2ra-1518/17 — Încasarea datoriei

Doasr nr. 2ra–1518/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, judecător – O. Cojocaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

23 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Luiza Gafton, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sîrbu Svetlana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Explolocuința” către Sîrbu Svetlana privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de Sîrbu Svetlana și menținută hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 11 iulie 2016, SRL „Explolocuința” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată către Sîrbu Svetlana, solicitând încasarea datoriei la serviciile

comunale prestate în sumă de 6243,79 lei, precum și taxa de stat în mărime de 270

lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, din cauza nerespectării obligațiunilor

prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, privind aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, de art. 58-60 ale Codului cu privire la locuințe, prin neachitarea

bonurilor de plată prezentate lunar pentru serviciile prestate, Sîrbu Svetlana a

acumulat o datorie pentru perioada 2015-2016 în sumă de 6243,79 lei, compusă

din: datorii pentru apă rece și canalizare de 3423,79 lei, pentru salubrizare de 401

lei, exploatarea și întreținerea blocului de 2314 lei și pentru energie electrică de

105 lei.

1

Toate încercările de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat

rezultate, deoarece pârâta a neglijat în mod conștiincios faptul achitării benevole a

datoriilor, solicitată în reclamațiile înaintate acesteia.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2016,

acțiunea depusă de SRL „Explolocuința” a fost admisă și s-a încasat din contul

Svetlanei Sîrbu în beneficiul SRL „Explolocuința” datoria formată până la 01 iunie

2016, în sumă de 6243,79 lei, dintre care: 3423,79 lei pentru apa rece și canalizare,

401 lei pentru salubrizare, 2314 lei pentru exploatarea și întreținerea blocului, 105

lei pentru energie electrică și 270 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Sîrbu Svetlana și menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 18 noiembrie 2016.

La data de 12 iunie 2017, Sîrbu Svetlana a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea

reclamantei să fie respinsă.

În motivarea recursului declarat, Sîrbu Svetlana a invocat că instanța de apel

la pronunțarea deciziei a interpretat eronat normele de drept material.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Sîrbu Svetlana, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

2

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Sîrbu Svetlana nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Sîrbu Svetlana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Sîrbu Svetlana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova

Judecători Luiza Gafton

Maria Ghervas

3