2ra-166/18 — incasarea datoriei

prima instanță: V. Clima dosarul nr.2ra-166/18

(Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău)

instanța de apel: D. Manole, Gr. Dașchevici, Iu. Cotruță

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Iurie Țurcanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Staci împotriva

lui Iurie Țurcanu cu privire la încasarea datoriei,

și cererea reconvențională a lui Iurie Țurcanu împotriva lui Vasile Staci cu

privire la declararea nulității contractului de împrumut cu repunerea părților în

poziția inițială,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 prin care a fost

respins apelul declarat de către Iurie Țurcanu și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 septembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 23 noiembrie 2015, Vasile Staci a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Țurcanu cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 28 februarie 2015 a acordat

pîrîtului suma de 10000 euro cu titlu de împrumut pe un termen de 5 luni, cu o

dobîndă lunară de 5%, însă la scadență suma nu a fost restituită.

A mai indicat reclamantul că la 14 martie 2015 a mai acordat pîrîtului un

împrumut în sumă de 2600 euro, cu scadența la 01 aprilie 2015, care de asemenea

nu a fost rambursat la scadență.

A solicitat Vasile Staci încasarea din contul lui Iurie Țurcanu a datoriei în

sumă de 12600 euro și a cheltuielilor de judecată.

La 15 aprilie 2016 reclamantul Staci Vasile a depus o cerere de micșorare a

cuantumului pretențiilor din acțiune, revendicînd de la Iurie Țurcanu suma de 2600

euro, motivînd că conform recipisei din 28 februarie 2015 a fost stabilit un grafic

de achitare a datoriei, iar asupra sumei de 2600 euro nu s-a ajuns la o înțelegere.

La 01 august 2016 Iurie Țurcanu prin intermediul reprezentantului său,

avocatul Iacub Irina, a depus o cerere reconvențională prin care a solicitat

1

declararea nulității recipiselor din 28 februarie 2015 și din 14 martie 2015,

încasarea din contul lui Vasile Staci a sumei de 2500 euro și a taxei de stat.

În motivarea acțiunii reconvenționale, Iurie Țurcanu a indicat că la 28

februarie 2015 între părți s-a realizat o înțelegere cu privire la datoria lui Iurie

Țurcanu față de Vasile Staci în sumă de 10000 euro, contractată conform recipisei

din 28 februarie 2014. Vasile Staci în contul prelungirii termenului de rambursare a

împrumutului cu 5 luni, a acceptat semnarea unei noi recipise, datată la 28

februarie 2015, din care rezultă datoria din 2014, în schimb Vasile Staci urma să

restituie recipisa veche, fapt neexecutat pe motivul pretins al nimicirii ei.

La 14 martie 2015, Vasile Staci a insistat să se perfecteze sub forma

împrumutului dobînda reglementată în recipisa din 28 februarie 2015, astfel că s-a

semnat recipisa din 14 martie 2015, prin care se pretinde împrumutul sumei de

2600 euro, sumă ce constituie dobînda reglementată și care corespunde a cîte 500

euro/lunar în intervalul a 4 luni și 600 euro în luna a cincea. Iurie Țurcanu s-a

obligat să achite aceste sume, iar Vasile Staci să consemneze restituirea pe versoul

recipisei din 14 martie 2015. Necătînd la această reglementare, la 02 iunie 2015

Vasile Staci a înaintat în instanța de judecată o cerere împotriva lui Iurie Țurcanu

prin care a solicitat revendicarea sumei de 10000 euro și dobînzii de întîrziere în

mărime de 5000 euro în baza recipisei din 28 februarie 2014, iar la 23 noiembrie

2015 s-a adresat cu o altă cererea de chemare în judecată privind încasarea sumei

de 12600 euro în baza recipiselor din 28 februarie 2015 și 14 martie 2015.

În prima acțiune Iurie Țurcanu a recunoscut suma de 10000 euro, nefiind de

acord cu suma de 5000 euro pretinsă ca dobîndă, astfel că în cea de a doua acțiune,

Vasile Staci a revendicat suma de 10 000 euro pentru a două oară, un împrumut

inexistent, viciind prin dol consimțămîntul acestuia.

La 21 septembrie 2015, instanța de judecată a admis parțial prima acțiune,

încasînd suma de 10000 euro, constatînd nulitatea clauzei cu privire la dobîndă, ca

fiind nerezonabilă în raport cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei, și a

încasat doar suma de 245 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere pe o perioadă de 3

luni. Astfel instanța nu a luat în calcul faptul achitării de către Iurie Țurcanu a

dobînzii contractuale și nu doar pe trei luni, după cum este consemnat în recipisa

din 28 februarie 2014, ci pentru 5 luni în sumă de 2500 euro.

A considerat Iurie Țurcanu că deoarece din contul său a fost adjudecată prin

hotărîre judecătorească suma de 10245 euro, suma de 2500 euro achitată lui Vasile

Staci reprezintă îmbogățire fără justă cauză, potrivit art. 1389 Codul civil și

urmează să fie restituită lui Iurie Țurcanu.

Prin cererea din 12 septembrie 2016 Iurie Țurcanu și-a concretizat pretențiile

din acțiune, solicitind respingerea acțiunii inițiale în baza renunțării la dreptul

pretins (restituirea împrumutului de 10000 euro conform recipisei din 28 februarie

2015); declararea nulității recipisei din 14 martie 2015; încasarea din contul

pîrîtului a sumei de 2500 euro în baza efectului nulității actelor juridice civile de

repunere a părții în situația anterioară, compensarea cheltuielilor de taxă de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 septembrie 2016

acțiunea inițială fost admisă și s-a încasat din contul lui Iurie Țurcanu în beneficiul

lui Vasile Staci datoria din împrumut în sumă de 2600 euro, ce urmează a fi

achitată în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb din ziua plății, și

2

cheltuielile judiciare de taxă de stat în sumă de 1668,09 lei, iar acțiunea

reconvențională formulată de către Iurie Țurcanu a fost respinsă ca neîntemeiată,

cu încasarea din contul lui Iurie Țurcanu în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecare a pricinii suportate de instanța judecătorească, legate de citarea și

chemarea părților în instanță în sumă de 41,90 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 17 octombrie 2016, Iurie

Țurcanu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 19 septembrie 2016, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și admitere

integrală a acțiunii reconvenționale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Iurie Țurcanu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel instanța de apel a stabilit că la 14 martie 2015,

Țurcanu Iurie a primit de la Staci Vasile cu titlu de împrumut suma de 2600 euro,

cu termenul de scadență pînă la 01 aprilie 2015, fapt confirmat prin recipisa în

original anexată la actele cauzei (f.d. 11). La materialele dosarului lipsesc

înscrisuri ce ar dovedi că Iurie Țurcanu ar fi executat obligația nominalizată, or,

dovada restituirii împrumutului de 2600 euro împrumutătorului lipseste de la dosar.

Astfel, în temeiul art. 512 alin. (1), 514, 572 alin. (1), (2), 602, 867 alin. (1),

210 și 211 Codul civil coraborat cu art. 122 alin. (1) CPC, instanța de apel a

concluzionat că prima instanță corect a încasat de la Iurie Țurcanu în beneficiul lui

Vasile Staci suma împrumutului de 2600 euro și cheltuielile de judecată în sumă de

1668,09 lei.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a respins

acțiunea reconvențională a lui Iurie Țurcanu împotriva lui Vasile Staci cu privire la

declararea nulității recipiselor și aducerea părților în situația anterioară bazîndu-se

pe prevederile art. 217 alin. (1)-(3), 220 alin. (1) – (3), 219 alin. (1)- (2), 228 alin.

(1)-(2) Codul civil și a constatat că în speță nu se întrunesc temeiurile de nulitate a

actelor juridice contestate de Iurie Țurcanu.

La 28 noiembrie 2017, Iurie Țurcanu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.

Recurentul, Iurie Țurcanu, în motivarea recursului a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece la judecarea

cauzei au instanțele ierarhic inferioare au încălcat esențial normele de drept

material, au interpretat și aplicat eronat normele de drept material, au apreciat

arbitrar probele, și prin urmare încălcările admise de ambele instanțe au dus la

soluționarea greșită a pricinii.

Prin referința depusă la 27 decembrie 2017, Vasile Staci a solicitat

declararea recursului depus de Iurie Țurcanu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că recurentul Iurie Țurcanu a recepționat decizia

motivată a instanței de apel la 11 octombrie 2017 fapt confirmat prin xerocopia

3

plicului poștal, iar la 28 noiembrie 2017, adică în termenul prevăzut de lege, Iurie

Țurcanu a declarat recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iurie Țurcanu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer

vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt

4

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Iurie Țurcanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Iurie Țurcanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5