3ra-873/17 — contestarea actului administrativ

3ra-873/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 3ra-873/17

prima instanță: (judecătoria Centru municipiul Chișinău) A. Cucerescu

instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Vascan, V. Efros, E. Fistican

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Țușca Iurie

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea de a recunoaște activitatea în

ramurile civile, înrudite cu specialitatea deținută și includerea în vechimea de muncă

pentru stabilirea pensiei și a sporului salarial,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Țușca Iurie, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul

Chișinău din 21 iulie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă

cererea de chemare în judecată înaintată de Țușca Iurie,

c o n s t a t ă :

La 27 ianuarie 2016 Țușca Iurie a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea de a recunoaște activitatea în

ramurile civile, înrudite cu specialitatea deținută și includerea în vechimea de muncă

pentru stabilirea pensiei și a sporului salarial.

În motivarea acțiunii Țușca Iurie a menționat că a activat în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova în perioada 20 februarie 1988-03 noiembrie

2000, deținînd mai multe funcții.

De asemenea a relatat că în temeiul ordinului nr. 1 din 01 ianuarie 2004 a fost

angajat în calitate de șef de pază a societății cu răspundere limitată ”Kvark”, iar la 14

mai 2007 în baza ordinelor nr. 5 și 6 a fost eliberat din funcția de șef de pază.

1

La 24 iunie 2008 în temeiul ordinului nr. 28 C a fost angajat în funcția de

jurisconsult la societatea cu răspundere limitată ”Negustorii”, iar ulterior în baza

ordinului nr. 1-c din 02 ianuarie 2015 a fost eliberat din funcție în baza art. 85 alin.

(1) Codul muncii.

Ulterior, la 24 decembrie 2014 a fost reîncadrat în temeiul ordinului nr. 791 ef în

funcția de ofițer de investigații al Biroului crime grave al Serviciului poliției

criminale al Secției investigații infracțiuni al Inspectoratului de Poliție Anenii Noi al

Inspectoratului General al Poliției, iar prin ordinul nr. 127 ef din 06 martie 2015 a

fost transferat în funcția de Șef de sector al Inspectoratului de Poliției Bender al

Inspectoratului General al Poliției, unde activează pînă în prezent.

La fel, reiterează că la 28 octombrie 2015 a depus raport la Comisia pentru

examinarea cererilor privind recunoașterea activității în ramurile civile înrudite cu

specialitatea deținută în cadrul Inspectoratului General al Poliției privind

recunoașterea activității sale în ramurile civile înrudite cu specialitatea deținută în

cadrul societății cu răspundere limitată ”Kvark” în perioada 01 ianuarie 2004-30

aprilie 2007 și în cadrul societății cu răspundere limitată ”Negustorii” în perioada

24 iunie 2008-01 ianuarie 2015 în calitate de Șef al serviciului pază și jurisconsult.

Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției din 21 decembrie 2015 i s-a

comunicat despre refuzul în admiterea cererii din motivul necorespunderii cerințelor

prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1018 din 10 decembrie 2014.

Țușca Iurie solicită recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Inspectoratului General

al Poliției din 21 decembrie 2015 privind recunoașterea activității în ramurile civile

înrudite cu specialitatea deținută în cadrul societății cu răspundere limitată ”Kvark”

în perioada 01 ianuarie 2004-30 aprilie 2007 și în cadrul societății cu răspundere

limitată ”Negustorii” în perioada 24 iunie 2008-01 ianuarie 2015 în calitate de Șef al

serviciului pază și jurisconsult. De asemenea, a solicitat obligarea Inspectoratului

General al Poliției și Ministerului Afacerilor Interne să recunoască activitatea în

ramurile civile, înrudite cu specialitatea deținută în cadrul societății cu răspundere

limitată ”Kvark” în perioada 01 ianuarie 2004-30 aprilie 2007 și în cadrul societății

cu răspundere limitată ”Negustorii” în perioada 24 iunie 2008-01 ianuarie 2015 în

calitate de Șef al serviciului pază și jurisconsult, cu includerea în vechimea muncii a

acestei perioade de activitate înrudită pentru stabilirea pensiei și sporului la salariu.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 21 iulie 2016,

acțiunea înaintată de Țușca Iurie a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2017, a fost admis apelul

declarat de Țușca Iurie, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din

21 iulie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă cererea de

chemare în judecată înaintată de Țușca Iurie și a fost recunoscut ilegal refuzul

Inspectoratului General al Poliției nr. 31/3-2602 din 21 decembrie 2015, cu obligarea

Inspectoratului General al Poliției să recunoască activitatea lui Țușca Iurie în

ramurile civile, înrudite cu specialitatea deținută în cadrul societății cu răspundere

limitată ”Kvark” în perioada 01 ianuarie 2004-30 aprilie 2007 și în cadrul societății

cu răspundere limitată ”Negustorii” în perioada 24 iunie 2008-24 decembrie 2014 în

calitate de Șef al serviciului pază și jurisconsult, cu includerea în vechimea de muncă

a acestei perioade pentru stabilirea pensiei și sporului salarial.

2

Inspectoratul General al Poliției a fost obligat să recunoască activitatea lui Țușca

Iurie în ramurile civile, înrudite cu specialitatea deținută în cadrul societății cu

răspundere limitată ”Kvark” în perioada 01 ianuarie 2004-30 aprilie 2007 și în cadrul

societății cu răspundere limitată ”Negustorii” în perioada 24 iunie 2008-26 decembrie

2014 în calitate de Șef al serviciului pază și jurisconsult, cu includerea în vechimea

de muncă a acestei perioade de activitate înrudite pentru stabilirea pensiei și sporului

salarial.

Acțiunea înaintată de Țușca Iurie împotriva Ministerului Afacerilor Interne a

fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că litigiului în cauză sunt aplicabile prevederile Instrucțiunilor privind modul

de calculare a vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei și a sporului la salariu

pentru vechimea în muncă persoanelor corpului de comandă mediu, superior și

suprem al organelor afacerilor interne și ofițerilor trupelor de carabinieri, pentru

perioada de activitate a lui Țușca Iurie de pînă la intrarea în vigoare a Hotărârii

Guvernului nr. 1018 din 10 decembrie 2014, adică de la 01 ianuarie 2004 pînă la 26

decembrie 2014.

Astfel, instanța de apel a constatat că conform prevederilor Instrucțiunilor

privind modul de calculare a vechimii în muncă pe specialități înrudite în cadrul

întreprinderilor și organizațiilor civile în vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei

și a sporului la salariu pentru vechimea în muncă persoanelor corpului de comandă

mediu, superior și suprem al organelor afacerilor interne și ofițerilor trupelor de

carabinieri, aprobate prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 152 din 04 iunie

1998, pct. 2 și 3, vechimea în muncă pe specialități înrudite în cadrul întreprinderilor

și organizațiilor civile se include în vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei și

sporului la salariu pentru vechimea în muncă persoanelor corpului de comandă

mediu, superior și suprem al organelor afacerilor interne și ofițerilor trupelor de

carabinieri, ce-și satisfac serviciul pe bază d contract în Ministerul Afacerilor

Interne, calculînd în mod calendaristic două luni de vechime în muncă în ramurile

civile pentru o lună vechime în serviciu.

Subsecvent, instanța de apel a conchis că, avînd în vedere prevederile legale

care erau în vigoare la momentul cînd Țușca Iurie a activat în funcții înrudite cu

funcția deținută, ultimul este în drept de a pretinde la recunoașterea activității în

ramurile civile, înrudite cu specialitatea deținută în cadrul societății cu răspundere

limitată ”Kvark” în perioada 01 ianuarie 2004-30 aprilie 2007 și în cadrul societății

cu răspundere limitată ”Negustorii” în perioada 24 iunie 2008-24 decembrie 2014 în

calitate de Șef al serviciului pază și jurisconsult, cu includerea în vechimea de muncă

a acestei perioade pentru stabilirea pensiei și sporului salarial.

La 04 aprilie 2017 Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției, în motivarea recursului a menționat

că Țușca Iurie a înaintat cererea cu privire la recunoașterea perioadelor de activitate

în ramurile civile înrudite cu specialitatea deținută în cadrul societății cu răspundere

limitată ”Kvark” în perioada 01 ianuarie 2004-30 aprilie 2007 și în cadrul societății

cu răspundere limitată ”Negustorii” în perioada 24 iunie 2008-01 ianuarie 2015 la

3

momentul cînd guvernau prevederile noi ale Hotărârii Guvernului nr. 108 din 10

decembrie 2014.

Astfel, consideră că la caz nu pot fi aplicate prevederile actului administrativ și

anume a Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 152 din 04 iunie 1998, care a

rămas caduc odată cu emiterea Ordinului nr. 59 din 11 martie 2011 ”Cu privire la

procedura de calculare a vechimii în serviciu funcționarilor publici cu statut special ai

MAI”, care ulterior a fost abrogat prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 187

din 19 iunie 2014.

Relatează că instanța de apel eronat a apreciat înscrisurile probatorii,

interpretînd eronat prevederile art. 6 alin. (1) Cod civil, cît și prevederile art. 18 alin.

(4) din Legea privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale

administrației publice centrale și locale, și anume că actele normative nu au caracter

retroactiv.

Susține de asemenea că prima instanță a specificat că se consideră vechime în

muncă, în ramurile civile înrudite cu specialitatea (funcția) deținută la moment în

cadrul Inspectoratului General al Poliției, indiferent de funcția la care a fost angajată

inițial persoana, perioada de activitate în cadrul instituțiilor și organizațiilor civile din

cadrul sistemului bugetar, care sunt similare conform specificului competenței

stabilite de fișa postului la funcția deținută în cadrul Inspectoratului General al

Poliției.

În acest fel, susține că prima instanță întemeiat a stabilit că activitatea lui Țușca

Iurie în cadrul societății cu răspundere limitată ”Kvark” în perioada 01 ianuarie 2004-

30 aprilie 2007 și în cadrul societății cu răspundere limitată ”Negustorii” în perioada

24 iunie 2008-26 decembrie 2014 în calitate de șef al serviciului pază și jurisconsult,

nu constituie o activitate în ramurile civile înrudite cu funcția deținută a lui Țușca

Iurie în cadrul Inspectoratului General al Poliției.

Totodată invocă încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept

procedural și anume a faptului că în partea descriptivă a deciziei nu sunt indicate

obiecțiile, lămuririle Inspectoratului General al Poliției.

La 28 iulie 2017, Țușca Iurie a depus referință la recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției, solicitînd respingerea acestuia.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la 25 ianuarie 2017, însă

date referitor la recepționarea de către părți a deciziei, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de

2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 04 aprilie 2017, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

4

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Inspectoratul General

al Poliției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Inspectoratul General al Poliției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6