2ra-166/17 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-166/17 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: I. Brai nr. 2ra-166/17
instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru (nr. 2ra-2984-16)
ÎNCHEIERE
25 ianuarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Dumitru Mardari
Galina Stratulat
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Dița Iurii,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dița Iurii
împotriva lui Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, prin care
a fost admis apelul declarat de Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana, casată hotărîrea
Judecătoriei Anenii Noi din 09 iunie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de
respingere a acțiunii
c o n s t a t ă
La 06 martie 2015 Diuța Iurie a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana privind încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contractului de
împrumut cu ipotecă din 10 iunie 2011, încheiat între Diuța Iuri cu Strețcul Vitali și
Strețcul Svetlana, a împrumutat lui Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana suma de 21
490 euro, care potrivit cursului BNM la data semnării contractului constituia suma
de 358 171,68 lei, cu restituirea împrumutului acordat până la 10 iunie 2012. Drept
asigurare a rambursării în termen a împrumutului acordat lui Strețcul Vitali și
Strețcul Svetlana au ipotecat bunul imobil, în cazul neîndeplinirii obligațiunilor
contractuale privind restituirea împrumutului.
Conform prevederilor contractului menționat, debitorii urmau să restituie pînă
la 10 iunie 2012 suma împrumutului, însă pînă la momentul actual a fost restituită
suma de 7 126,8 dolari SUA ce constituia suma de 5358,5 euro, restanța sumei
împrumutate constituind suma de 16 131,5 euro.
Susține că la 05 septembrie 2013 a expediat în adresa debitorilor ipotecari
Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana mai multe notificări cu aviz de recepție prin care,
acestora li s-a solicitat achitarea datoriei în mărime de 16 131,5 euro pînă la data de
20 septembrie 2013, comunicându-le că în caz contrar urmează să elibereze bunul
1
imobil ipotecat cu transmiterea dreptului de posesie creditorului cu ulterioara lui
vânzare în scopul stingerii împrumutului.
Cere reclamantul transmiterea în posesiune a bunului imobil ipotecat, ce
aparține cu drept de proprietate lui Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana, situat în
extravilanul s. Varnița r. Anenii Noi, care include lotul pomicol cu suprafața de
0,0592 ha., nr. cadastral 0502111057 și căsuța de vacanță amplasată pe acest lot, cu
suprafața de 73,8 m.p., evaluat la data de 31 mai 2011 la prețul 365 300 lei, pentru a
fi vândut și stingerea împrumutului de 16 131,5 euro sau echivalentul în valută
națională, conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a RM la data
executării hotărârii și evacuarea silită a lui Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana cu toți
membrii familiei din imobilul menționat.
Prin hotărîrea judecătoriei Anenii Noi din 09 iunie 2015 a fost admisă parțial
cererea de chemare în judecată depusă de Diuța Iuri către Strețcul Vitali și Strețcul
Svetlana, a fost transmis silit în posesiunea lui Diuța Iuri, bunul imobil gajat, ce
aparține cu drept de proprietate lui Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana, situat în
extravilanul, s. Varnița r. Anenii Noi, constituit din lotul pomicol, cu suprafața de
0,0592 ha., nr. cadastral 0502111057 și căsuța de vacanță, amplasată pe acest lot, cu
suprafața de 73,8 m.p., în contul stingerii datoriei de 16 131,5 euro, sau echivalentul
în valută națională conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a Republicii
Moldova la data executării hotărîrii, a fost încasat de la Strețcul Vitali și Strețcul
Svetlana în contul lui Diuța Iurii taxa de stat achitată la depunerea cererii de
chemare în judecată, în sumă de 10191,88 lei.
În rest, cerințele reclamantului au fost respinse.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, a fost admis
apelul declarat de Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana, casată hotărîrea Judecătoriei
Anenii Noi din 09 iunie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a
acțiunii.
La 30 noiembrie 2016 Diuța Iurii a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
menținerea hotărîrii primei instanțe.
În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei a
interpretat eronat normele de drept material, manifestată prin neaplicarea legii și a
apreciat arbitrar probele prezentate.
Consideră că instanța de apel eronat a concluzionat că el, ca creditor ipotecar,
a încălcat procedura de executare a dreptului de ipotecă, adică nu a respectat
prevederile Legii cu privire la ipotecă nr. 142-XVI din 26 iunie 2008, care prevede
expres că termenul din notificare sau preaviz, la expirarea căruia creditorul ipotecar
va executa dreptul de ipotecă nu trebuie să fie mai mic de 20 de zile calendaristice.
Or, art. 31 al Legii cu privire la ipotecă nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 expres
prevede că termenul de 20 de zile începe să curgă din momentul înregistrării
preavizului la oficiul cadastral și nu din momentul recepționării notificării.
În conformitate cu art. 31 alin. (3) lit. d) al Legii cu privire la ipotecă nr. 142-
XVI din 26 iunie 2008, termenul de transmitere a bunului imobil este nu mai mic de
20 de zile începând cu data înregistrării preavizului.
2
Indică recurentul că în adresa creditorilor ipotecari la 05 septembrie 2013 a
expediat notificări cu aviz de recepție, prin care le-a solicitat achitarea datoriei în
mărime de 16 131,5 euro, pînă la 20 septembrie 2013, comunicându-le că în caz
contrar ultimii urmează să elibereze bunul imobil ipotecat, cu transmiterea dreptului
de posesie creditorului, cu ulterioara lui vânzare în scopul stingerii împrumutului.
Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana s-au eschivat însă cu rea-credință de
recepționarea notificări.
Mai mult ca atât, la 27 iulie 2014 executorul judecătoresc a întocmit procesul
verbal prin care a indicat că debitorii ipotecari Strețcul Vitali și Strețcul Svetlana au
refuzat cu rea credință să recepționeze notificarea.
Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Diuța Iurii nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,
recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației
prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod
3
direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în
recursul declarat de Diuța Iurii asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Diuța Iurii ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e
Recursul declarat de Diuța Iurii se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî
Judecătorii Dumitru Mardari
Galina Stratulat
4