Decizia nr. 10 din 2023 din 19 iunie 2023

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii este legal constituit, în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023 (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef Loredana Brezeanu.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj cu privire la următoarea problemă de drept: ” În interpretarea dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă şi art. 59 din Legea nr. 304/2022, completul competent să soluţioneze cereri de strămutare este format în toate situaţiile dintr-un singur judecător sau este format şi din doi sau trei judecători, după caz, dacă se cere strămutarea soluţionării unui dosar aflat în faza de apel sau de recurs?”.

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, s-au depus raportul întocmit de judecătorii-raportori şi punct de vedere din partea Ministerului Public.

Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra recursului în interesul legii.

Reprezentantul procurorului general a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ceea ce priveşte problema de drept sesizată, arătând că soluţionarea cererii de strămutare se face de curtea de apel competentă, în complet a cărui compunere este corespunzătoare stadiului procesual al cauzei a cărei strămutare se solicită, aceeaşi abordare regăsindu-se şi în Decizia nr. 8/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, ale cărei considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în soluţionarea problemei de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele: I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii

Articolul 514 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: ” Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”. II. Titularul recursului în interesul legii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, solicitându-i-se să interpreteze dispoziţiile art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă şi ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, pentru a stabili, în interesul legii, măsura în care completul competent să soluţioneze cererea de strămutare este format în toate situaţiile dintr-un singur judecător sau dacă el poate fi compus şi din doi sau din trei judecători, după caz, dacă se cere strămutarea soluţionării unui dosar aflat în faza de apel sau de recurs. III. Normele de drept intern care formează obiect al sesizării

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă ” Art. 142. – (1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părţii de judecător la o instanţă din circumscripţia curţii de apel competente, precum şi al celor vizând calitatea de parte a unei instanţe din circumscripţia aceleiaşi curţi, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare se depune la instanţa competentă să o soluţioneze, care va înştiinţa de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare. (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care va înştiinţa, de îndată, despre depunerea cererii instanţa de la care se cere strămutarea. (3) La primirea cererii de strămutare, instanţa competentă să o soluţioneze va putea să solicite dosarul cauzei.” „Art. 144. – (1) Cererea de strămutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces. (2) Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă. (3) Instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi încunoştinţată, de îndată, despre admiterea sau respingerea cererii de strămutare.”

Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară ” Art. 59. – (1) Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale. (…) (3) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. (…)” IV. Orientările jurisprudenţiale divergente

Într-o primă opinie, s-a apreciat că cererea de strămutare se judecă în toate situaţiile în complet compus dintr-un singur judecător, compunere specifică primei instanţe, conform art. 59 alin. (1) din Legea nr. 304/2022.

În acest sens, memoriului de recurs în interesul legii i-au fost ataşate: – Încheierea din 7 aprilie 2022, dată în Dosarul nr. 187/42/2022 al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 13.561/200/2021 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Buzău; – Încheierea din 14 iulie 2021, dată în Dosarul nr. 303/42/2021 al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 13.802/281/2020 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Prahova; – Încheierea din 5 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 133/64/2022 al Curţii de Apel Braşov, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 4.642/197/2021 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Braşov; – Încheierea civilă nr. 50 din 28 octombrie 2021, dată în Dosarul nr. 423/57/2021 al Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 199/221/2019 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Hunedoara; – Încheierea nr. 66/CA/2022 – P.I. din 6 aprilie 2022, dată în Dosarul nr. 137/35/CA/2022 al Curţii de Apel Oradea, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 12.499/271/2020 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Bihor; – Încheierea din 6 octombrie 2021, dată în Dosarul nr. 627/44/2021 al Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 1.437/113/2021 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Brăila; – Încheierea din 7 decembrie 2021, dată în Dosarul nr. 734/42/2021 al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 6.638/281/2020 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Prahova; – Încheierea civilă nr. 1/2022 din 15 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 43/57/2022 al Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 3.336/176/2019 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Alba; – Încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 356/57/2021 al Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 123/97/2021 aflat în calea de atac a recursului pe rolul Tribunalului Hunedoara; – Sentinţa nr. 5/2022 – P.I. din 29 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 131/35/C/2022 al Curţii de Apel Oradea, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 3.310/271/2020 aflat în recurs pe rolul Tribunalului Bihor; – Încheierea civilă nr. 35/2022 din 26 iulie 2022, dată în Dosarul nr. 681/33/2022 al Curţii de Apel Cluj, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 3.048/328/2022 aflat în apel pe rolul Tribunalului Specializat Cluj.

Într-o a doua opinie s-a susţinut că strămutarea trebuie judecată de un complet de 2 judecători, dacă se solicită strămutarea unui dosar de apel, respectiv de 3 judecători, dacă se solicită strămutarea unui dosar de recurs. S-a conturat opinia conform căreia, după pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a Deciziei nr. 8/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 25 iunie 2021, considerentele decizorii ale acesteia impun o compunere similară a completului, de doi sau trei judecători, după caz, şi în cazul cererilor de strămutare a unui dosar aflat în apel sau în recurs.

În acest sens, memoriului de recurs în interesul legii i-au fost ataşate: – Încheierea civilă nr. 81/2021 din 30 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 452/57/2021 al Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 1.039/294/2019 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Sibiu; – Încheierea civilă nr. 29/2022 din 15 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5/57/2022 al Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 1.520/97/2021 aflat în apel pe rolul Tribunalului Hunedoara; – Încheierea nr. 26A din 21 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.993/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 26.304/299/2016* aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Bucureşti; – Încheierea nr. 18A din 27 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.712/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 5.103/312/2016 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Ialomiţa; – Încheierea nr. 12A din 12 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.790/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 6.698/740/2016* aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Teleorman; – Încheierea nr. 16A din 22 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.194/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 1.742/236/2019 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Giurgiu; – Încheierea nr. 8F din 16 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 725/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 1.732/202/2020 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Călăraşi; – Încheierea din 16 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.129/2/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 12.080/1.748/2017 aflat în calea de atac a recursului pe rolul Tribunalului Ilfov; – Încheierea nr. 12R/2020 din 23 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.315/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 2.098/302/2018/a1 aflat în calea de atac a recursului pe rolul Tribunalului Bucureşti; – Încheierea nr. 3R din 22 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.667/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 10.740/236/2018 aflat în calea de atac a recursului pe rolul Tribunalului Giurgiu; – Sentinţa nr. 6/2020 din 3 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 20/1.285/2022 al Curţii de Apel Cluj, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 2.663/211/2020 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Specializat Cluj; – Decizia nr. 27/2022 din 19 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 348/33/2022 al Curţii de Apel Cluj, prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a Dosarului nr. 5.275/190/2021 aflat în calea de atac a apelului pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud. V. Opinia titularului sesizării

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj a apreciat că recursul în interesul legii este admisibil, având în vedere că există practică judiciară neunitară cu privire la problema de drept care formează obiect al sesizării, astfel cum rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive anexate sesizării, însă nu a expus un punct de vedere propriu cu privire la respectiva problemă de drept. VI. Punctul de vedere al Ministerului Public

Ministerul Public a arătat că, prin raportare la sediul materiei astfel cum este configurat în Codul de procedură civilă, strămutarea capătă calificarea legală a unui incident procedural, iar nu a unei cauze de sine stătătoare, asimilată unei acţiuni de fond.

Prin urmare, judecătorul acţiunii este competent să soluţioneze şi incidentele procedurale care intervin pe parcursul soluţionării cauzei; în mod simetric, atunci când incidentul procedural se iveşte în calea de atac a apelului sau a recursului, competenţa soluţionării acestuia revine, ca regulă, instanţei învestite cu judecarea căii de atac, în compunerea prevăzută de lege.

Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a cererii de strămutare în sarcina unei instanţe diferite [art. 142 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă] nu este de natură să schimbe natura ei juridică, de incident procedural, nici să conducă la concluzia că instanţa care urmează să se pronunţe asupra strămutării ar avea o compunere diferită faţă de instanţa învestită cu soluţionarea pricinilor a căror strămutare se cere, chiar dacă textele de lege incidente, art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, nu cuprind dispoziţii privind componenţa completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de strămutare.

Prin excepţie, faţă de dispoziţiile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 304/2022, care stabilesc că, exceptând materia penală, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completurile se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Aşadar, s-a apreciat că soluţionarea cererii de strămutare se face de curtea de apel competentă, în complet a cărui compunere este corespunzătoare stadiului procesual al cauzei a cărei strămutare se solicită, în acelaşi sens fiind şi Decizia nr. 8/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prezintă relevanţă Decizia nr. 8 din 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 25 iunie 2021, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit următoarele: ” Completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se soluţionează în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă.” VIII. Raportul asupra recursului în interesul legii

Prin raportul întocmit conform art. 516 din Codul de procedură civilă, s-a arătat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cererea de strămutare, de competenţa curţii de apel, a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului se soluţionează în compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual respectiv. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii

Potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, „Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”.

Verificând regularitatea învestirii, prin prisma prevederilor legale citate mai sus, se constată că prima condiţie de admisibilitate este îndeplinită, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj fiind legitimat procesual activ să declanşeze mecanismul de unificare al recursului în interesul legii.

Mai departe, potrivit art. 515 din Codul de procedură civilă, „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”.

Modalitatea de compunere a completurilor de judecată sesizate, în vederea soluţionării cererilor de strămutare, reprezintă, fără îndoială, o problemă de drept, care a primit dezlegări divergente, în urma evaluării, în cadrul unui proces deliberativ, a naturii juridice a sesizării.

În condiţiile în care problema compunerii completului de judecată formează obiect al sesizării doar atunci când instanţele sunt sesizate cu soluţionarea unei cereri de strămutare a unui proces aflat în etapa apelului ori a recursului, se constată că memoriul de recurs în interesul legii este însoţit de un număr de 11 hotărâri, care dau expresie orientării potrivit căreia cererea de strămutare se judecă în toate situaţiile în complet compus dintr-un singur judecător şi de 12 hotărâri, care îmbrăţişează cea de-a doua orientare jurisprudenţială, expusă în precedent; hotărârile respective sunt definitive, potrivit art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Aşa fiind, este îndeplinită şi condiţia impusă de teza finală a art. 515 din Codul de procedură civilă, referitoare la anexarea hotărârilor care atestă practica neunitară.

Este adevărat că s-ar putea aduce în dezbatere un aspect care ar demonstra caracterul inadmisibil al prezentului mecanism de unificare a jurisprudenţei, dedus din dezlegările oferite în cadrul Deciziei nr. 8 din 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 25 iunie 2021, în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat, în interesul legii, că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 135 şi 136 din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, completul de judecată competent să soluţioneze conflictul de competenţă ivit în calea de atac a apelului sau în calea de atac a recursului are compunerea prevăzută de lege pentru stadiul procesual al cauzei în care s-a ivit, cu excepţia conflictelor date de lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care se judecă în complet de 3 judecători, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, sau în complet de 5 judecători, în cazul prevăzut de art. 136 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Cum însăşi pronunţarea Deciziei nr. 8 din 17 mai 2021 a determinat apariţia jurisprudenţei neunitare în materia strămutării, atât timp cât unele instanţe au apreciat că dezlegările acolo oferite sunt incidente doar în materia conflictelor de competenţă, iar altele le-au considerat aplicabile, mutatis mutandis, şi în cazul strămutării, se consideră că doar o dezlegare pe fond a chestiunii de drept supuse Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are aptitudinea de a pune capăt divergenţei jurisprudenţiale apărute deja.

Prin urmare, recursul în interesul legii este admisibil. Asupra fondului

Dispoziţiile legale supuse interpretării, cele ale art. 142 şi 144 din Codul de procedură civilă, nu reglementează compunerea completului învestit cu judecata cererii de strămutare.

În aceste condiţii, dezlegarea problemei de drept în discuţie trebuie raportată în mod necesar la natura juridică a strămutării şi, apoi, la dispoziţiile legale referitoare la compunerea completelor de judecată în materie civilă, cuprinse în art. 34 alin. (5) şi art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.

Formând obiect al reglementării în secţiunea 3 a capitolului IV din titlul III („Competenţa instanţelor judecătoreşti”) al cărţii I („Dispoziţii generale”) a Codului de procedură civilă, strămutarea constituie un incident procedural, care, prin efectul hotărârii instanţei superioare de încuviinţare, determină o prorogare judecătorească de competenţă teritorială în condiţiile prescrise de art. 145 din Codul de procedură civilă.

Această natură juridică este reflectată şi de denumirea capitolului IV al cărţii I a Codului de procedură civilă, „Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei”, capitol în care este inclusă secţiunea 3, care constituie sediul materiei strămutării proceselor şi al delegării instanţei.

Regula instituită de art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că incidentele procedurale sunt date în competenţa instanţei în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

În materia strămutării, dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, derogând de la regula expusă în precedent, stabilesc competenţa fie a curţilor de apel, fie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerarea criteriilor şi particularităţilor acolo indicate.

Pornind de la natura juridică a strămutării, prezentată mai sus, se constată, sub un prim aspect, că, în materiile civile, dispoziţiile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară prevăd că, la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completurile de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În aceste condiţii, în toate cazurile, indiferent de stadiul procesual în care se află dosarul a cărui strămutare se solicită, completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va fi compus din 3 judecători ai aceleiaşi secţii.

La nivelul curţilor de apel, normele care stabilesc modalitatea de compunere a completurilor se regăsesc în art. 59 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al articolului evocat mai sus, pricinile date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.

Aceste dispoziţii sunt incidente în materia examinată doar atunci când cererea de strămutare vizează un dosar aflat pe rolul primei instanţe.

Cum însă acest incident procedural poate interveni în cursul judecăţii în calea de atac a apelului ori a recursului, prevederile alin. (1) al art. 59 din Legea nr. 304/2022 nu îşi mai găsesc aplicabilitatea, iar strămutarea trebuie să fie judecată în compunerea completului aferentă stadiului procesual în care s-a ivit.

În conformitate cu art. 59 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, aşa încât în aceeaşi compunere trebuie să fie alcătuit şi completul curţii de apel, învestit să soluţioneze cererea de strămutare a unui proces aflat în etapa apelului sau a recursului.

Această concluzie este consolidată de interpretarea dispoziţiilor art. 124 din Codul de procedură civilă, din care rezultă regula potrivit căreia judecătorul acţiunii este şi judecătorul apărărilor, excepţiilor şi al incidentelor procedurale.

Chiar dacă prin lege competenţa de soluţionare a incidentului procedural al strămutării este atribuită unei instanţe superioare celei învestite cu judecata cauzei, după cum rezultă din art. 142 alin. (1) din Codul de procedură civilă, principiul evocat mai sus, operant şi în cazul incidentelor ivite în căile de atac, în considerarea definiţiei date de art. 29 din Codul de procedură civilă acţiunii civile, se opune unui raţionament care ar considera cererea de strămutare ca fiind o cauză de sine stătătoare, o acţiune de fond, care, ca atare, ar putea fi soluţionată de un complet compus dintr-un singur judecător.

Cum niciuna dintre dispoziţiile Codului de procedură civilă nu stabileşte că incidentele de procedură se soluţionează în completuri cu o compunere diferită, o astfel de derogare nu este prevăzută nici în cazul în care legea prevede că judecata acestora se află în competenţa altor instanţe.

De aceea, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanţa care se pronunţă asupra cererii de strămutare nu trebuie să se compună diferit faţă de instanţa învestită cu judecata dosarului a cărui strămutare se cere.

Se cuvin reiterate dezlegările oferite la paragrafele 66 şi 67 ale Deciziei nr. 8 din 17 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, care, pentru raţiuni de similaritate, îşi găsesc utilitatea în consolidarea raţionamentului expus în precedent: „împrejurarea că legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a unei alte instanţe decât cea în care faţa căreia s-a ivit conflictul nu are aptitudinea de a schimba natura juridică a conflictului, anume aceea de incident procedural; de asemenea, această împrejurare nu are nici aptitudinea de a conduce la concluzia că instanţa care pronunţă regulatorul de competenţă trebuie să se compună diferit faţă de instanţele în faţa cărora s-a ivit conflictul, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, prevedere care ar fi fost necesară dacă legiuitorul ar fi dorit să deroge de la regulă, în condiţiile în care normele de procedură care vizează alcătuirea instanţei sunt norme imperative, a căror nerespectare poate fi invocată şi din oficiu. De altfel, apelând la argumente de analogie desprinse din practica neîndoielnic constantă a instanţelor de toate gradele, se cuvine subliniat că, în cazul tuturor incidentelor procedurale şi al cererilor incidentale, soluţionarea acestora a fost făcută fie de completul în faţa căruia s-au invocat, fie de un alt complet în compunerea corespunzătoare stadiului procesual în care s-a aflat pricina. Fără a realiza o enumerare exhaustivă, pot fi evocate în acest sens: cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor de aplicare a amenzilor judiciare, de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cererile de reexaminare a încheierilor prin care s-au soluţionat cererile de acordare a ajutorului public judiciar sau a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, cererile de recuzare sau de abţinere, cererile de suspendare a executării etc. În toate aceste situaţii, compunerea completului este cea corespunzătoare stadiului procesual în care cererea incidentală s-a formulat sau incidentul procedural s-a invocat ori s-a ivit”. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,