecători/procurori care au această vechime, fără nicio distincţie între funcţiile enumerate de art. 211 alin. (1) [„(…) o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistratasistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult (…)”], conform principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 iulie 2024, cu nr. 1.526/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 16 septembrie 2024. II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în forma publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022 (denumită în continuare Legea nr. 303/2022) Art. 211. – ” (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere şi pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (…) (4) Persoanele care au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani şi pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul stabilită prin raportare la un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile. (…)”

Este de menţionat că, începând cu 1 ianuarie 2024, când au intrat în vigoare modificările aduse prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023 (Legea nr. 282/2003), art. 211 din Legea nr. 303/2022 are următorul conţinut: Art. 211. – ” (1) Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puţin 25 de ani realizată numai în aceste funcţii, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani şi pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (…) (4) Persoanele care au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii şi pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data eliberării din funcţie, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile acestora. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcţie, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor prevăzute de prezentul alineat. (…)” III. Expunerea succintă a procesului

Prin Decizia nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, Casa Teritorială de Pensii Suceava a respins cererea înregistrată cu nr. xxxxx din 13 noiembrie 2023, prin care petentul X a solicitat acordarea pensiei de serviciu, cu regimul unei pensii pentru limită de vârstă, în baza dispoziţiilor art. 211 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 303/2022, reţinându-se că la dosarul de pensionare nu a fost depusă adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 (Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004).

Împotriva Deciziei nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, petentul X a formulat contestaţie, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia I civilă la 27 noiembrie 2023, cu nr. 4.380/86/2023, solicitând anularea acestei decizii şi obligarea Casei Teritoriale de Pensii Suceava la emiterea deciziei de acordare a pensiei de serviciu.

În motivare, contestatorul a arătat că, în perioada 1 aprilie 1987-30 august 1990, a exercitat funcţia de jurisconsult la UJCAP Suceava, respectiv la Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Suceava, că a fost încadrat în funcţia de judecător la Judecătoria Suceava, în perioada 1 septembrie 1990-1 septembrie 1994, şi la Tribunalul Suceava, în perioada 1 septembrie 1994-1 septembrie 1996, precum şi că, începând cu 1 septembrie 1996 şi până în prezent, a activat în Baroul Suceava, ca avocat definitiv.

Invocând dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, contestatorul a susţinut că are dreptul de a beneficia de pensie de serviciu, întrucât nu există nicio prevedere legală care să stabilească ponderea vechimii efective sau a vechimii asimilate în cei 25 de ani necesari pentru acordarea pensiei de serviciu.

Prin întâmpinare, intimata Casa Teritorială de Pensii Suceava a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestaţiei, susţinând că decizia privind respingerea pensiei de serviciu este legală şi temeinică, întrucât petentul nu a depus la dosarul de pensionare adeverinţa-tip prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, prin care se dovedeşte vechimea de cel puţin 25 de ani în funcţiile prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

Prin cererea depusă în şedinţa publică din 25 iunie 2024, contestatorul a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea chestiunii de drept expuse la paragraful 8 din prezenta decizie.

Prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2024, Tribunalul Suceava – Secţia I civilă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea sesizării. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Instanţa de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Ulterior, în cadrul unei adrese transmise la dosar la 12 august 2024, instanţa de trimitere a prezentat anumite elemente completatoare ale încheierii de sesizare, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a sesizării, reţinând că, faţă de scopul declarat al legiuitorului, precum şi de modalitatea de reglementare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 derogă de la prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. De asemenea, a menţionat că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere că litigiul vizează stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, că de lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei, precum şi că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Prin cererea depusă în şedinţa publică din 25 iunie 2024, contestatorul a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, contestatorul a învederat că problema de drept este nouă, argumentând că derivă din reglementarea recentă, adoptată prin Legea nr. 303/2022, că nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi că nu a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre prealabilă. A precizat că, dincolo de noutatea sau dificultatea chestiunii de drept, prin art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a instituit obligaţia de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, în procesele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din acest act normativ, indiferent dacă instanţa de judecată consideră că respectiva chestiune de drept ridică sau nu probleme de interpretare. A mai învederat că de lămurirea modalităţii în care se interpretează prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Referitor la prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, contestatorul a susţinut că acestea trebuie interpretate în sensul că se aplică foştilor judecători/procurori care au vechimea de 25 de ani, fără nicio distincţie între funcţiile enumerate de art. 211 alin. (1), respectiv judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult.

Contestatorul a arătat că, spre deosebire de dispoziţiile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), cele ale art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 nu enumeră funcţiile ce trebuie avute în vedere la stabilirea vechimii de 25 de ani, ci trimit la funcţiile prevăzute la art. 211 alin. (1), printre care este inclusă şi funcţia de avocat.

A mai învederat că norma de trimitere priveşte întregul conţinut al art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, sub aspectul funcţiilor enumerate de acest text, legiuitorul neprevăzând o împărţire a acestor funcţii, astfel că devine incident principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Intimata nu a exprimat un punct de vedere cu privire la sesizare.

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, în condiţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, contestatorul a depus, prin avocat, în termen legal, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a susţinut că dezlegarea propusă cu privire la admisibilitate este contrară dreptului la o instanţă cu jurisdicţie deplină în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, negând instanţei de trimitere plenitudinea de jurisdicţie, şi că soluţionarea pe fond a acuzei depinde de lămurirea acestei chestiuni de drept şi nu de aspecte de fapt cu valenţe probatorii referitoare la lipsa adeverinţei-tip, care sunt de competenţa exclusivă a instanţei de trimitere. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în Dosarul nr. 4.380/86/2023 nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra problemei de drept. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat un număr relativ mic de hotărâri judecătoreşti, precum şi opinii teoretice, din care a rezultat existenţa a două orientări jurisprudenţiale diferite.

Astfel, într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, se aplică foştilor judecători/procurori care au o vechime de 25 de ani, fără a face distincţie între funcţiile asimilate menţionate la alineatul (1).

În acest sens, au fost depuse Sentinţa civilă nr. 1.112 din 27 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Neamţ – Secţia I civilă şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1.628/103/2023, definitivă prin respingerea apelului, şi Sentinţa civilă nr. 3.837 din 22 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.209/3/2024, aflată în apel, şi au fost exprimate opinii teoretice de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Galaţi, Tribunalul Prahova – Secţia I civilă, Tribunalul Buzău – Secţia civilă.

În cea de-a doua orientare jurisprudenţială, s-a opinat că dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că vechimea de 25 de ani în funcţiile juridice prevăzute la alineatul (1) se referă exclusiv la funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, nicidecum la celelalte funcţii juridice, întrucât o altă interpretare ar nesocoti scopul reglementării, şi anume acela de a încuraja stabilitatea în serviciu şi formarea carierei într-un domeniu restrictiv de drepturi şi libertăţi fundamentale.

În sensul acestei orientări jurisprudenţiale au fost depuse deciziile civile pronunţate de Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale nr. 267 din 19 februarie 2024, în Dosarul 403/112/2023*, şi nr. 1.954 din 18 decembrie 2023, în Dosarul nr. 411/1127/2023, definitive; Decizia civilă nr. 598 din 22 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.216/105/2023, definitivă; Sentinţa civilă nr. 258 din 27 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.154/120/2023, definitivă prin neapelare; Sentinţa civilă nr. 468 din 8 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Timiş – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.165/108/2023, aflată în apel, precum şi Decizia civilă nr. 739 din 5 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă, în Dosarul nr. 2.747/108/2023, definitivă.

Au fost exprimate şi opinii teoretice în acelaşi sens, de către Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Vaslui – Secţia civilă.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară şi nici nu au înaintat opinii teoretice asupra problemei de drept.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În jurisprudenţa Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În ceea ce priveşte reglementarea legală anterioară, prin Decizia nr. 10 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 10 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 897/118/2018, şi a stabilit că „pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispoziţiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, la stabilirea condiţiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcţiile enumerate în cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederile alin. (1) al aceluiaşi articol se referă la perioada de cel puţin 25 de ani”. IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu au fost identificate decizii care să vizeze prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată. X. Opiniile exprimate de specialişti

În punctul de vedere transmis, Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara a susţinut, în principal, că sesizarea este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, sunt clare, astfel că nu este îndeplinită condiţia privind caracterul veritabil al chestiunii de drept, prevăzută la art. 519 din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, de lămurirea chestiunii de drept nu depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât problema invocată prezintă anumite aspecte pe care instanţa învestită cu soluţionarea cauzei trebuie să le tranşeze, în funcţie de circumstanţele concrete ale speţei.

Pe fondul sesizării, opinia exprimată a fost că, pentru perioada de la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022 şi până la modificarea acesteia prin Legea nr. 282/2023, dispoziţiile art. 211 alin. (4) se interpretează în sensul că vechimea de cel puţin 25 de ani trebuie realizată în funcţiile enumerate la art. 211 alin. (1), şi anume judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult, iar, după modificările aduse Legii nr. 303/2022 prin Legea nr. 282/2023, vechimea de 25 de ani trebuie realizată numai în funcţiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituţională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la Curtea Constituţională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, cu derogarea stabilită la art. II din Legea nr. 282/2023.

Celelalte facultăţi de drept solicitate a-şi exprima opinia asupra chestiunii de drept nu au transmis puncte de vedere. XI. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nefiind întrunită cerinţa ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării. XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Sub imperiul acestei norme generale, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022; Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023 etc.), s-a statuat că, pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, aflate în ultimă instanţă; (ii) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului; (iii) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să fie nouă; (v) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Referitor la condiţiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Se constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispoziţiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 [„dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (…), precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”].

În acest context normativ, se reţine că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; (ii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; (iii) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condiţiile anterior enunţate, se constată că nu este îndeplinită cerinţa ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Referitor la primele două condiţii legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia civilă, care judecă în primă instanţă, conform art. 139 alin. (1) şi art. 141 lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la data sesizării instanţei), iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care priveşte stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, întrucât obiectul contestaţiei judiciare îl reprezintă Decizia nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, prin care Casa Teritorială de Pensii Suceava a respins cererea privind stabilirea pensiei de serviciu, reclamantul solicitând anularea acestei decizii şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii de acordare a pensiei de serviciu.

Este îndeplinită şi ultima condiţie legală enunţată, întrucât, în urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme, rezultă că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie printr-o altă hotărâre prealabilă şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Referitor la cea de-a treia condiţie, se observă că, deşi aceasta este prevăzută atât la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cât şi la art. 519 din Codul de procedură civilă, totuşi, prin încheierea de sesizare, instanţa de trimitere nu a prezentat motivele pentru care a apreciat că soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, menţionând, la modul general, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

De asemenea, nici prin adresa înaintată la dosar la 12 august 2024, instanţa de trimitere nu a argumentat, în concret, existenţa legăturii directe dintre lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării şi soluţionarea pe fond a cauzei, învederând doar că temeiul cererii privind acordarea pensiei de serviciu îl reprezintă dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată.

Or, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că, prealabil sesizării instanţei supreme, se impun stabilirea şi evidenţierea existenţei unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, şi soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât numai în aceste condiţii se pot demonstra utilitatea şi interesul în promovarea acestui demers (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022).

Dincolo de acest aspect, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare, se evidenţiază aspecte de natură a contura concluzia certă că soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Astfel, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerinţă legală presupune ca problema de drept să fie esenţială, direct incidentă în soluţionarea cauzei şi raportată la limitele învestirii instanţei de trimitere (Decizia nr. 36 din 4 mai 2020, Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, precitate).

Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată de către instanţa de trimitere, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluţionării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluţionarea cauzei (Decizia nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; Decizia nr. 73 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 25 noiembrie 2021; Decizia nr. 62 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.173 din 7 decembrie 2022; Decizia nr. 49 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 6 noiembrie 2023; Decizia nr. 8 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 14 martie 2024; Decizia nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024).

În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiţia în discuţie atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanşată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (Decizia nr. 63 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 6 noiembrie 2023), ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023).

Ca atare, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă şi generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanţelor speţei (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).

În cauză, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare şi în lipsa prezentării unor argumente pertinente de către instanţa de trimitere, nu se întrevede o strânsă legătură între chestiunea de drept ce face obiectul sesizării şi pretenţia dedusă judecăţii, astfel că nu se poate reţine că problema de drept ce face obiectul sesizării este direct incidentă pentru soluţionarea pe fond a cauzei.

La această concluzie se ajunge în urma observării aspectului esenţial că soluţia de respingere a cererii privind acordarea pensiei de serviciu, cuprinsă în Decizia nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023 a Casei Teritoriale de Pensii Suceava, nu este rezultatul interpretării dispoziţiilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, ce fac obiectul sesizării de faţă, ci este consecinţa directă a faptului că la dosarul de pensionare nu a fost depusă adeverinţa-tip, prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.

Sub acest aspect, se reţine că, potrivit art. 294 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, „în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se aprobă regulamentele sau alte acte subsecvente prevăzute de prezenta lege”, iar, conform alineatului (4) al aceluiaşi articol, „până la adoptarea actelor prevăzute de alin. (3), regulamentele şi actele normative subsecvente rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei legi”.

Întrucât, la data depunerii cererii privind stabilirea pensiei de serviciu, respectiv 13 noiembrie 2023, nu erau adoptate normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor în materia pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2022, Casa Teritorială de Pensii Suceava a apreciat, în temeiul dispoziţiilor legale precitate, că sunt incidente Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.

Potrivit art. 13 din aceste Norme metodologice: „(1) În vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă: (…) b) adeverinţa-tip pentru pensia de serviciu, conform anexei nr. 1 sau, după caz, anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcţiile de judecător şi de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării şi venitul brut realizat la data pensionării. (2) Persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din lege vor prezenta o adeverinţă din care să reiasă că au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile lor, iar adeverinţa-tip pentru pensia de serviciu va fi completată conform anexei nr. 3 la prezentele norme metodologice. Această adeverinţă va fi întocmită de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcţie şi va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea în funcţia de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiţii identice de vechime şi nivel al instanţei sau parchetului şi venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiţii identice de vechime şi nivel al instanţei sau parchetului.”

De asemenea, conform art. 15 din aceleaşi Norme metodologice: „Cererea de înscriere la pensie, însoţită de documentaţia de pensionare şi de adeverinţa-tip, va fi depusă la casa teritorială de pensii în a cărei rază îşi are domiciliul persoana îndreptăţită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă.”

Este de menţionat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 608/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 10 iunie 2024, s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor în materia pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. La art. 7 alin. (3) din aceste norme este prevăzută, în continuare, obligaţia de depunere la dosarul de pensie a adeverinţei-tip, care cuprinde elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu, respectiv vechimea în funcţie, potrivit legii, baza de calcul şi venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării sau, după caz, venitul net al personalului similar în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional, întocmită conform modelelor prevăzute în anexele nr. 3-5.

Pe calea contestaţiei judiciare, formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (1) şi ale art. 141 lit. b) din Legea nr. 127/2019 (în vigoare la data sesizării instanţei), Tribunalul Suceava – Secţia I civilă este învestit să verifice legalitatea şi temeinicia Deciziei nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, prin care Casa Teritorială de Pensii Suceava a respins cererea privind acordarea pensiei de serviciu, pentru unicul motiv că la dosarul de pensionare nu a fost depusă adeverinţa-tip, prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.

Având în vedere că, din perspectiva condiţiei ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, se impune ca admisibilitatea sesizării să fie analizată prin raportare la circumstanţele concrete ale litigiului în care a fost formulată sesizarea, rezultă că evaluarea pe care trebuie să o facă instanţa de trimitere priveşte un aspect de fapt, cu valenţă probatorie (lipsa adeverinţei-tip de la dosarul de pensionare), chestiunea litigioasă nepurtând, aşadar, asupra modului în care se interpretează prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, chiar dacă acestea au fost invocate drept temei al cererii privind pensia de serviciu.

În acest context specific litigiului, se reţine că soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde, în mod direct, de lămurirea modalităţii în care se interpretează dispoziţiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată.

În consecinţă, nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, toate condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea este inadmisibilă.