3ra-881/16 — constatarea încălcării dreptului la informațier, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la informaţier, obligarea examinării cererii şi repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-881/16 — constatarea încălcării dreptului la informațier, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: V. Budeci dosarul nr. 3ra-881/16 instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu Î N C H E I E R E 22 iunie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Străisteanu Gheorghe împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe, admis apelul declarat de către Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun.
Chișinău, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La 21 august 2015, Străisteanu Gheorghe a depus cererea de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii a indicat că la 22 iulie 2015, a depus în cancelaria Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun. Chișinău o cerere înregistrată sub nr. 11912 în baza Legii privind accesul la informație, în care a indicat că la data de 15 iulie 2015, Procuratura sect.
Buiucani mun. Chișinău a expediat în adresa conducătorului de urmărire penală a IPS Buiucani o plîngere depusă de dînsul pentru examinare în ordinea art. 274 CPP, stabilind un termen de 15 zile pentru adoptarea unei decizii pe cazul dat. Susține că conform cererii a solicitat ca în termenul stabilit de lege să fie informat ce fapte conține plîngerea și dacă a fost emisă o careva decizie în termenul stabilit. Însă, pe marginea cazului relatat nu a primit răspuns și nici nu a fost informat. Prin urmare, consideră că angajații Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău i-au încălcat grav dreptul la informație și dreptul la examinare a cererii în termenul stabilit de lege și anume prin faptul că deși, cererea sa a fost depusă la data de 22 iulie 2015, termenul imperativ de 15 zile prevăzut expres de Legea privind accesul la informație a fost ignorat, iar pîrîtul nu a prezentat informația solicitată.
Solicită, constatarea încălcării dreptului la informație și dreptului la examinarea cererii în termenul stabilit de lege, obligarea Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău să examineze cererea din 22 iulie 2015 în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare cu prezentarea informației solicitate și încasarea în beneficiul său a sumei de 6300 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termenul prevăzut de lege a cererii din 22 iulie 2015 și prin refuzul de a furniza informația solicitată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 octombrie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului reclamantului Străisteanu Gheorghe de către Inspectoratul de Poliție Buiucani mun.
Chișinău la informație și a dreptului la examinarea cererii nr. 11912 din 22 iulie 2015 privind acordarea informației ce fapte conține plîngerea lui Străisteanu Gheorghe depusă la data de 15 iulie 2015 cu nr. 01-268-2r/15-6830 în baza art. 274 CPP și dacă a fost emisă o careva decizie pe marginea examinării acesteia. S-a obligat Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău în termenul de 15 zile din momentul devenirii definitive a prezentei hotărîri să elibereze un răspuns scris la cererea nr. 11912 din 22 iulie 2015 în stricta conformitate cu prevederile legislației în vigoare cu prezentarea ulterioară a informației reclamantului. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, a fost respins apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe, admis apelul declarat de către Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun.
Chișinău, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În favoarea concluziei enunțate, instanța de apel cu referire la scrisoarea Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău, nr. 18344 din 13 august 2015 (f. d. 23), prin care în adresa Procurorului sect. Buiucani, mun. Chișinău a fost remis materialul înregistrat R- 1 cu nr. 2255 din 29 iulie 2015 cu propunerea de a nu porni urmărirea penală, aceiași scrisoare fiind expediată în copie și lui Străisteanu Gheorghe, a concluzionat că Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău, l-a informat pe Străisteanu Gheorghe despre expedierea în adresa procuraturii a materialului acumulat, precum și despre rezultatele examinării plîngerii, iar faptul expedierii răspunsului se confirmă cu certitudine și prin copia din registrul de evidență a documentelor întocmite.
La 18 februarie 2016, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și casarea parțială a hotărîrii primei instanțe, în partea ce ține de repararea prejudiciului moral, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri cu privire la admiterea acțiunii integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrea primei instanțe este neîntemeiată în partea reparării prejudiciului material și moral, iar decizia instanței de apel contravine tuturor prevederilor legislației naționale și internaționale, fiind pasibile de casare. Astfel, menționează că faptul înregistrării în Registrul de evidentă al Inspectoratului de Poliție Buiucani mun.
Chișinău precum că i-a fost expediat un răspuns, nu poate servi temei pentru respingerea cererii de chemare în judecat, deoarece nu a primit nici un răspuns și informația solicitată nu i-a fost prezentată. Prin urmare, consideră că atîta timp cît lipsește o informație sau un aviz de recepționare a răspunsului dat, expedierea răspunsului nu constituie o probă și un temei de respingere a acțiunii, iar în susținerea argumentelor în acest sens invocă decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 09 septembrie 2015 emisă într-o cauză similară.
Mai indică reclamantul că, instanțele ierarhic inferioare au ignorat intenționat atît probele prezentate în susținerea cerințelor înaintate cît și prevederile legislației în vigoare, inclusiv hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 07 iulie 2008, Cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărîrii și încheierii judecătorești și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 06 din 11 noiembrie 2013, privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel. Totodată, susține că instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea, în special prevederile Legii privind accesul la informație care este o lege specială ce apără dreptul fundamental al cetățenilor la informație publică și personală.
Or, în cazul constatării încălcării dreptului la informație și dreptului de a examina cererea privind solicitarea unei informații în termenul stabilit de lege, în mod obligatoriu se repară și prejudiciul moral cauzat, încasarea acestuia, constituind o obligație impusă prin Lege. La 25 mai 2016, Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău a depus referință prin care au invocat caracterul neîntemeiat al recursului și legalitatea deciziei instanței de apel, considerînd recursul declarat de Străisteanu Gheorghe, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 04 februarie 2016 a fost expediată în adresa recurentului la 22 februarie 2016, fapt confirmat prin scrisoare de însoțire nr. 13399 (f. d. 136). Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 18 februarie 2016, în termen. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.