3ra-932/17 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-932/17

prima instanță: (judecătoria Buiucani) V. Budeci

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, A. Bostan, V. Negru

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Rusnak Andrei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rusnak Andrei

împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani municipiul Chișinău și Spoialo

Alexandr cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Rusnak Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 29 octombrie 2015.

c o n s t a t ă :

La 23 septembrie 2015 Rusnak Andrei a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani municipiul Chișinău și Spoiala

Alexandru cu privire la constatarea încălcării dreptului de acces la informație și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii Rusnak Andrei a menționat că la data de 18 august 2015

a depus o petiție în adresa Inspectoratului de Poliție Buiucani în legătură cu faptul

neexpedierii în adresa sa a răspunsului la о petiție anterioară de către Direcția

Administrare Fiscală Buiucani municipiul Chișinău.

Prin petiția menționată, Rusnak Andrei a solicitat verificarea legalității

persoanei publice prin prisma art.71 alin.(l) Cod contravențional, stabilirea

vinovăției și gradul de vinovăție al acesteia; întocmirea unui proces-verbal cu

privire la contravenție, iar copia acestuia să-i fie pusă la dispoziție; să fie recunoscut

în calitate de parte vătămată ca urmare a acțiunilor ilegale ale persoanei cu funcție

de răspundere; să fie sesizată conducerea Direcției Administrare Fiscală Buiucani;

1

la finalizarea examinării cauzei să-i fie asigurat accesul personal la materialele

examinării petiției, cu oferirea posibilității de a face copiile necesare; în răspuns să

se expună pe fiecare punct, iar refuzul să fie motivat.

Susține reclamantul, cu răspunsul Inspectoratului de Poliție Buiucani,

întocmit de Alexandr Spoialo, funcționar public al Inspectoratului de Poliție

Buiucani, care 1-a recepționat contra semnătură la 02 septembrie 2015 nu este de

acord, deoarece nu toate cerințele formulate în petiție au fost examinate, în special

punctele 5 și 6.

Precizează că prejudiciul moral, este determinat prin neoferirea nemotivată a

informațiilor oficiale cerute de cetățean (lezarea drepturilor petiționarului), de faptul

că a fost nevoit să se adreseze în instanța de judecată pentru protecția drepturilor

sale. La fel a fost nevoit să studieze legislația, pentru a-și apăra drepturile în fața

acțiunilor ilegale, abuzive ale autorității publice.

Totodată, a mai menționat că acțiunile ilegale ale autorității publice le

interpretează ca о lezare a onoarei și demnității, examinarea necorespunzătoare a

petiției, constituie о desconsiderare a personalității sale. Consideră, că a fost tratat

cu о indiferență vădită. Simțul nedreptății cauzat de desconsiderarea normelor de

drept, i-a provocat suferințe morale. Îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiunilor

de serviciu din partea funcționarilor publici a cauzat încălcarea normelor de drept,

fapt care i-a lezat onoarea și demnitatea și care constituie un argument în plus

pentru a solicită repararea prejudiciului moral.

Solicită reclamantul admiterea restabilirea dreptului de acces la informație

lezat în pct.5 prin răspunsul la petiție și obligarea pîrîtului de a-i acorda accesul

personal la materialele examinării acestei adresări cu posibilitate de a face copii, iar

constatînd săvîrșirea acțiunilor nelegitime de către reprezentantul autorității

publice, instanța de judecată să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor

administrative care au stat la baza acțiunilor (inacțiunilor) ignorării cerințelor

indicate în petiție, precum și să fie emisă о încheiere, prin care aceste fapte să fie

aduse la cunoștința conducerii Inspectoratului General al Poliției. Totodată, solicită

încasarea prejudiciului moral de la pîrîți în sumă de 1500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 29 octombrie

2015, acțiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că conform prevederilor art. 9 al Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind

protecția datelor cu caracter personal, prelucrarea numărului de identificare de stat

(IDNP) al persoanei fizice, a amprentelor digitale sau a altor date cu caracter

personal avînd o funcție de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată

în următoarele condiții: subiectul datelor cu caracter personal și-a dat

consimțămîntul; prelucrarea este prevăzută în mod expres de legislație.

Astfel, prima instanță a calificat solicitarea lui Rusnak Andrei privind

obligarea Inspectoratului de Poliție Buiucani municipiul Chișinău de a-i acorda

accesul personal la materialele examinării adresării sale cu posibilitatea de a face

xero-copii, ca fiind contrară prevederilor actelor legislative, care reglementează

accesul la informație și accesul la datele cu caracter personal.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Rusnak Andrei, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul

Chișinău din 29 octombrie 2015 și emisă o nouă încheiere, prin care procesul a fost

încetat (f.d. 66-71).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016, a fost admis

recursul declarat de Rusnak Andrei, casată integral decizia Curții de Apel Chișinău

din 03 martie 2016, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2017, a fost respins

apelul declarat de Rusnak Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani

municipiul Chișinău din 29 octombrie 2015.

La 31 mai 2017, Rusnak Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Rusnak Andrei, în motivarea recursului, a menționat că concluziile

instanței, expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

De asemenea, a invocat faptul că în decizie, nu sunt reflectate motivele

concluziilor privind admiterea unor probe și respingerea altor probe.

Deci, consideră că aprecierile instanței sunt arbitrare, or instanța nu s-a expus

asupra tuturor capetelor de cerere invocate și prin urmare nu a fost examinat fondul

cauzei.

În consecință, a reiterat că aprecierile unilaterale ale instanței, examinarea

superficială a circumstanțelor, precum și neaplicarea normelor pertinente de drept

material, au dus la soluționarea greșită a pricinii.

La 15 august 2017, Inspectoratul de Poliție Buiucani municipiul Chișinău a

depus referință la recursul declarat de Rusnak Andrei.

Prin referința depusă, Inspectoratul de Poliție Buiucani municipiul Chișinău

consideră recursul declarat ca fiind neîntemeiat, care nu cuprinde argumente ce se

referă la ilegalitatea sau netemeinicia deciziei instanței de apel, ci doar afirmații

lipsite de orice suport juridic, prin care recurentul își exprimă dezacordul cu decizia

contestată.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la 09 februarie 2017, iar la

27 februarie 2017, în adresa părților a fost expediată decizia motrivată, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei

lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 31 mai 2017, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

3

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

4

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Rusnak Andrei nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Rusnak Andrei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5