2ra-296/19 — cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-296/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu

ÎNCHEIERE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valerii Zolotariov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe

Acțiuni ,,Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr.22 împotriva lui Valerii Zolotariov cu privire la încasarea datoriei

pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Valerii Zolotariov, s-a menținut hotărârea din 31 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 30 septembrie 2016 Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” în interesele

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.22 (în continuare SA

,,Termoelectrica” în interesele ÎMGFL nr.22) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valerii Zolotariov cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei

termice pentru perioada aprilie 2014 – august 2016 în sumă de 7 984, 25 lei și a taxei de

stat în sumă de 270 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza contractului de livrare a

energiei termice în apa calda nr. 6022 din 29 septembrie 2006, încheiat între SA

„Termoelectrica” (până la redenumire - SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din

Chișinău - succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura falimentului) și

ÎMGFL nr.22, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea

energiei termice. ÎMGFL nr.22 a prestat servicii de gospodărire comunală, inclusiv

energie termică, la toți proprietarii / chiriașii/ locatarii apartamentelor / încăperilor

locuibile și nelocuibile ai blocului locativ gestionat, care la rândul său au beneficiat de

serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea lor, conform

facturilor primite.

Reclamanta a menționat că ÎMGFL nr.22, în caz de neachitare de către consumatori

a sumelor datorate, era în drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea

datoriei și chiar avea obligația de a o face pentru a stinge creanța sa față de SA

„Termoelectrica” SA din contul achitărilor efectuate de către consumatorii restanțieri.

ÎMGFL nr. 22 nu s-a folosit de dreptul său de a acționa în judecată consumatorii

1

restanțieri, inclusiv nu l-a acționat în judecată nici pe Valerii Zolotariov pentru încasarea

datoriei la consumul energiei termice, pentru perioada aprilie 2014 - august 2016.

Reclamanta a mai indicat că Valerii Zolotariov este proprietarul apartamentului nr.

XXXXX, iar în baza contului personal, deschis la ÎMGFL nr.22 pe numele lui Valerii

Zolotariov, acesta a acceptat prestarea și a beneficiat de servicii comunale în volum

deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare. Astfel, din cauza

neachitării serviciilor locativ comunale Valerii Zolotariov a acumulat în perioada aprilie

2014 - august 2016, o datorie la plata energiei termice în sumă de 7984,25 lei.

Prin hotărârea din 31 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a admis

integral cererea de chemare în judecată depusă de către SA ,,Termoelectrica” în interesele

ÎMGFL nr.22. (f.d. 75, 80-83)

Prin decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Valerii Zolotariov, s-a menținut integral hotărârea din 31 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 116, 117-123)

La 06 decembrie 2018 Valerii Zolotariov a declarat recurs împotriva deciziei din

11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei și hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei hotărâri de restituire a cauzei la

rejudecare în prima instanță. (f.d.127-130)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat, că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material

și procedural, circumstanțele importate pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și

elucidate pe deplin, ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

11 octombrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 14 noiembrie 2018,

expediată prin intermediul oficiului poștal părților la 15 noiembrie 2018. Valerii

Zolotariov a declarat recurs la 06 decembrie 2018, în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de Valerii Zolotariov este

inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Valerii Zolotariov a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

2

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

Valerii Zolotariov asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Valerii Zolotariov, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Valerii Zolotariov inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Valerii Zolotariov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

3