3ra-881/16 — constatarea încălcării dreptului la informațier, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la informaţier, obligarea examinării cererii şi repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-881/16 — constatarea încălcării dreptului la informațier, obligarea examinării cererii și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: V. Budeci dosarul nr. 3ra-881/16
instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu
Î N C H E I E R E
22 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Galina Stratulat
Ion Druță
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu
Gheorghe,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Străisteanu Gheorghe
împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău cu privire la constatarea
încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea examinării cererii și
repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe, admis apelul declarat de către
Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun. Chișinău, casată integral hotărîrea Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 02 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,
c o n s t a t ă :
La 21 august 2015, Străisteanu Gheorghe a depus cererea de chemare în
judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău cu privire la
constatarea încălcării dreptului privind accesul la informație, obligarea examinării
cererii și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii a indicat că la 22 iulie 2015, a depus în cancelaria
Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun. Chișinău o cerere înregistrată sub nr. 11912
în baza Legii privind accesul la informație, în care a indicat că la data de 15 iulie 2015,
Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău a expediat în adresa conducătorului de
urmărire penală a IPS Buiucani o plîngere depusă de dînsul pentru examinare în
ordinea art. 274 CPP, stabilind un termen de 15 zile pentru adoptarea unei decizii pe
cazul dat.
Susține că conform cererii a solicitat ca în termenul stabilit de lege să fie
informat ce fapte conține plîngerea și dacă a fost emisă o careva decizie în termenul
stabilit. Însă, pe marginea cazului relatat nu a primit răspuns și nici nu a fost informat.
Prin urmare, consideră că angajații Inspectoratului de Poliție Buiucani
mun. Chișinău i-au încălcat grav dreptul la informație și dreptul la examinare a cererii
în termenul stabilit de lege și anume prin faptul că deși, cererea sa a fost depusă la data
de 22 iulie 2015, termenul imperativ de 15 zile prevăzut expres de Legea privind
accesul la informație a fost ignorat, iar pîrîtul nu a prezentat informația solicitată.
Solicită, constatarea încălcării dreptului la informație și dreptului la examinarea
cererii în termenul stabilit de lege, obligarea Inspectoratului de Poliție Buiucani
mun. Chișinău să examineze cererea din 22 iulie 2015 în strictă conformitate cu
prevederile legislației în vigoare cu prezentarea informației solicitate și încasarea în
beneficiul său a sumei de 6300 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea
dreptului la examinarea în termenul prevăzut de lege a cererii din 22 iulie 2015 și prin
refuzul de a furniza informația solicitată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 octombrie 2015,
acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului reclamantului
Străisteanu Gheorghe de către Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău la
informație și a dreptului la examinarea cererii nr. 11912 din 22 iulie 2015 privind
acordarea informației ce fapte conține plîngerea lui Străisteanu Gheorghe depusă la
data de 15 iulie 2015 cu nr. 01-268-2r/15-6830 în baza art. 274 CPP și dacă a fost
emisă o careva decizie pe marginea examinării acesteia. S-a obligat Inspectoratul de
Poliție Buiucani mun. Chișinău în termenul de 15 zile din momentul devenirii
definitive a prezentei hotărîri să elibereze un răspuns scris la cererea nr. 11912 din 22
iulie 2015 în stricta conformitate cu prevederile legislației în vigoare cu prezentarea
ulterioară a informației reclamantului. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, a fost respins apelul
declarat de către Străisteanu Gheorghe, admis apelul declarat de către Inspectoratul de
Poliție Buiucani, mun. Chișinău, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani
mun. Chișinău din 02 octombrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată.
În favoarea concluziei enunțate, instanța de apel cu referire la scrisoarea
Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău, nr. 18344 din 13 august 2015
(f. d. 23), prin care în adresa Procurorului sect. Buiucani, mun. Chișinău a fost remis
materialul înregistrat R- 1 cu nr. 2255 din 29 iulie 2015 cu propunerea de a nu porni
urmărirea penală, aceiași scrisoare fiind expediată în copie și lui Străisteanu Gheorghe,
a concluzionat că Inspectoratul de Poliție Buiucani mun. Chișinău, l-a informat pe
Străisteanu Gheorghe despre expedierea în adresa procuraturii a materialului acumulat,
precum și despre rezultatele examinării plîngerii, iar faptul expedierii răspunsului se
confirmă cu certitudine și prin copia din registrul de evidență a documentelor
întocmite.
La 18 februarie 2016, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de
apel și casarea parțială a hotărîrii primei instanțe, în partea ce ține de repararea
prejudiciului moral, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărîri cu privire la
admiterea acțiunii integral.
În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrea primei instanțe este
neîntemeiată în partea reparării prejudiciului material și moral, iar decizia instanței de
apel contravine tuturor prevederilor legislației naționale și internaționale, fiind pasibile
de casare.
Astfel, menționează că faptul înregistrării în Registrul de evidentă al
Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău precum că i-a fost expediat un
răspuns, nu poate servi temei pentru respingerea cererii de chemare în judecat,
deoarece nu a primit nici un răspuns și informația solicitată nu i-a fost prezentată.
Prin urmare, consideră că atîta timp cît lipsește o informație sau un aviz de
recepționare a răspunsului dat, expedierea răspunsului nu constituie o probă și un
temei de respingere a acțiunii, iar în susținerea argumentelor în acest sens invocă
decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 09 septembrie 2015 emisă într-o
cauză similară.
Mai indică reclamantul că, instanțele ierarhic inferioare au ignorat intenționat
atît probele prezentate în susținerea cerințelor înaintate cît și prevederile legislației în
vigoare, inclusiv hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 07 iulie 2008,
Cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la întocmirea hotărîrii și încheierii
judecătorești și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 06 din 11 noiembrie
2013, privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel.
Totodată, susține că instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să
fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea, în special prevederile Legii privind
accesul la informație care este o lege specială ce apără dreptul fundamental al
cetățenilor la informație publică și personală.
Or, în cazul constatării încălcării dreptului la informație și dreptului de a
examina cererea privind solicitarea unei informații în termenul stabilit de lege, în mod
obligatoriu se repară și prejudiciul moral cauzat, încasarea acestuia, constituind o
obligație impusă prin Lege.
La 25 mai 2016, Inspectoratului de Poliție Buiucani mun. Chișinău a depus
referință prin care au invocat caracterul neîntemeiat al recursului și legalitatea deciziei
instanței de apel, considerînd recursul declarat de Străisteanu Gheorghe, ca fiind
inadmisibil.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din
04 februarie 2016 a fost expediată în adresa recurentului la 22 februarie 2016, fapt
confirmat prin scrisoare de însoțire nr. 13399 (f. d. 136).
Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 18 februarie 2016, în termen.
Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de
către Străisteanu Gheorghe este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu
a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.
Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,
constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de
către Străisteanu Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de către Străisteanu Gheorghe ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e :
Recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Galina Stratulat
Ion Druță