2ra-1004/17 — Protectia drepturilor consumatorului

Prima instanță: Iu. Potîngă 2ra–1004/17

Instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zolotariov Valerii,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zolotariov Valerii către

Î.M.G.F.L. nr. 22, ”Termocom” S.A., ”Infocom” Î.M. privind protecția dreptului

consumatorului, prin obligarea la instalarea contorului individual pentru energia

termică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, prin care a

fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Zolotariov Valerii, menținută

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 septembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 06 noiembrie 2014, Zolotariov Valerii s-a adresat cu o cerere de

chemare în judecată împotriva întreprinderii municipale de gestionare a fondului

locativ nr.22, SA ”Termocom” și ÎM ”Infocom” privind protecția dreptului

consumatorului, prin obligarea pârâților la instalarea contorului individual pentru

energia termică.

În motivarea cererii, reclamantul a invocat că este proprietar al apartamentului

nr. 57 din str. Ismail, 98, mun. Chișinău. În perioada rece a anului, în apartamentul

său compus dintr-o odaie este furnizată energie termică fără evidența indicilor și în

lipsa contorului pentru energie termică. Din considerentul dat s-a adresat către

pârâți cu cerere de a fi încheiat / subsemnat un contract individual de furnizare a

agentului termic cu instalarea corespunzătoare a contorului. Pârâții, însă i-au

refuzat în satisfacerea cererii.

Astfel, din răspunsurile primite de la aceștia rezultă că nici unul din pârâți nu

livrează energia termică în apartamentul său, dânșii doar repartizează costurile fără

a duce vreo careva evidență. În așa mod, Zolotariov Valerii consideră că pârâții

ignoră legislația Republicii Moldova, fapt prin ce i se încalcă drepturile.

Reieșind din cele expuse, Zolotariov Valerii a solicitat admiterea integrală a

cererii de chemare în judecată, obligarea pârâților să-i instaleze contor individual

de evidență a energiei termice furnizate la fiecare din calorifere și obligarea

acestora de a încheia un contract individual de furnizare a energiei termice după

cum prevede Codul Civil și Legea cu privire la protecția drepturilor

consumatorului.

Totodată, Zolotariov Valerii a mai solicitat ca, până la restabilirea drepturilor

sale, să fie scutit de la plata serviciilor care nu au fost comandate (energia termică

care a fost furnizată nemijlocit în apartamentul său, art. 16 alin. (11) din Legea

pentru protecția drepturilor consumatorului, precum și în temeiul art. 33 alin. (1)

(2) al Legii privind protecția consumatorului, să fie aplicată amendă pârâților

pentru încălcarea drepturilor consumatorului în corespundere cu art. 180 (11) Cod

Contravențional.

Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07 septembrie 2016,

acțiunea lui Zolotariov Valerii a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, a fost respins

apelul declarat de Zolotariov Valerii, menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 07 septembrie 2016.

La data de 20 martie 2017, Zolotariov Valerii a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel, la pronunțarea deciziei

contestate, nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii, a cercetat materialul probatoriu în mod arbitrar și a aplicat

eronat normele de drept procesual și de drept material.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Zolotariov Valerii, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentului Zolotariov Valerii.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Zolotariov Valerii.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas