3ra-42/18 — obligarea recalculării pensiei

3ra-42/18 — obligarea recalculării pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru dosarul nr. 3ra-1463/2017

judecător: S. Tizu 3ra-42/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: L.Bulgac, G. Dașchevici, V. Sîrbu

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Vasile Gîrleanu, prin intermediul avocatului

Gheorghe Guzun,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Gîrleanu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării

pensiei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017 prin care a

fost respins apelul declarat de către Vasile Gîrleanu și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 13 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 05 octombrie 2016 Vasile Gîrleanu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea

recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că, conform deciziei nr.

10/2015/444 din 31 ianuarie 2015, de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale

(CTAS) Călărași, începând cu data de 03 ianuarie 2015, i-a fost stabilită pensia de

vârstă în mărime de 780, 59 lei.

Afirmă reclamantul că la data de 03 august 2016 s-a adresat cu o cerere la

CTAS Călărași pentru a-și revendica dreptul la pensie și, din răspunsul primit, a

constatat că, în salariul ridicat de către el pe perioada de lucru 06 ianuarie 1981-31

decembrie 1984, 01 august 1986 - 03 septembrie 1990 în calitate de zugrav la vopsitul

autoturismelor la S.A. „Nistru Lada”, filiala Nisporeni, nu i-a fost inclus în calcul

coeficientul individual de muncă, motiv din care i-a fost stabilită o pensie diminuată

de numai 780, 59 lei/lună, deși respectiva activitate este indicată în decizie ca perioadă

de asigurare în economia națională.

Remarcă că, la 15 august 2016 s-a adresat cu o cerere prealabilă către Casa

Națională de Asigurări Sociale de a include în calculul coeficientului individual de

1

muncă perioada de timp 06 ianuarie 1981-31 decembrie 1984 și 01 august 1985-03

septembrie 1990, în care a fost remunerat cu salariu mediu lunar de 195, 97 ruble ca

angajat al filialei S.A. „Nistru Lada” din or. Nisporeni în funcție de zugrav vopsitor de

autoturisme, însă i s-a refuzat în admiterea ei.

Consideră reclamantul că, prin astfel de comportament manifestat față de el, i

s-a încălcat dreptul legitim la o pensie proporțională cu munca depusă și achitarea

contribuțiilor de asigurări sociale.

Or, conform certificatului nr. 03/319 din 11 noiembrie 2014, eliberat de S.A.

„Nistru Lada” și potrivit înscrierilor existente în carnetul de muncă, este documentat

faptul că, în perioada de timp 06 ianuarie 1981- 03 septembrie 1990, conform ordinelor

nr. 3 din 08 ianuarie 1981 și respectiv nr. 179-c din 06 septembrie 1990, a fost angajat

oficial, cu acte în regulă în funcția de zugrav la vopsitul autoturismelor la întreprinderea

menționată pe care a exercitat-o, fiind remunerat cu salariul lunar achitat de

întreprindere.

Mai indică reclamantul că, luând cunoștință cu actele din dosarul de pensie, a

constatat că, la evaluarea cuantumului pensiei, nu a fost luat în calcul salariul ridicat

de reclamant pe perioadele de timp cuprinse între anii 1981-1984 și din luna august

1986 până în anul 1990, motiv care, a provocat diminuarea substanțială a pensiei

stabilite de CNAS.

Totodată reține că, datele despre salariul său pentru perioadele menționate de

timp nu au fost prezentate de întreprinderea S.A. „Nistru Lada”, filiala Nisporeni către

arhivă și respectiv către CNAS, pe motivul lipsei respectivelor acte în contabilitatea

centrală a S.A. „Nistru Lada”, iar motivul lipsei datelor despre salariu ar consta în

faptul că, filiala S.A. „Nistru Lada”, or. Nisporeni care stoca (arhiva) toate actele de

salarizare a angajaților săi din respectivul teritoriu, unde personal lucra, nu le-a

prezentat către contabilitatea centrală a S.A. „Nistru Lada” din or. Chișinău.

Susține reclamantul că, toate tentativele de a obține actele care dovedesc

salariile cu care a fost remunerat pe perioadele menționate nu s-au soldat cu succes.

Solicită reclamantul obligarea recalculării pensiei cu includerea în coeficientul

individual de muncă perioada de timp 06 ianuarie 1981-31 decembrie 1984, 01 august

1985-03 septembrie 1990, cu salariul mediu lunar egal cu 195, 97 ruble.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 februarie 2017

acțiunea a fost respinsă.

La 10 martie 2017 Vasile Gîrleanu a depus apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 februarie 2017, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Vasile Gîrleanu și menținută hotărârea Judecătoria Chișinău,

sediul Centru din 13 februarie 2017.

La 27 noiembrie 2017 Vasile Gîrleanu, prin intermediul avocatului Gheorghe

Guzun a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie

2017 și hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 februarie 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărârilor judecătorești,

instanțele inferioare nu au luat în considerație înscrisurile din carnetul de muncă al

recurentului și certificatul de la SA „Nistru-Lada” care atestă că în perioada 06 ianuarie

2

1981-03 septembrie 1990 a activat în calitate de zugrav la vopsitul mașinilor la filiala

din or.Nisporeni a SA „Nistru-Lada”.

Deasemenea, faptul că în perioada de timp 06 ianuarie 1981-31 decembrie 1984

și 01 august 1986-03 septembrie 1990 care nu a fost luată în considerație la calcularea

pensiei a primit un salariu mediu lunar de 190,97 lei, cea ce poate fi confirmat și de

către lucrătorii acestei întreprinderi.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

la 27 noiembrie 2017 în termen, în cazul în care copia deciziei Curții de Apel Chișinău

din 28 septembrie 2017 a fost expediată participanților la proces la 31 octombrie 2017

(f.d.85), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 11 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Casei

Naționale de Asigurări Sociale cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 ianuarie 2018, recursul

declarat de Vasile Gîrleanu, prin intermediul avocatului Gheorghe Guzun a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă,

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate

definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale

altor participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Conform art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

3

Iar, conform art. 373 alin. (1), (2) Codul de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

Vasile Gîrleanu a solicitat obligarea recalculării pensiei cu includerea în calcul a

coeficientului individual de muncă pentru perioada de timp 06 ianuarie 1981 – 31

decembrie 1984 și 01 august 1985 – 03 septembrie 1990 cu salariul mediu lunar de

195,97 ruble.

Fiind investită cu judecarea acțiunii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii și respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Chișinău judecând apelul depus de Vasile Gîrleanu l-a găsit

neîntemeiat și prin decizia din 28 septembrie 2017 a dispus respingerea acestuia cu

menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea soluției date, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a

stabilit că pentru perioadele 06 ianuarie 1981 - 31 decembrie 1984 și 01 august 1985 -

03 septembrie 1990 pe care reclamantul solicită de a fi incluse la recalcularea mărimii

pensiei sale, există informație doar pentru anul 1985 și pentru perioada ianuarie – iulie

a anului 1986, lipsind alte documente privind perioadele în cauză, or, de către

angajatorul reclamantului nu au fost prezentate actele privind salariul lui Vasile

Gîrleanu, fapt confirmat și prin răspunsul SA „Nistru Lada” din 11 noiembrie 2014.

Astfel a precizat instanța de apel că Casa Națională de Asigurări Sociale

justificat a luat în calcul perioadele pentru care au fost achitate contribuțiile de

asigurare socială, precum și perioadele pentru care există acte ce confirmă cuantumul

salariului lui Vasile Gîrleanu.

Însă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar, fără

o apreciere a argumentelor și probelor invocate de apelanți, iar faptul dat indică

incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural,

precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a pricinii deduse

judecării, fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

La acest capitol, Colegiul consideră necesar a menționa că, conform

certificatului nr.03/319 din 11 noiembrie 2014 eliberat de SA „Nistru Lada” s-a stabilit

cu certitudine că Vasile Gîrleanu a activat la Centru de specializare VAZ din or.

Chișinău, filiala or. Nisporeni de pe 06 ianuarie 1981 până la 03 septembrie 1990 în

funcția de zugrav la vopsirea autoturismelor (f.d.12).

Totodată faptul că Vasile Gîrleanu a activat la instituția menționată în perioada

de la 06 ianuarie 1985 până la 03 septembrie 1990 se confirmă și prin înscrisurile în

carnetul de muncă a acestuia (f.d.11).

Respectiv, odată ce s-a constatat că Vasile Gîrleanu a activat în perioada dată

la Centru de specializare VAZ din or. Chișinău, filiala or. Nisporeni, instanța de apel

urma să verifice care a fost salariul recurentului în acea perioadă la instituția

menționată.

4

Mai mult ca atât, SA „Nistru Lada” achitând salariu angajatului Vasile Gîrleanu

transfera lunar plăți în fondul de asigurări sociale, însă, la materialele cauzei nu sunt

prezentate careva acte de către Casa Națională de Asigurări Sociale ce atestă care a fost

cuantumul sumei contribuției asigurărilor sociale de stat a lui Vasile Gîrleanu pentru

perioada 06 ianuarie 1985 până la 03 septembrie 1990.

De asemenea, instanța de apel invocând doar faptul că perioadele 06 ianuarie

1981-31 decembrie 1984 și 01 august 1985 – 03 septembrie 1990 nu pot fi incluse la

reclacularea pensiei, deoarece nu există acte ce confirmă cuantumul salariului lui

Vasile Gîrleanu, nu a cercetat dacă în perioada menționată au mai activat și alte

persoane la SA „Nistru Lada” și dacă există documente ce atestă mărimea salariului

acestora.

În aceste circumstanțe, este cert faptul că în cadrul soluționării pricinii probele

din dosar se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței

unor probe față de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală

de a motiva hotărârea luată și de a argumenta menținerea hotărârii primei instanțe.

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu

doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de instanța de

apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel, s-

a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării pricinii pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe, și fără a indica motivele pentru care argumentele

invocate în cererea de apel nu au fost reținute. Mai mult, nici nu au fost supuse

aprecierii.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea pricinii în instanțele ierarhic inferioare nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Vasile Gîrleanu, prin

intermediul avocatului Gheorghe Guzun și a casa integral decizia instanței de apel, cu

remiterea pricinii civile la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

5

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Vasile Gîrleanu, prin intermediul avocatului

Gheorghe Guzun.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile Gîrleanu împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării pensiei, cu remiterea

cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6