DEDOVIĆ v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 15691/22 Muamer DEDOVI Împotriva Bosniei și Herțegovina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), care a stat la 10 februarie 2025 în calitate de comitet compus din: Lorraine Schembri Orland , Președintele Faris Vehabović, Sebastian Rădulețu , judecători și Giorgi Badashvili, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererea (nu.

15691/22) împotriva Bosniei și Herțegovina depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 13 aprilie 2022 de către un cetățean al Bosniei și Herțegovina, dl Muamer Dedović („reclamantul”), care s-a născut în 1971 și a fost reprezentat de dl. Tambur care, la 17 martie 2025, a fost concediat de președintele Secțiunii să reprezinte reclamantul; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul Bosniei și Herțegovine („ Guvernul”), reprezentată de agentul lor interimar, dl B. Bajić; observațiile guvernului; după ce a deliberat, decide după cum urmează: Cazul se referă, în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, la legalitatea detenției reclamantului într-o casă de îngrijire socială.

Reclamantul suferă de schizofrenie paranoică. El a fost admis la domiciliul de îngrijire socială Drin („Drin”) în 2019 la cererea sa. La 6 februarie 2022 el și-a exprimat formal dorința de a părăsi Drin, dar nu a fost autorizat să facă acest lucru. La 11 iulie 2024, Curtea Constituțională a constatat că privarea de libertate a reclamantului nu a fost „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” în sensul art. 5 § 1 din Convenție, întrucât el a fost reținut în detenție psihiatrică fără o decizie a instanței civile competente. (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale, care, conform cazului, a fost plătit în mod corespunzător și a ordonat ca necesitatea continuării plasării sale în Drin să fie examinată de instanța competentă.

La 15 noiembrie 2024, instanța civilă competentă a examinat cazul reclamantului și a decis că statul său de sănătate a justificat detenția sa continuă în Drin. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenția privind ilegalitatea detenției sale în Drin începând cu 6 februarie 2022. Statutul reclamantului de „victima” în sensul articolului 34 din Convenție depinde de faptul că autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, presupusa încălcare a Convenției și, dacă este necesar, a furnizat reparații adecvate în legătură cu aceasta. Numai atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, natura subsidiară a mecanismului de protecție al Convenției împiedică examinarea unei cereri (a se vedea, de exemplu, Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-93, ECHR 2006‐V, și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 71, CEDO 2006-V).

În acest sens, Curtea reiterează că dacă reclamantul a primit o reparație pentru daunele susținute – comparabilă cu satisfacția echitabilă prevăzută la art. 41 din Convenție – este, de asemenea, o considerație importantă (a se vedea Shilbergs c. Rusia , nr. 20075/03, § 72, 17 decembrie 2009). În cazul în cauză, nu se contează faptul că Curtea Constituțională a recunoscut în mod expres presupusa încălcare a Convenției. În plus, a acordat reclamantului aproximativ 2.500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale (contrast Salihić c. Bosnia și Herțegovina [Comitet], nr. 6056/14, § 28, 6 februarie 2018), care a fost plătită în mod corespunzător și a ordonat o măsură individuală, care a fost aplicată pe deplin la scurt timp după aceea (a se vedea punctele 3-4 de mai sus).

Având în vedere suma acordată – care nu a fost în mod evident irazonabil în comparație cu ceea ce Curtea ar fi acordat într-o situație similară (a se vedea, de exemplu, premiile acordate în ceea ce privește diferitele perioade de detenție în Hadžimejlić și alții c. Bosnia și Herțegovina , nos . 3427/13 și altele 2, § 70, 3 noiembrie 2015; și contrast, ca ilustrații generale ale premiilor interne, Zenkov c. Rusia , nr. 37858/08 , § 52, 30 aprilie 2014, și Žúbor c. Slovacia , nr. 7711/06 , § 65, 6 Decembrie 2011) – și în ceea ce privește faptul că deficiența procedurală contrară articolului 5 § 1 din Convenție a fost remediată în urma unei hotărâri de către Curtea Constituțională, cu instanța competentă care a stat ulterior cu privire la licența deținutului continuu al reclamantului (contrast Hadžimejlić și alții citat mai sus, § 40), Curtea consideră că recursul acordat de autoritățile interne era adecvat și suficient.

În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul nu mai poate pretinde că este o „victă” în sensul articolului 34 din Convenție. Cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 lit. (a) și trebuie respinse în temeiul art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 15691/22 Muamer DEDOVIĆ against Bosnia and Herzegovina The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10 February 2025 as a Committee composed of: Lorraine Schembri Orland , President , Faris Vehabović, Sebastian Rădulețu , judges , and Giorgi Badashvili, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 15691/22) against Bosnia and Herzegovina lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 13 April 2022 by a citizen of Bosnia and Herzegovina, Mr Muamer Dedović (“the applicant”), who was born in 1971 and was represented by Mr D. Tambur who on 17 March 2025 was granted leave by the Section President to represent the applicant; the decision to give notice of the application to the Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”), represented by their acting Agent, Mr B. Bajić; the Government’s observations; Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The case concerns, under Article 5 § 1 of the Convention, the lawfulness of the applicant’s detention in a social care home.

THE COURT’S ASSESSMENT

5. The applicant complained under Article 5 § 1 of the Convention of the unlawfulness of his detention in Drin since 6 February 2022.