3ra-1351/18 — obligarea recalculării pensiei

Dosarul nr. 3ra-1351/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Tizu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile

Gîrleanu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea

recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de apel declarată de Vasile Gîrleanu, s-a casat hotărârea din 13

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre

de admitere a acțiunii depuse de Vasile Gârleanu,

c o n s t a t ă:

La 05 octombrie 2016 Vasile Gîrleranu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării

pensiei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că potrivit deciziei nr.10/2015/444

din 31 ianuarie 2015 Casa Teritorială de Asigurări Sociale Călărași, începând cu 03

ianuarie 2015 i-a stabilit pensia de vârstă în mărime de 780,59 lei.

A subliniat că la cererea din 03 august 2016 adresată Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Călărași, a recepționat răspunsul, din care a constatat că salariul

încasat de către el pe perioada de lucru 06 ianuarie 1981 - 31 decembrie 1984, 01

august 1986 - 03 septembrie 1990 în calitate de zugrav la vopsitul autoturismelor la

SA „Nistru Lada”, filiala Nisporeni, nu i-a fost inclus în calcul coeficientul

individual de muncă, motiv din care i-a fost stabilită o pensie diminuată de numai

780,59 lei/lună, deși respectiva activitate este indicată în decizie ca perioadă de

asigurare în economia națională.

A relatat că la 15 august 2016 s-a adresat cu o cerere prealabilă către Casa

Națională de Asigurări Sociale, solicitând de a include în calculul coeficientului

individual de muncă perioada de timp 06 ianuarie 1981 - 31 decembrie 1984 și 01

august 1985-03 septembrie 1990, în care a fost remunerat cu salariu mediu lunar de

195,97 ruble ca angajat al filialei SA „Nistru Lada” din or. Nisporeni în funcție de

1

zugrav vopsitor de autoturisme, însă i s-a refuzat în admiterea ei.

Astfel, consideră că i s-a încălcat dreptul legitim la o pensie proporțională cu

munca depusă și achitarea contribuțiilor de asigurări sociale. Or, conform

certificatului nr.03/319 din 11 noiembrie 2014, eliberat de SA „Nistru Lada” și

conform înscrierilor existente în carnetul de muncă, este documentat faptul că, în

perioada de timp 06 ianuarie 1981 - 03 septembrie 1990, precum și conform

ordinelor nr.3 din 08 ianuarie 1981 și respectiv nr.179-c din 06 septembrie 1990, a

fost angajat oficial, cu acte în regulă în funcția de zugrav la vopsitul autoturismelor

la întreprinderea menționată pe care a exercitat-o, fiind remunerat cu salariul lunar

achitat de întreprindere.

Totodată, a notat că făcând cunoștință cu actele din dosarul de pensie, a

constatat că, la evaluarea cuantumului pensiei, n-a fost luat în calcul salariul

încasat de reclamant pentru perioadele de timp cuprinse între anii 1981-1984 și din

luna august 1986 până în anul 1990, motiv care, a provocat diminuarea substanțială

a pensiei stabilite de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Prin urmare, din cele constatate a reținut că datele despre salariul său pentru

perioadele menționate de timp n-au fost prezentate de întreprinderea SA „Nistru

Lada”, filiala Nisporeni către arhivă și respectiv către Casa Națională de Asigurări

Sociale, pe motivul lipsei respectivelor acte în contabilitatea centrală a SA „Nistru

Lada”, iar motivul lipsei datelor despre salariu ar consta în faptul că, filiala SA

„Nistru Lada”, or. Nisporeni care stoca (arhiva) toate actele de salarizare a

angajaților săi din respectivul teritoriu, unde personal lucra, nu le-a prezentat către

contabilitatea centrală a SA „Nistru Lada” din or.Chișinău.

Astfel, a evidențiat că toate tentativele de a obține actele, care dovedesc

salariile cu care a fost remunerat pe perioadele menționate nu s-au soldat cu

succes.

În asemenea circumstanțe, reclamantul solicită obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a recalcula pensia cu includerea în calculul coeficientului

individual de muncă perioada de timp 06 ianuarie 1981 - 31 decembrie 1984 și 01

august 1985-03 septembrie 1990, cu salariul mediu lunar egal cu 195, 97 ruble.

Prin hotărârea din 13 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile

Gârleanu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea

recalculării pensiei.

Prin decizia din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de către Vasile Gîrleanu și s-a menținut hotărârea din 13 februarie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 07 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de către Vasile Gîrleanu, reprezentat de avocatul Gheorghe

Guzun și s-a casat decizia din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de către Vasile Gârleanu, s-a casat hotărârea din 13 februarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis

acțiunea depusă de Vasile Gîrleanu și s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să recalculeze lui Vasile Gîrleanu pensia cu includerea în calcul

coeficientului individual de muncă perioada de timp 06.01.1981-31.12.1984,

2

01.08.1985-03.09.1990, cu salariu mediu lunar de 195,97 ruble.

La 24 iulie 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, reiterând poziția expusă în fața instanțelor ierarhic

inferioare, recurenta a indicat că instanța de apel nu a analizat multilateral actele

normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au

fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de apel ca fiind stabilite.

Recurenta a solicitat casarea deciziei din 13 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii primei instanțe.

La data de 03 octombrie 2018, Vasile Gîrleanu, reprezentat de avocatul

Gheorghe Guzun a depus referință la cererea de recurs depusă de Casa Națională

de Asigurări Sociale, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu

menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 iunie 2018.

Astfel, recursul, declarat la 24 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

3

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4)

CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

4