2ra-1616/18 — Încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1616/18 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra–1616/18 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. D. Băbălău) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. N. Budăi, I. Țurcan, I. Muruianu) Î N C H E I E R E 26 septembrie 2018 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Visternicean Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului declarat de către Munteanu Victor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Brățara” către Munteanu Victor cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Munteanu Victor și menținută hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central), c o n s t a t ă: La 30 mai 2017, SRL „Brățara” a depus o cerere de chemare instanța de judecată către Munteanu Victor cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 04 mai 2015, a fost încheiat contractul de împrumut potrivit căruia SRL „Brățara” în calitate de împrumutător a acordat lui Munteanu Victor în calitate de împrumutat, suma de 450 000 de lei, termenul de restituire a împrumutului fiind stabilit în decurs de 6 luni, adică până la 04 noiembrie 2016. SRL „Brățara” a specificat că, în ziua semnării contractului, a transferat mijloacele bănești împrumutatului, pârâtul obligându-se ferm să restituie în termen împrumutul, însă de la data scadentă și până în prezent nu și-a respectat obligația pecuniară asumată prin contract, nerambursând suma împrumutată.
Multiplele solicitări verbale adresate pârâtului pentru restituirea împrumutului nu s-au soldat cu succes, iar la 30 martie 2017, SRL „Brățara” a expediat în adresa pârâtului o somație pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, care a fost recepționată de către ultimul la 03 aprilie 2017, Munteanu Victor în răspunsul său din 10 aprilie 2017 a comunicat faptul că consideră somația ilegală și neîntemeiată, precum și faptul că datoria formată din contractul de împrumut din 04 mai 2016, a fost cesionată de către Munteanu Lilia. În opinia reclamantei răspunsul pârâtului este o eschivare cu rea-credință de la executarea obligației, or, potrivit pct. 3.1 din contractul de împrumut din 04 mai 2016 s-a stabilit că pentru nerambursarea în termen a împrumutului urmează a fi achitată penalitate în mărime de 0.1 % din suma împrumutată, pentru fiecare zi de 1 întârziere, astfel pentru perioada restantă s-a acumulat o datorie în sumă de 81000 lei.
Mai mult a specificat că din motivul neachitării împrumutului în termenul stabilit, urmează a se încasa din contul pârâtului și dobândă de întârziere pentru nerestituirea împrumutului în termen, astfel pârâtul Munteanu Victor este obligat la plata dobânzii de întârziere în mărime de 45 936,99 de lei, evaluate pentru intervalul de timp 05 noiembrie 2016 – 30 mai 2017. Prin hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central), s-a admis acțiunea. S-a încasat de la Munteanu Victor, în beneficiul SRL „Brațara” datoria în sumă de 450 000 de lei, penalitatea în mărime de 81 000 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 45 936,99 de lei și cheltuieli judiciare constituite din plata taxei de stat în mărime de 17 317 de lei.
Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de Munteanu Victor și menținută hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central). La 06 iunie 2018, Munteanu Victor a declarat recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea. Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Munteanu Victor, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Munteanu Victor, nu pot duce la 2 admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Munteanu Victor. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Munteanu Victor. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Visternicean Nicolae Craiu 3
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.