2ra-1356/17 — încasarea datoriei

2ra-1356/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță – G. Manoli dosarul nr. 2ra-1356/17

instanța de apel –M. Ciugureanu, M. Anton, G. Dașchievici

ÎNCHEIERE

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zavtur Andrei

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprindere

cu Capital Străin “Barolo” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Zavtur

Andrei cu privire la încasarea datoriei contractuale și acțiunea reconvențională a

lui Zavtur Andrei împotriva Întreprinderii cu Capital Străin “Barolo” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei achitată cu titlu de garanție a

respectării obligațiilor contractuale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin

care a fost respins apelul declarat de Zavtur Andrei și menținută hotărârea

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 25 martie 2016

c o n s t a t ă

La 24 decembrie 2013, Întreprindere cu Capital Străin “Barolo” Societate

cu Răspundere Limitată (ÎCS “Barolo” SRL) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Zavtur Andrei cu privire la încasarea datoriei contractuale.

În motivarea acțiunii depuse, ÎCS “Barolo” SRL a indicat că la 31 mai

2012 între ÎCS “Barolo” SRL și Zavtur Andrei au fost încheiate contractele de

sublocațiune nr.005 și 006 potrivit cărora pârâtul a luat în sublocațiune

apartamentele nr.65 și 66 amplasate pe str. Ismail 58/1, mun. Chișinău.

Conform pct. 3.1 al contractului de sublocațiune nr. 005 din 31 mai 2012

prețul contractului constituia suma contravalorii de 300 Euro/lunar recalculată la

cursul oficial al BNM la data achitării. Iar potrivit pct.3.1 al contractului de

sublocațiune nr.006 din 31 mai 2012, prețul contractului constituia suma

1

contravalorii de 430 Euro/lunar recalculată la cursul oficial al BNM la data

achitării.

Ulterior, la 27 iulie 2012, părțile au mai încheiat contractul de locațiune

nr.007 din 27 iulie 2012, conform căruia pârâtul a luat în locațiune apartamentul

nr. 3 din str. Ismail, 58/1 mun. Chișinău, prețul contractului constituind suma

contravalorii de 300 Euro/lunar recalculată la cursul oficial al BNM la data

achitării.

Contractul de locațiune nr. 008 din 27 iulie 2012, conform căruia pârâtul a

luat în locațiune apartamentul nr. 75 din str. Ismail, 58/1 mun. Chișinău, prețul

contractului constituind suma contravalorii de 300 Euro/lunar recalculată la cursul

oficial al BNM la data achitării și contractul de locațiune nr. 009 din 27 iulie

2012, conform căruia pârâtul a luat în locațiune apartamentul nr. 80 din str.

Ismail, 58/1 mun. Chișinău, prețul contractului constituind suma contravalorii de

300 Euro/lunar recalculată la cursul oficial al BNM la data achitării, conform

acordului dintre părți, achitarea tuturor contractelor încheiate între acestea urma a

fi efectuată lunar în avans până la data de trei a lunii de referință.

Menționează reclamantul că la 18 decembrie 2012, au fost semnate

acordurile cu privire la rezilierea contractelor încheiate anterior. Prin acordul

comun, părțile au convenit că locatarul va achita în termen de 30 zile datoriile

aferente serviciilor comunale, iar în termen de 180 zile datoriile și penalitățile

aferente serviciilor de locațiune.

Invocă ÎCS “Barolo” SRL, că contractele încheiate între părți au fost

reziliate în decembrie 2012.

Specifică reclamantul că locatarul a lăsat apartamentele într-o stare

deplorabilă și cu datorii aferente serviciilor comunale. Din care considerente, la

07 mai 2013 a expediat pârâtului somația nr. 07 cu solicitarea de a semna

refacturările serviciilor de reparație cosmetică, pe care a efectuat-o reclamantul,

să semneze declarația privind compensarea garanției cu datoria pentru serviciile

de reparație cosmetică și datoria pentru serviciile comunale neachitate la timp.

La 10 mai 2013, Zavtur Andrei a recepționat notificarea supra enunțată însă

aceasta a rămas fără răspuns.

La 29 iulie 2013 ÎCS “Barolo” SRL a expediat în adresa pârâtului pretenția

nr. l, prin care l-a informat că la 29 iulie 2013 datoria sa privind serviciile de

locațiune, sublocațiune, dar și serviciile comunale, după compensarea cu garanție

a obligațiilor formate la 29 iulie 2013, este de 71 663,09 lei. Totodată l-a

atenționat pe Zavtur Andrei despre necesitatea achitării datoriei în termen de zece

zile bancare din momentul recepționării pretenției și despre penalitățile pe care

urmează să le achite. Cu toate că, Zavtur Andrei a recepționat respectiva pretenție

la 31 iulie 2013, din partea acestuia la scadență nu a parvenit în contul

reclamantului nici o achitare.

Cere reclamantul încasarea de la Zavtur Andrei în beneficiul său a datoriei

contractuale în mărime de 71 663,09 lei și suma de 3273,00 lei cu titlu de taxă de

stat.

2

La 31 ianuarie 2015, Zavtur Andrei a depus cerere reconvențională ÎCS

“Barolo” SRL cu privire la încasarea sumei de 3260 euro achitate cu titlu de

garanție a respectării obligațiilor contractuale.

În susținerea cererii reconvenționale a indicat că în perioada cuprinsă între

18-26 decembrie 2012, între ÎCS „Barolo” SRL și Zavtur Andrei au fost încheiate

acorduri privind rezilierea contractelor menționate și anume, acordurile nr. 01, nr.

02 și nr. 03 din 18 decembrie 2012, acordul nr. 04 din 24 decembrie 2012 și

acordul nr. 05 din 26 decembrie 2012.

Conform pct. 3 al acordurilor în cauză, obligațiile încetate prin prezentele

acorduri, executarea cărora deja începuse de către părți, urmează să fie îndeplinite

în felul următor: garanția va fi returnată locatarului de către locator în termenii și

condițiile stabilite conform aceluiași contract (pct.3.2.3.).

În cazul în care la momentul primirii-predării se vor depista oarecare

abateri în ceea ce privește respectarea pct.5.2.4 din contract, locatorul își rezervă

dreptul să rețină valoarea acestora (a abaterilor) din contul garanției ce urmează

să o restituie Locatarului (pct.3.2.3. din contract).

Or, în pct.5.2.4. al contractelor de sublocațiune nr.005 și nr.006 din 31 mai

2012 și al contractelor de locațiune nr.007, nr.008 și nr.009 din 27 iulie 2012, este

indicat că sublocatarul/locatarul este obligat să întrețină bunul imobil în condiții

funcționale bune și să-l restituie sublocatarului/locatorului în aceleași condiții în

care l-a primit, luând în considerație uzura normală pe parcursul sub

locațiunii/locațiunii, conform Actului de predare-primire, în ziua încetării

sublocațiunii/locațiunii sau rezilierii prezentului contract.

Deci, ÎCS „Barolo” SRL la momentul primirii-predării apartamentelor în

cauză, a depistat că în apartamentul nr. 3 și apartamentul nr. 66 din str. Ismail

nr.58/1 mun. Chișinău, lipsesc două perne, un scaun de birou și existența unor

mici defecte ce rezultă din uzura normală a bunurilor pe parcursul

sublocațiunii/locațiunii, în privința celorlalte apartamente.

Menționează Zavtur Andrei că la momentul primirii-predării

apartamentelor în cauză, locatorul ÎCS „Barolo” SRL careva pretenții nu a

înaintat.

Consideră Zavtur Andrei că a respectat prevederile pct. 5.2.4. al

contractelor de sublocațiune nr. 005 și nr. 006 din 31 mai 2012 și al contractelor

de locațiune nr. 007, nr. 008 și nr. 009 din 27 iulie 2012 (cu excepția lipsei a două

perne și a unui scaun de birou, costul căruia este gata să-l achite în cazul în care

ÎCS „Barolo” S.R.L. va prezenta documente contabile, ce ar confirma prețul de

cumpărare a acestor bunuri).

Invocă Zavtur Andrei că, ÎCS „Barolo” SRL urma să restituie suma de

3260 euro achitate de către el cu titlu de garanție a respectării obligațiilor

contractuale.

Astfel, ÎCS „Barolo” SRL prin reținerea sumei de 3260 euro cu titlu de

garanție, a încălcat clauzele contractele menționate mai sus, precum și prevederile

art. 572 alin.(2) Cod civil, conform căruia obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună- credință, la locul și în momentul stabilit.

3

Cere Zavtur Andrei încasarea sumei de 3260 euro achitate cu titlu de

garanție a respectării obligațiilor contractuale, din contul ÎCS „Barolo” SRL, în

beneficiul său.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 25 martie 2016

acțiunea inițială a fost admisă parțial, s-a încasat de la Zavtur Andrei în beneficiul

ÎCS „Barolo” SRL suma de 35774,36 lei cu titlu de datorie contractuală, suma de

20603,60 lei cu titlu de datorie pentru serviciile comunale și 1691,33 lei cu titlu

de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

A fost respinsă cerința de încasare de la Zavtur Andrei în beneficiul ÎCS

„Barolo” SRL a sumei de 15 415,23 lei cu titlu de penalitate contractuală.

Cererea reconvențională înaintată de Zavtur Andrei împotriva ÎCS

„Barolo” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Zavtur Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 25 martie 2016.

La 06 aprilie 2017 Zavtur Andrei, a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 și a hotărârii

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 25 martie 2016, cu pronunțarea unei

noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii înaintate de Zavtur Andrei și de

respingere integrală a acțiunii înaintate de ÎCS „Barolo” SRL.

În susținerea recursului, Zavtur Andrei, a invocat că instanțele ierarhic

inferioare au interpretat în mod eronat legea și nu au aplicat legea care trebuia să

fie aplicată, pronunțând hotărîri ilegale și neîntemeiate.

Indică recurentul că atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au examinat

complet, obiectiv și sub toate aspectele litigiul în cauză. Or, instanțele nu au ținut

cont că Zavtur Andrei a restituit ÎCS „Barolo” SRL apartamentele în starea în

care le-a primit, iar la serviciile comunale nu a acumulat datorii.

Deci, pentru lucrările de reparație în sumă de 30 623,71 lei și compensarea

serviciilor comunale neachitate la termen în sumă de 6797,34 lei, susține

recurentul că nu poate da consimțământul pentru executarea acestora.

Or, conform extrasului de cont din 17 septembrie 2015 eliberat de BC

„Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA filiala nr. 23 se confirmă că de la

începutul relațiilor contractuale cu ÎCS „Barolo” SRL din 25 iulie 2011 și pînă la

încetarea acestora 26 decembrie 2012, a achitat intimatului pentru

locațiunea/sublocațiunea apartamentelor în total suma de 20596 euro, care

depășește cu 698 euro plata de locațiune/sublocațiune prevăzută de contracte.

Conform aceluiași extras se confirmă că a achitat 37 965 lei cu titlu de

plată pentru serviciile comunale a apartamentelor pentru perioada iulie-decembrie

2012, care depășește cu 17 361 lei suma solicitată de ÎCS „Barolo” SRL de a fi

încasată cu titlu de penalitate pentru serviciile comunale.

Consideră recurentul că în astfel de circumstanțe prin dispunerea încasării

repetate a sumei de 28 424,70 lei, se contribuie la îmbogățirea fără justă cauza a

ÎCS „Barolo” SRL.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia deciziei motivate a Curții de

Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost expediată în adresa recurentului

Zavtur Andrei, avocatului Gutium Galina și intimatului ÎCS „Barolo” SRL, la 20

februarie 2017, potrivit scrisorii de însoțire nr. 1892 (f.d. 214, vol. III), însă

dovada că aceasta a fost recepționată și la ce dată lipsește.

În circumstanțele relevate, instanța de recurs constată că recurentul s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, la 06 aprilie 2017, în termen.

La 08 iunie 2017, în adresa intimatului ÎCS “Barolo” SRL a fost expediată

copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

Participanții la proces nu și-au valorificat dreptul respectiv și nu au depus

referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Zavtur Andrei în cererea de recurs și în

baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Zavtur Andrei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

5

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Zavtur Andrei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Zavtur Andrei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6