3ra-562/17 — Contestarea actiunilor factorilor de decizie

Dosarul nr. 3ra–562/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător V. Sandu

Instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău, judecători - M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

Î N C H E I E R E

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Toma Burghelea împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, prin care a fost respins

apelul lui Burghelea Toma și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 12 martie 2016 de respingere a acțiunii, pronunțată în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a lui Toma Burghelea către Casa Națională de

Asigurări Sociale privind obligarea indexării indemnizației lunare viageră,

încasarea prejudiciului material și moral,

c o n s t a t ă:

La 07.12.2015, Burghelea Toma a înaintat cerere de chemare în judecată către

Casa Națională de Asigurări Sociale privind obligarea indexării indemnizației

lunare viageră, încasarea prejudiciul material și moral, indicând că organele

asigurării sociale de stat, fără careva motive întemeiate, nu i-au indexat pensia, în

așa mod, cauzându-i un prejudiciu material.

La 16.10.2015, dânsul s-a adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale

cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat să fie înlăturată eroarea admisă de către

colaboratorii CTAS Călărași și indexată pensia sub formă de indemnizație lunară

viageră, ținând cont de indexarea prevăzută de art. 13 din Legea privind pensiile de

asigurări sociale de stat și de pct. 1, 2, 3 din Hotărârile Guvernului RM din luna

martie 2014 și 10.03.2015, însă, prin răspunsul nr. B-1628/15 din 11.11.2015, i s-a

refuzat în admiterea cerințelor înaintate.

În opinia reclamantului, specialiștii CNAS neîntemeiat i-au refuzat indexarea

indemnizației lunare viageră, astfel, menționând că, prin ordinul Procurorului

General al Republicii Moldova din 11.10.2013, în conformitate cu art. 67 alin. (2),

art. 72 alin. (3) lit. c) din Legea cu privire la Procuratură din 25.12.2008, a fost

eliberat din funcția de procuror în Procuratura raionului Călărași, în legătură cu

starea sănătății, unde a activat fără întrerupere mai mult de 27 ani, până în luna

octombrie 2013.

La 20.07.2006, odată cu atingerea vârstei de 50 ani, având stagiul special de

20 ani în organele procuraturii ale RM, a beneficiat de pensia pentru vechimea în

muncă în mărime de 80% față de salariul de procuror în funcția deținută.

În prezent, la 21.11.2013, în baza cererii depuse, beneficiază de indemnizația

lunară viageră în mărime de 85% față de salariul de procuror în exercițiu, ceea ce

constituie suma de 4 658 de lei, care este o modalitate a aceiași pensii pentru

vechimea în muncă, care este prevăzută de Legea cu privire la Procuratură și prin

Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, care se stabilește și se plătește

de organele de asigurări sociale de stat ale RM.

Începând cu 01.07.2011, asigurarea cu pensie a procurorilor (în conformitate

cu prevederile art.73 alin.(l) din Legea cu privire la Procuratură) este prevăzută în

Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.l56-XIV din 14.10.1998

(art.46 alin.(2)).

Reclamantul, referindu-se la prevederile Hotărârii Guvernului RM „Cu privire

la indexarea prestațiilor de asigurări sociale de stat” și la art. 13 din Legea privind

pensiile de asigurări sociale de stat, prin care s-a stabilit coeficientul indexării

prestațiilor în anul 2014 în mărime de 20%, a indicat că pensia dânsului sub formă

de îndemnizație lunară viageră urma să constituie suma de 5 589,60 lei.

Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 82 din

06.03.2015 „Cu privire la indexarea prestațiilor de asigurări sociale de stat”,

publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 58 din 10 martie 2015, se

stabilește coeficientul indexării prestațiilor în anul 2015, în mărime de 7,95%.

Conform art.2 al acestei hotărâri, începând cu 01.04.2015, se indexează toate

tipurile de pensii, inclusiv și a procurorilor.

Prin urmare, reclamantul a susținut că, în cazul dat, colaboratorii CTAS

Călărași și CNAS a RM, au interpretat greșit prevederile legale în vigoare, adică a

Hotărârilor Guvernului RM din luna martie 2014 și nr. 82 din 06.03.2015 „Cu

privire la indexarea prestațiilor de asigurări sociale de stat” și a dispoziției art.3 al

Hotărârii nr.82 din 10.03.2015, unde expres este indicat, că urmează a fi indexate și

pensiile procurorilor de rând cu alte tipuri de pensii a cetățenilor RM, după

indexarea din 01.04.2015, pensia (sub formă de indemnizație lunară viageră) urma

să constituie 6 036,60 de lei.

În continuare, reclamantul a indicat că, în mod grosolan, i-au fost încălcate

drepturile constituționale, ca persoană pensionată din organele procuraturii în

particular, ca fost procuror și ca pensionar în general, fără a se ține cont de

prevederile legislației în vigoare, fiindu-i pricinuite atât prejudicii materiale

esențiale, cât și prejudicii morale, ținând cont de faptul că în prezent capacitatea sa

de muncă este numai de 20%, ceea ce se egalează cu gradul 1 (unu) de invaliditate.

Totodată, a invocat că conform dicționarului explicativ al limbii române

(oficial recunoscut și circulant pe teritoriul Republicii Moldova, pag 2168),

indemnizația viageră este determinată ca o noțiune juridică și are înțelesul juridic

despre drepturi, rente și pensie.

Mai mult, factorii de decizie ai CNAS a RM, au dat o interpretare greșită a

noțiunii de indemnizație lunară viageră, din care cauză de către acest organ, ilegal,

indemnizația lunară viageră nu este atribuită la categoria de pensii prevăzută de

legea în vigoare și a dispoziției pct. 1,2 și 3 ale Hotărârii Guvernului RM nr. 1 din

10.03.2015, unde expres este indicat, că urmează a fi indexate toate categoriile de

pensii printre care inclusiv și pensiile procurorilor, de rând cu alte tipuri de pensii a

cetățenilor Republicii Moldova.

Reieșind din cele expuse, invocând prevederile art. 20, 53 din Constituția RM

și a art. 1, 2 din Legea contenciosului administrativ, reclamantul a solicitat

obligarea factorilor de decizie a CNAS a RM să-i indexeze pensia sub formă de

indemnizație lunară viageră în conformitate cu art. 13 din Legea privind pensiile de

asigurări sociale de stat și în conformitate cu dispozițiile Hotărârilor Guvernului

Republicii Moldova din martie 2014 și nr. 82 din 06.03.2015 „Cu privire la

indexarea prestațiilor de asigurări sociale de stat” (art. 1, 2, 3), începând cu data de

01.04.2015, care urma să constituie suma de 5 589,00 de lei (ținând cont de

indexarea cu 20% de la 01.04.2014 și diferența dintre pensia de la 01.04.2015, care

urmează să constituie suma de 6 036,30 de lei, după indexarea cu 20% în martie

2014 și 7,95% de la 06.03.2015) până la momentul pronunțării hotărârii pe cazul

dat.

De asemenea, a solicitat să fie încasat din contul CNAS a RM în folosul

reclamantului prejudiciul material în sumă de 22 029,00 de lei și prejudiciul moral

în sumă de 50 000,00 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 martie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată.

La 28.03.2017, Toma Burghelea a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, prin care a solicitat casarea acesteia și a

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 12 martie 2016, cu pronunțarea

unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, a indicat că concluziile instanței de apel sunt eronate,

instanța nu a ținut cont de materialele anexate la cauză, examinându-le și

analizându-le superficial, astfel dându-le o apreciere neobiectivă și incompletă.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Toma Burghelea neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentului Toma Burghelea.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Toma Burghelea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător

Svetlana Filincova,

Judecători –

Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas