3ra-912/19 — obligarea efectuării recalculului pensiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea efectuării recalculului pensiei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-912/19 — obligarea efectuării recalculului pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 3ra-912/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Gh. Stratulat)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)
Î N C H E I E R E
31 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Sveatoslav Moldovan
Mariana Pitic
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Vladimir Oleinicenco împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul
Botanica și Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea efectuării
recalculării pensiei,
împotriva deciziei din 22 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
casată hotărârea din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a
fost emisă o nouă decizie,
c o n s t a t ă:
La 1 septembrie 2017 Vladimir Oleinicenco a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Botanica și Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea efectuării recalculării pensiei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că beneficiază de pensie pentru
limită de vârstă, începând cu 7 februarie 2017.
Astfel, a menționat că a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul
Botanica, cerere privind stabilirea pensiei, la care a anexat toate actele care confirmă
stagiul de cotizare cu toate perioadele contributive, din anul 1983 până în anul 2017,
dosarul pentru calcularea pensiei fiind deschis cu numărul 187317.
A relatat că la calcularea și stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de
vârstă, pârâtul nu a luat în considerare venitul asigurat realizat în perioada anilor
1992-2001, când a municit în or. Bender.
Reclamnatul a susținut că nu este de acord cu modul în care organele de
asigurări sociale au calculat cuantumul pensiei, iar explicațiile date în acest sens de
către Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Botanica prin scrisoarea din 7
iunie 2017, nu sunt relevante.
A declarat că baza de calcul al pensiei o constituie venitul mediu lunar asigurat
din toată perioada de activitate și din aceste considerente, la 5 iulie 2017 a înaintat
1
către Casa Națională de Asigurări Sociale o cerere prealabilă, însă răspuns nu a
primit.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 14, 16-19 din
Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.
A solicitat obligarea pârâților de a efectua recalcularea pensiei pentru limită de
vârstă, luând în considerare perioada anilor 1992-2001, în care a muncit în orașul
Bender.
Prin hotărârea din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
La 22 noiembrie 2018 Vladimir Oleinicenco a declarat apel împotriva hotărârii
din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Prin decizia din 22 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată hotărârea
din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă
decizie prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată. A fost obligată Casa
Națională de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei pentru limită de
vârstă lui Vladimir Oleinicenco, pentru perioada anilor 1992-2001 din or. Bender.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiată concluzia
primei instanțe referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată.
În acest sens, instanța de apel a conchis că apelantul Vladimir Oleinicenco, are
dreptul la includerea în stagiul de cotizare a perioadei de muncă realizate în or.
Bender, din 1992 până în 2001, în virtutea principiului contributivității, având în
vedere că în perioada respectivă a achitat contribuțiile de asigurări sociale de stat
obligatorii în fondul de pensii, chiar dacă de aceste achitări nu a beneficiat nemijlocit
bugetul Republicii Moldova, ci bugetul unui teritoriu care se află sub jurisdicția
acestuia, recunoscut la nivel internațional ca teritoriu al statului Republica Moldova.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că prin decizia nr. X-O 1/09-7812
din 7 iunie 2017 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica, s-a adus atingere
dreptului apelantului garantat de art. 1 Protocolul 1 la Convenție, din perspectiva
considerării dreptului la pensie, ca un bun în sens convențional.
În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat o apreciere
obiectivă circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și greșit a
aplicat normele de drept material.
La 28 mai 2019 și ulterior la 13 iunie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale
a depus recurs împotriva deciziei din 22 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău.
În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate
eronat normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.
A relatat că la stabilirea pensiei intimatului, perioada de activitate a acestuia în
partea stângă a Nistrului din or. Bender, a fost inclusă în stagiu, dar nu a fost inclus
salariul realizat de acesta în perioada respectivă, la determinarea coeficientului
individual, deoarece contribuțiile de asigurări sociale de stat din venitul realizat după
1 ianuarie 1992 din activitatea desfășurată în or. Bender, nu au fost achitate în fondul
social al Republicii Moldova.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
emiterea unei noi decizii.
2
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,
reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul
administrativ al Republicii Moldova.
În condițiile art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră în
vigoare la 1 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 mai 2019.
Astfel, recursul depus inițial la 28 mai 2019, este în termen.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în
contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la
intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica
corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a
încheierilor judecătorești.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din
aceeași normă legală, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ va examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma
prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că prezenta procedură de
contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului
administrativ.
Examinând temeiurile recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,
în raport cu materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
3
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se
doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă
în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din
Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu
verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța
atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara
inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
În conformitate cu art. 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a),
440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea
4
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Sveatoslav Moldovan
Mariana Pitic
5