Decizia nr. 17/2023 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 1958/1/2023 — recurs în interesul legii

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.958/1/2023 este constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023 (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror-şef al Secţiei judiciare.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii, precum şi cu privire la faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi un punct de vedere întocmit de un membru al completului.

Constatând că nu există chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, expunând cele trei orientări jurisprudenţiale identificate în materia ce face obiectul recursului în interesul legii, arată că procurorul general apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii acea orientare, majoritară, potrivit căreia dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, sunt aplicabile şi după data de 1 ianuarie 2016 şi, a fortiori, şi după data de 1 octombrie 2018. Solicită admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii de unificare a practicii, în sensul celor arătate.

Constatând că nu există întrebări pentru reprezentantul procurorului general, preşedintele completului declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

La data de 20 iulie 2023, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii vizând următoarea problemă de drept: dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005), coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, anexă la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare (anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004), în interpretarea dată acestor texte prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 11 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015 (Decizia nr. 11 din 25 mai 2015), mai pot fi sau nu aplicate în privinţa revizuirii drepturilor de pensie cuvenite după data de 1 ianuarie 2016 (când au devenit aplicabile prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare – Legea nr. 263/2010)?

Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la aceeaşi dată, formându-se Dosarul nr. 1.958/1/2023. II. Obiectul recursului în interesul legii

Din cuprinsul recursului în interesul legii declarat, potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedură civilă, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că, în practica instanţelor, problema de drept enunţată a fost soluţionată diferit.

Situaţia premisă a litigiilor în care s-a identificat problema de drept este dată de împrejurarea că, după data de 1 ianuarie 2016 (când au devenit aplicabile prevederile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010), persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 [dată la care au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), şi au fost abrogate prevederile Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 3/1977)] şi care au lucrat cel puţin 20 de ani în locuri încadrate în grupa I de muncă ori cel puţin 25 de ani în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, invocând prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor dispoziţii normative prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, au solicitat instanţelor de judecată să dispună revizuirea pensiei, prin raportare la un stagiu complet de cotizare redus, corespunzător grupei I de muncă (20 de ani) sau, după caz, grupei a II-a de muncă (25 de ani).

Acţiunile pornite de aceste persoane urmăreau revizuirea pensiilor calculate de casele judeţene de pensii, întrucât, ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 (care prevedeau modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001), în procesul de recalculare, care s-a încheiat la data de 1 ianuarie 2006, casele teritoriale de pensii au utilizat, la determinarea punctajului mediu anual necesar calculării cuantumului pensiei, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

În opinia reclamanţilor, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la calculul punctajului mediu anual era 20 de ani sau, după caz, 25 de ani, în funcţie de vechimea în muncă realizată în grupa I de muncă, respectiv în grupa a II-a de muncă, acesta fiind stagiul complet de cotizare indicat în Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, în vederea determinării punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care au lucrat efectiv 20, respectiv 25 de ani în grupele superioare de muncă.

Cererile de revizuire a drepturilor de pensie au privit perioade ulterioare datei de 1 ianuarie 2016, respectiv intervalul 2016-2021, interval în care în fondul activ al legislaţiei existau deja prevederile art. 169 1 şi 169 2 din Legea nr. 263/2010. III. Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 Art. 2. – „(1) Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.” Art. 4. – „(1) Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.”

Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 Art. 2. – ” (1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare. (…) (3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.” IV. Examenul practicii judiciare

Analizând hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a identificat trei orientări jurisprudenţiale.

Astfel, într-o primă orientare, instanţele au admis cererile de chemare în judecată şi au obligat casele teritoriale de pensii la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite reclamanţilor prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, respectiv 25 de ani pentru activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă şi la plata diferenţelor băneşti aferente drepturilor de pensie astfel revizuite, cu respectarea termenului general de prescripţie prevăzut de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, calculat de la data introducerii acţiunilor.

Aceste instanţe au considerat că dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, sunt aplicabile şi după data de 1 ianuarie 2016 şi, a fortiori, şi după data de 1 octombrie 2018.

S-a arătat că, în privinţa reclamanţilor, acesta este stagiul complet de cotizare corespunzător vechimii în muncă realizate în grupe superioare de muncă, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977, dispoziţiile normative interpretate prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 constituind, în continuare, temei legal pentru revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor şi plata diferenţelor aferente, inclusiv pentru perioade ulterioare datei de 1 ianuarie 2016.

Prin art. 1 alin. (2) şi (3), respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, act normativ în temeiul căruia s-au deschis drepturile de pensie ale reclamanţilor, au fost instituite două condiţii fundamentale de stabilire diferenţiată a pensiei: încadrarea în grupele de muncă (I, II sau III) şi numărul efectiv de ani lucraţi.

În funcţie de aceste două condiţii fundamentale, Legea nr. 3/1977, prin art. 8 alin. (1), a stabilit o regulă generală, aplicabilă persoanelor care au lucrat efectiv numai în grupa a III-a de muncă, în cazul cărora vechimea în muncă integrală, cerută pentru stabilirea pensiei, era de 30 de ani pentru bărbaţi şi 25 de ani pentru femei.

Prin excepţie de la regula generală, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 prevedea ipoteza specială a persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, cărora li se cerea, pentru naşterea dreptului la pensie, o vechime integrală de 20 de ani lucraţi pentru grupa I sau de 25 de ani pentru grupa a II-a.

Având în vedere că, potrivit art. 14 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, pentru stabilirea vechimii în muncă integrale în vederea pensionării trebuie luate în considerare, de la caz la caz, grupa de muncă şi numărul de ani efectiv lucraţi, rezultă că în ipoteza persoanelor încadrate în grupa I de muncă vechimea integrală în muncă cerută pentru deschiderea drepturilor de pensie era de 20 de ani efectiv lucraţi în această grupă, iar pentru persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă vechimea integrală cerută era de 25 de ani efectiv lucraţi în grupa respectivă, aceasta fiind vechimea efectivă care dădea naştere dreptului la pensie.

Aplicarea principiului de drept tempus regit actum presupune că dreptul la pensia de asigurări sociale de stat se stabileşte faţă de condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, aspect confirmat de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În consecinţă, ca regulă, condiţiile înscrierii la pensie pentru cei al căror drept s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data pensionării, anume Legea nr. 3/1977, cei pensionaţi după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 dobândind dreptul la pensie în condiţiile prevăzute de acest act normativ (situaţie valabilă pentru intervalul 1 aprilie 2001-31 decembrie 2010), în timp ce, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 (1 ianuarie 2011), se vor supune condiţiilor prevăzute de aceasta.

Cu deplina respectare a principiului tempus regit actum, în procesul de reformare a sistemului de pensii, declanşat prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, legiuitorul a prevăzut în mod explicit, în art. 4 alin. (1), că: „Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 (…).”

În consecinţă, documentaţia şi condiţiile legale avute în vedere la data deschiderii dreptului la pensie de legislaţia anterioară, Legea nr. 3/1977, erau valorificate în mod necesar în procedura de evaluare şi recalculare, documentaţia putând fi completată în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

Pe de altă parte, deşi principiul contributivităţii nu era prevăzut în mod expres în conţinutul Legii nr. 3/1977, astfel cum a fost enunţat în art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 sau în art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, acesta avea o consacrare în conţinutul legii, sub forma obligaţiei imperative de a se achita contribuţia la fondul asigurărilor sociale de stat [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 3/1977].

În aceste condiţii apare deplin justificată dispoziţia din art. 2 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, de a se considera că „stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare”, întrucât în toată perioada în care un angajat a desfăşurat o activitate permanentă în baza unui contract de muncă a fost achitată contribuţia la fondul asigurărilor sociale de stat.

De altfel, această interpretare corespunde şi definiţiei legale a stagiului de cotizare din art. 8 alin. (1) din Legea nr. 19/2000: „Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi din alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte”, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, precedată de Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, a fost adoptată tocmai pentru a se asigura adecvarea dispoziţiilor legislaţiei anterioare la prevederile Legii nr. 19/2000.

Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au fost considerate dispoziţii de excepţie de la regulă, aşadar, aplicabile în mod prioritar în interpretarea coroborată a art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, fiind menite a asigura, în mod obiectiv şi rezonabil, un regim juridic mai favorabil celor care, în sistemul Legii nr. 3/1977, au lucrat în grupele superioare de muncă.

Pensiile lunare litigioase actuale, provenite din stabilirea efectuată sub imperiul Legii nr. 3/1977 şi recalculate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, au ca element de stabilire „stagiul complet de cotizare”, a cărui durată a fost expres şi limitativ stabilită prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, iar acest element de calcul a rămas nemodificat de Legea nr. 263/2010, care nu a mai prevăzut recalcularea categoriilor de pensii ce fac obiectul ipotezei prezentei sesizări.

Instituţia revizuirii drepturilor de pensie a fost prevăzută de legiuitor pentru a modifica drepturile de pensie stabilite prin decizii definitive şi constituie un mijloc prin care se împiedică perpetuarea unei erori de stabilire a pensiei, inclusiv a erorilor care au ca obiect aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare utilizat de casele teritoriale de pensii la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamanţilor.

Astfel, chiar dacă procedura de recalculare a drepturilor de pensie stabilite potrivit legislaţiei anterioare, procedură derulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, a fost încheiată în anul 2006, revizuirea în sine, privită ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie, nu ca un drept de sine stătător, a fost păstrată şi în actuala reglementare.

Erorile comise de casele de pensii la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamanţilor prin aplicarea unui stagiu de cotizare diferit faţă de cel prevăzut de lege se plasează în timp într-o perioadă în care actele normative de recalculare erau în vigoare, iar efectele revizuirii acoperă întreaga perioadă cuprinsă între data stabilirii iniţiale a drepturilor de pensie recalculate şi data efectuării revizuirii.

De altfel, prevederile referitoare la stagiul complet de cotizare conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 guvernează pensiile reclamanţilor pensionari şi în prezent, întrucât stagiul complet de cotizare cuvenit la data recalculării, potrivit ordonanţei de urgenţă menţionate, ţinând cont de vechimea necesară deschiderii drepturilor la pensie potrivit Legii nr. 3/1977, sub imperiul căreia reclamanţii s-au pensionat, continuă să se ia în calcul la stabilirea pensiei acestora şi sub imperiul legislaţiei actuale, care nu se aplică retroactiv.

Nici faptul că în cuprinsul Legii nr. 263/2010 a fost introdus art. 169 1 , prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 192/2015), şi nici introducerea art. 169 2 , prin Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 221/2018), nu prezintă importanţă în judecarea cauzelor, fiind în fapt recalculări ce trebuie efectuate din oficiu de casele teritoriale de pensii, însă după revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor în raport cu un stagiu de cotizare de 20 de ani sau, după caz, 25 de ani.

În ilustrarea acestei orientări jurisprudenţiale majoritare, procurorul general a depus un număr de 54 de hotărâri judecătoreşti definitive (anexa nr. I la memoriul de recurs în interesul legii).

În cea de-a doua opinie, instanţele au respins cererile de chemare în judecată, arătând că la data la care reclamanţii au solicitat revizuirea drepturilor de pensie erau aplicabile dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 (1 ianuarie 2016), iar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 erau abrogate expres prin art. 196 lit. n) şi p) din Legea nr. 263/2010, astfel încât, implicit, şi-a încetat aplicabilitatea şi Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.

Instanţele au arătat că, în raport cu situaţia reclamanţilor, persoane ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care au lucrat cel puţin 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv cel puţin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, având în vedere cele stabilite prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, stagiul complet de cotizare, ce trebuia avut în vedere cu ocazia recalculării pensiei în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, era de 20, respectiv 25 de ani, şi nu de 30 de ani.

Cu toate acestea, ulterior datei de 1 ianuarie 2016, au devenit incidente alte dispoziţii legale privind recalcularea pensiei. Astfel, în anul 2015 a fost adoptată Legea nr. 192/2015, cu efecte asupra stagiului complet de cotizare.

Art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, prevede recalcularea pensiei utilizând stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, respectiv Legea nr. 263/2010, şi cu acordarea unor majorări de punctaj persoanelor care au avut anterior un stagiu complet redus de cotizare.

Această interpretare, în sensul utilizării stagiului complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, a fost stabilită prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018 (Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018).

Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2016, pensionarii se regăsesc în situaţia de recalculare reglementată de art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 şi nu mai există temei pentru utilizarea unui stagiu complet de cotizare redus.

S-a mai arătat că, întrucât nu se judecă o cerere formulată în timpul în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 era în vigoare şi nici nu se judecă o contestaţie împotriva unei decizii emise de casa teritorială de pensii în aplicarea acestei legi, rezultă că sunt aplicabile numai prevederile Legii nr. 263/2010, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că în ultimii 3 ani anteriori cererii întemeiate pe art. 107 din Legea nr. 263/2010 a fost în vigoare tot această lege, astfel că se putea cere numai aplicarea beneficiului legal actual, acela de acordare a punctajului prevăzut de art. 169, 169 1 sau 169 2 din Legea nr. 263/2010, reclamanţii neputând solicita aplicarea unui act normativ care nu mai este în vigoare, dacă nu atacă în justiţie o decizie emisă pentru punerea în aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pe timpul cât aceasta a fost în vigoare.

În sensul acestei opinii, procurorul general a depus un număr de 15 hotărâri judecătoreşti definitive (anexa nr. II la memoriul de recurs în interesul legii).

În a treia orientare jurisprudenţială s-a considerat că stagiul complet de cotizare de 20 de ani, respectiv de 25 de ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale reclamanţilor) poate fi utilizat la revizuirea drepturilor de pensie doar până la data de 31 decembrie 2015 şi, ulterior, începând cu data de 1 octombrie 2018. Pentru perioada 1 ianuarie 2016-30 septembrie 2018, acest stagiu de cotizare nu poate fi utilizat, întrucât se opun dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. Aceste instanţe au dispus plata drepturilor aferente pensiei revizuite, fie începând cu data de 1 octombrie 2018, fie cu 3 ani anterior introducerii acţiunii.

Soluţia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 169 2 din Legea nr. 263/2010, instanţele reţinând că recalcularea pensiei potrivit acestor dispoziţii legale impune reţinerea stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.

Or, reclamanţii, deşi nu li s-a stabilit sau recalculat pensia cu reţinerea stagiului redus de 20/25 de ani şi nici nu au obţinut o hotărâre judecătorească în acest sens, sunt îndrituiţi a beneficia la data de 31 decembrie 2015 de un astfel de stagiu redus.

Este adevărat că, potrivit art. 169 2 din Legea nr. 263/2010, beneficiază de recalculare pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169 1 , iar reclamanţii pensionari în cauză nu au beneficiat de aceste prevederi. Însă motivul pentru care au fost excluşi de la recalculare rezultă din art. 169 1 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, recalcularea prevăzută de acest text fiind destinată doar pensionarilor care nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008), Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (Legea nr. 218/2008), sau art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Faptul că reclamanţii au beneficiat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 nu condiţionează în niciun fel stagiul de cotizare aplicabil acestora la recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.

Dimpotrivă, acordarea majorărilor conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010 a fost condiţionată de stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.

După schimbarea concepţiei legiuitorului privind posibilitatea acordării cumulate a majorării de punctaj şi a stagiului de cotizare redus pentru persoanele pensionate în sistemul reglementărilor anterioare, care au desfăşurat activitate încadrată în grupe superioare de muncă, intră în domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 169 2 din Legea nr. 263/2010 şi persoanele avute în vedere prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, care au avut vechime în muncă de 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa a II-a, potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Astfel, admiţând cererile de chemare în judecată şi dispunând revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor, pentru intervale anterioare datei de 31 decembrie 2015 şi, respectiv, ulterioare datei de 1 octombrie 2018, aceste instanţe au arătat că, în intervalul 1 ianuarie 2016-30 septembrie 2018, în cazul reclamanţilor, stagiul complet de cotizare nu mai este cel rezultat în urma recalculării conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, ci cel prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, conform art. 169 1 din Legea nr. 263/2010.

Chiar rămânând numai la nivel scriptic, din punct de vedere legal, pentru acest interval temporal casele teritoriale de pensii nu pot fi obligate să utilizeze, la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor, stagiile complete de cotizare de 20 sau 25 de ani, întrucât se opun prevederile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, aşa cum au fost interpretate cu putere obligatorie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018.

În ilustrarea celei de-a treia opinii jurisprudenţiale, procurorul general a depus 6 hotărâri judecătoreşti definitive (anexa nr. III la memoriul de recurs în interesul legii). V. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că prima orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii.

Făcând istoricul evoluţiei legislative în domeniul pensiilor până la data de 31 decembrie 2015, cu relevanţă în problema de drept pendinte, şi evidenţiind jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi jurisprudenţa de unificare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general a analizat aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi ale art. 2 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, din perspectiva principiului tempus regit actum şi a naturii dreptului la pensie.

O primă concluzie rezultată a fost aceea că stagiul complet de cotizare, ca parametru utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, în procedura de recalculare a pensiilor stabilite în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, influenţează cuantumul pensiei recalculate şi se reflectă în drepturile de pensie încasate lunar de fiecare pensionar.

Ca atare, aplicarea greşită a legii la momentul recalculării se repercutează dincolo de acest moment, în cuantumul lunar al pensiei, iar procedura de revizuire a drepturilor de pensie, prevăzută de art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, constituie un remediu efectiv pentru corectarea aplicării greşite a legii de către casele teritoriale de pensii, în procedura de recalculare a pensiilor ce s-a derulat în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi al Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.

De asemenea, a constatat că, în interpretarea dată dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, stagiul complet de cotizare ce trebuia aplicat la recalcularea drepturilor de pensie stabilite în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 pentru persoanele care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă ori 25 de ani în grupa a II-a de muncă era de 20 de ani, respectiv 25 de ani, aceasta fiind vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie pentru persoanele care au lucrat în grupe superioare de muncă.

Aşadar, în lumina acestei decizii, obligatorie pentru instanţe de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor care au lucrat efectiv 20/25 de ani în grupa I/a II-a de muncă nu era cel utilizat de casele teritoriale de pensii, de 30 de ani, ci acela indicat şi în dispozitivul şi în considerentele Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015.

În continuarea raţionamentului expus, a concluzionat şi că abrogarea expresă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 nu împiedică aplicarea lor în continuare şi după acest eveniment legislativ, în procedurile de revizuire a drepturilor de pensie recalculate în perioada în care acestea au fost în vigoare, întrucât recalcularea acestor drepturi prin reţinerea greşită a unui anumit stagiu complet de cotizare se reflectă în cuantumurile drepturilor de pensie încasate şi după acest moment.

De asemenea, a apreciat că dispoziţiile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, nu constituie un impediment la revizuirea drepturilor de pensie stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, în ipoteza persoanelor care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa a II-a de muncă, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 sau 25 de ani, conform Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, întrucât aceasta din urmă este pensia cuvenită care, în aplicarea dispoziţiilor art. 169 1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, se compară cu pensia ce ar putea rezulta din aplicarea majorărilor punctajelor anuale realizate în perioadele în care asiguraţii au desfăşurat activităţi în grupe superioare de muncă, prevăzute de art. 169 1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, şi a stagiului complet de cotizare de 30 de ani, indicat în Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018.

Intervenţia legislativă din art. 169 2 din Legea nr. 263/2010 nu a reintrodus cu titlu general un anume stagiu complet de cotizare, ci a reglementat utilizarea unui stagiu complet de cotizare prin referire strict la ipoteza persoanelor cărora li s-au aplicat anterior dispoziţiile art. 169 1 din aceeaşi lege, care, la alineatul (3) a prevăzut, pentru ipoteza recalculărilor efectuate în temeiul acestui din urmă articol, utilizarea stagiilor complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii, în această situaţie stagiile complete de cotizare fiind, aşa cum s-a decis prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv Legea nr. 263/2010.

Utilizarea unui stagiu complet de cotizare prin aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 şi utilizarea unui stagiu complet de cotizare prin aplicarea dispoziţiilor art. 169 2 din Legea nr. 263/2010 reprezintă operaţiuni distincte, care se supun unor condiţii diferite.

În consecinţă, procurorul general a apreciat că, începând cu data de 1 ianuarie 2016 (când au intrat în vigoare prevederile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010), sunt în continuare aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015. VI. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că: ” în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 (…), coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 (…), stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este: – 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi – 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare; – 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.”

Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 (…), introdus prin Legea nr. 192/2015 (…), sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.” VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 1.300 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 155/2009, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008), ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, aprobată prin Legea nr. 240/2011, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 19/2000.

Prin Decizia nr. 119 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 mai 2012, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi ale art. I pct. 3 şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008.

În considerentele acestor decizii, Curtea Constituţională a reţinut că textele de lege criticate nu creează discriminări între persoanele aflate în aceeaşi situaţie, că ipotezele diferite vizează persoane aflate în situaţii diferite, fapt ce nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, care nu are semnificaţia uniformităţii, astfel că situaţiile juridice diferite justifică şi chiar impun un tratament juridic diferit. Aceste texte au urmărit chiar îndepărtarea unor inechităţi ce rezultau din reglementările anterioare, care nu ţineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare şi care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechităţi. 76. Şi dispoziţiile art. 169 2 din Legea nr. 263/2010, precum şi cele ale art. 169 1 din aceeaşi lege, ultimele în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, au format obiect al unui amplu control de constituţionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Curtea Constituţională a reţinut că: ” 50. (…) pentru a beneficia de creşterea punctajelor anuale prevăzută de dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, pensionarii vizaţi de acestea trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: (1) drepturile de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011; (2) au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii şi (3) nu au beneficiat, anterior adoptării art. 1691 din Legea nr. 263/2010, de majorarea punctajelor anuale conform actelor normative enumerate în art. 1691 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, precum şi de majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii speciale după data de 1 aprilie 2001. (…) 52. Dacă art. 1691 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 instituie dreptul la creşterea punctajelor anuale pentru pensionarii care îndeplinesc cele 3 condiţii anterior enumerate, dispoziţiile art. 1691 alin. (3)-(6) din Legea nr. 263/2010 reglementează modalitatea concretă prin care este valorificată creşterea punctajelor anuale. În Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că legea care va «guverna» stagiile complete de cotizare este legea în vigoare la data recalculării pensiilor, adică Legea nr. 263/2010. Această interpretare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exclude deci posibilitatea ca legea aplicabilă stagiului complet de cotizare să fie cea în vigoare la data stabilirii dreptului de pensie. (…) 55. Curtea reţine că, pe de o parte, este adevărat că stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al celor pensionaţi anterior datei de 1 ianuarie 2011 este «guvernat» de legea în vigoare la data recalculării pensiilor acestora, în vreme ce stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al celor pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010 este «guvernat» de legea în vigoare la data calculării pensiilor acestora. Cu alte cuvinte, acelaşi obiect, adică stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual, este reglementat în mod diferit. Prima facie, deci, s-ar putea spune că legiuitorul îi tratează diferenţiat pe pensionari şi asiguraţi. Pe de altă parte însă, Curtea reţine că legea în vigoare la data recalculării pensiilor celor pensionaţi anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi legea în vigoare la data calculului pensiilor celor pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010 reprezintă una şi aceeaşi lege, adică Legea nr. 263/2010, respectiv anexa nr. 5 şi art. 56-59. Rezultă că persoanele pensionate înainte de 1 ianuarie 2011 nu sunt discriminate faţă de cele pensionate ulterior acestei date, din punctul de vedere al legii aplicabile stagiului complet de cotizare care va fi luat în considerare la recalcularea, respectiv la stabilirea pensiilor.”

Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 169 2 din Legea nr. 263/2010, prin Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 14 iunie 2021 (Decizia nr. 169 din 9 martie 2021). Examinând critica potrivit căreia aceste dispoziţii legale nu reglementează situaţia persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 169 1 din aceeaşi lege, respectiv sunt pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, dar ale căror pensii nu au fost recalculate în termenele prevăzute de lege, Curtea Constituţională a reţinut că: ” 41. (…) recalcularea pensiei în temeiul art. 1691 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Deşi textul de lege nu se referă în mod expres la aplicabilitatea din oficiu a procedurii de recalculare, dispoziţiile art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, aşa cum au fost completate prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că «recalcularea drepturilor de pensie conform art. 1691 din lege se efectuează din oficiu». 42. Justificarea faptului că dispoziţiile art. 1692 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 1691 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 1691 se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 1691 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 1692 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1692 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat în continuare ca aplicându-se tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 1691 din aceeaşi lege.” VIII. Opinia judecătorilor-raportori

Judecătorii-raportori, constatând că sunt îndeplinite condiţiile regularităţii învestirii, prin prisma dispoziţiilor art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă, au apreciat că prevederile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 nu înlătură şi nu împiedică revizuirea drepturilor de pensie cu aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele: IX.1. Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii

Verificarea regularităţii învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie impune analizarea condiţiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”, precum şi cu cele ale art. 514 din acelaşi cod, referitoare la obiectul recursului în interesul legii şi la titularul dreptului de sesizare.

Din conţinutul normelor procedurale menţionate reiese că trebuie îndeplinite următoarele condiţii pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: – sesizarea să provină de la titularii expres menţionaţi de legiuitor; – sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; – problema de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri definitive, care să fie anexate sesizării.

Din analiza memoriului de recurs în interesul legii, precum şi a documentelor anexate, rezultă îndeplinirea cerinţelor formale de admisibilitate anterior enumerate.

Astfel, sesizarea este formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin procurorul general, având anexate hotărâri judecătoreşti definitive prin care a fost tranşată diferit problema posibilităţii aplicării, în privinţa revizuirii drepturilor de pensie cuvenite, după data de 1 ianuarie 2016 – când au devenit aplicabile prevederile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 – a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi