3r-131/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău dosarul nr. 3r-131/17

judecător: L. Holevițcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

judecători: D. Manole, G. Dașchevici, L. Popova

D E C I Z I E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Chiril Dumitru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chiril Dumitru

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la contestarea actului administrativ

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de Chiril Dumitru ca fiind depusă în afara

termenului legal,

c o n s t a t ă:

La 08 iulie 2016, Chiril Dumitru au depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al MAI cu privire la contestarea

actului administrativ.

Prin hotărîrea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016

acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

La 08 februarie 2017, Chiril Dumitru a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîrii de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, a fost restituită

cererea de apel declarată de Chiril Dumitru ca fiind depusă în afara termenului

legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 23 iunie 2017, Chiril Dumitru a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel din 22 iunie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de

1

apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanței de

apel, considerând-o neîntemeiată, fiind pasibilă de casare, deoarece a fost emisă

cu încălcarea normelor de drept procedural.

Menționează că, cu hotărârea primei instanțe din 09 decembrie 2016 a

făcut cunoștință la 09 ianuarie 2017. Totodată a invocat că cererea de apel a fost

depusă la 08 februarie 2017, în termen, din care considerente nu a solicitat

repunerea în termen.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva încheierii din 22 iunie 2017

la 23 iunie 2017, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și

fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea

încheierii instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 22 iunie 2017, Curtea de Apel

Chișinău a dispus restituirea cerereii de apel ca fiind depusă în afara termenului

legal.

La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile

pe dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat

să efectueze repunerea în termen (f. d. 117-118).

Instanța de recurs reține că concluzia instanței de apel cu privire la

restituirea apelului declarat de către Chiril Dumitru ca fiind depus în afara

termenului legal, este justificată.

În susținerea opiniei date se vor reține prevederile art. 362 alin. (1) CPC,

care direct prevăd că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, termenul declarării apelului se calculează nu de la momentul

comunicări dispozitivului hotărîrii, nu de la data depunerii cererii de întocmire a

hotărîrii integrale, dar de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii. Respectiv,

aceste prevederi legale sunt aplicabile atât pentru partea, care a fost prezentă la

2

pronunțarea dispozitivului hotărîrii, cât și pentru partea care a fost absentă.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei

Râșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016 prin care a fost respinsă ca

nefondată acțiunea înaintată de Chiril Dumitru împotriva Departamentului

Poliției de Frontieră al MAI cu privire la contestarea actului administrativ, a

fost emis și pronunțat la 09 decembrie 2016.

Tot din actele cauzei se constată că după pronunțarea dispozitivului

hotărîrii, la data de 14 decembrie 2016, prima instanță a remis copia acestuia în

adresa reclamantului Chiril Dumitru, care nu a fost prezent la pronunțarea

dispozitivului (f. d. 83).

Este cert și faptul că la data de 24 octombrie 2016 Chiril Dumitru a fost

prezent în ședința de judecată, cunoscând astfel despre întreruperea ședinței de

judecată pînă la data de 09 decembrie 2016, ora 14:00 (procesul-verbal f.d. 78-

verso-79).

Cu toate acestea, Chiril Dumitru a depus cererea de apel împotriva acestei

hotărâri numai la 08 februarie 2017, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut

de lege, fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la

art. 116 CPC.

În acest context este de remarcat că prevederile art. 236 alin. (4) CPC,

care indică că participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului

hotărârii primesc copia hotărârii în decurs de 5 zile, nu constituie un temei de

extindere a termenului stabilit prin lege, după cum indică recurentul.

Or, în interpretarea corectă a prevederilor art. 362 alin. (1) CPC este de

înțeles că termenul de declarare a apelului curge de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii și nu de la data recepționării acestui, indiferent de faptul

dacă partea a fost sau nu prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărîrii.

Prin urmare, legislația nu prevede alte excepții privitor la termenul de

declarare a apelului.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține ca lipsită de suport și

susținerea recurentului referitor la faptul că cu hotărîrea primei instanțe din 09

decembrie 2016, a făcut cunoștință la 9 ianuarie 2017, și respectiv termenul de

declarare a apelului urmează a fi calculat din data de 9 ianuarie 2017.

Concomitent, instanța de recurs consideră oportun de a reitera în speță și

prevederile art. 116 alin. (1) și (3) CPC RM, care statuează că persoanele care,

din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

La caz, însă, după cum a reținut și instanța de apel, Chiril Dumitru nu a

solicitat repunerea apelului în termen.

Mai mult decît atît, materialele cauzei denotă că Chiril Dumitru avea la

cunoștință despre existența prezentului litigiului și examinarea cauzei în instanța

de judecată, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al ședinței de judecată din

3

24 octombrie 2016 (f.d. 78-verso), la care a fost judecată pricina în fond,

cunoscând despre întreruperea ședinței de judecată pînă la data de 09 decembrie

2016, ora 14:00 (procesul-verbal f. d. 79-verso), însă ultimul nu s-a prezentat la

această ședință și nici a comunicat instanței despre motivele neprezentării.

Așa fiind, este cert că recurentul, Chiril Dumitru cunoscând despre

existența prezentului litigiu și data examinării lui, trebuia să întreprindă toate

măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, de a proteja

drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de acesta, ce a generat omiterea

termenului prescris la depunerea apelului.

În acest context, instanța de recurs reiterează și faptul că exercitarea unui

drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru,

prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Or, prin înaintarea apelului la data de 08 februarie 2017, recurentul și-a

exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage

decăderea dreptului de a exercita calea de atac a apelului și să justifice în speță,

admiterea excepției tardivității apelului și în consecință, atrage restituirea

apelului în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) CPC.

În acest context, instanța de recurs consideră că la caz soluția instanței de

apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța

de fond și ar leza, în acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03

aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive

neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea încălca principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în

cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care

s-a menționat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului

de depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești

naționale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

Față de cele ce preced și având în vedere că încheierea instanței de apel

este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurent sunt

4

nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427, lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Chiril Dumitru.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Chiril Dumitru împotriva

Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5