3ra-1078/17 — constatarea incalcarii dreptului la informatie si repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-1078/17

prima instanță: (judecătoria Buiucani municipiul Chișinău) Al. Negru

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu

Gheorghe împotriva Procuraturii Buiucani municipiul Chișinău cu privire la

constatarea încălcării dreptului la informație și a dreptului la examinarea cererii în

termenul legal, obligarea examinării cererii și prezentarea informației solicitate,

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Procuratura Buiucani municipiul Chișinău, casată

hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 09 iunie 2016 și emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă integral.

c o n s t a t ă :

La 18 martie 2016 Străisteanu Gheorghe a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Procuraturii Buiucani municipiul Chișinău cu privire la

constatarea încălcării dreptului la informație și a dreptului la examinarea cererii în

termenul legal, obligarea examinării cererii și prezentarea informației solicitate,

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Străisteanu Gheorghe a menționat că la 01 februarie

2016, prin intermediul poștei electronice a expediat în adresa Procuraturii Buiucani

municipiul Chișinău o cerere în baza Legii privind accesul la informație.

În cererea menționată, a menționat că la data de 05 ianuarie 2016 a expediat în

adresa Procuraturii Buiucani municipiul Chișinău o plîngere în baza art. 299 Cod de

procedură penală împotriva ordonanței de suspendare a urmăririi penale din 03

noiembrie 2014 emisă de Procuratura Buiucani municipiul Chișinău.

1

La fel, în cererea adresată a invocat că pînă la data emiterii acesteia au trecu 26

de zile, astfel a expirat termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru examinarea

plîngerii din 05 ianuarie 2016.

Astfel, reiterează că pînă la data înregistrării cererii de chemare în judecată au

trecut 39 de zile, a expirat termenul prevăzut de lege pentru prezentarea informației

solicitate, însă nu a primit nici un răspuns la informația solicitată prin cererea din 01

februarie 2016.

Consideră că astfel i-a fost încălcat dreptul la informație precum și a dreptului

la examinarea cererii în termenul stabilit de lege.

Solicită constatarea încălcării dreptului la informație și a dreptului la

examinarea cererii din 01 februarie 2016 în termenul stabilit de lege, obligarea

Procuraturii Buiucani municipiul Chișinău să examineze cererea din 01 februarie

2016 cu prezentarea informației solicitate și repararea prejudiciului moral în mărime

de 3000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 09 iunie 2016,

acțiunea înaintată de Străisteanu Gheorghe a fost admisă parțial.

S-a constatat încălcarea de către Procuratura Buiucani municipiul Chișinău a

dreptului subiectiv a lui Străisteanu Gheorghe de acces la informație prin

neexaminarea cererii de furnizare a informației din 01 februarie 2016.

S-a obligat Procuratura Buiucani municipiul Chișinău să examineze cererea de

furnizare a informației, înaintată de Străisteanu Gheorghe la 01 februarie 2016 și să

remită în adresa acestuia un răspuns în scris pe marginea ei, în termen de 10 zile de

la devenirea definitivă a hotărârii.

În rest, acțiunea înaintată de Străisteanu Gheorghe a fost respinsă.

La 10 iunie 2016 Străisteanu Gheorghe a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 09 iunie 2016 (f.d. 70-77).

La 20 iunie 2016 Procuratura Buiucani municipiul Chișinău a depus cerere de

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 09 iunie

2016 (f.d. 68).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, a fost admis

apelul declarat de Procuratura Buiucani municipiul Chișinău, casată hotărârea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 09 iunie 2016 și emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă integral (f.d. 93-97).

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că la data de 01 februarie 2016, Străisteanu Gheorghe a expediat prin poșta

electronică în adresa Procuraturii Buiucani municipiul Chișinău o cerere, prin care

a solicitat informații referitor la rezultatul examinării plîngerii depuse la data de 05

ianuarie 2016.

Instanța de apel a reținut că prin răspunsul Procuraturii Buiucani municipiul

Chișinău din 20 ianuarie 2016, lui Străisteanu Gheorghe i s-a comunicat despre

rezultatele examinării petiției, iar la data de 12 februarie 2016 a fost expediat

răspunsul la cererea din 01 februarie 2016, fapt confirmat prin datele din Registrul

de evidență a actelor de ieșire a Procuraturii Buiucani municipiul Chișinău.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că Străisteanu Gheorghe și-a realizat

dreptul său pretins la informație.

2

La 28 noiembrie 2016, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, solicitînd admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, casarea hotărârii primei

instanțe în partea ce ține de repararea prejudiciului moral, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Recurentul Străisteanu Gheorghe, în motivarea recursului a menționat că prin

decizia contestată, instanța de apel a examinat doar apelul depus de Procuratura

Buiucani municipiul Chișinău, însă a omis să examineze apelul său.

De asemenea, a menționat că atît prima instanță, cît și instanța de apel la

examinarea cauzei, au aplicat eronat normele de drept material și procedural.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, a fost

respins apelul declarat de Străisteanu Gheorghe (f.d. 118-129).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dizpozitivul deciziei la 16

noiembrie 2016, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 28 noiembrie 2016, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

3

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Referitor la invocarea recurentului precum că instanța de apel a examinat doar

apelul depus de Procuratura Buiucani municipiul Chișinău, însă a omis să

examineze apelul său, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează că prin decizia

suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017, a fost respins apelul

declarat de Străisteanu Gheorghe, care nu a fost contestată de Străisteanu

Gheorghe.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

4

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Străisteanu

Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Străisteanu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5