2ra-1616/18 — Încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1616/18 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra–1616/18
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. D. Băbălău)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. N. Budăi, I. Țurcan, I. Muruianu)
Î N C H E I E R E
26 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Munteanu Victor,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL
„Brățara” către Munteanu Victor cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respinsă cererea de apel depusă de Munteanu Victor și menținută hotărârea din 20
decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),
c o n s t a t ă:
La 30 mai 2017, SRL „Brățara” a depus o cerere de chemare instanța de
judecată către Munteanu Victor cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 04 mai 2015, a fost încheiat contractul de
împrumut potrivit căruia SRL „Brățara” în calitate de împrumutător a acordat lui
Munteanu Victor în calitate de împrumutat, suma de 450 000 de lei, termenul de
restituire a împrumutului fiind stabilit în decurs de 6 luni, adică până la 04
noiembrie 2016.
SRL „Brățara” a specificat că, în ziua semnării contractului, a transferat
mijloacele bănești împrumutatului, pârâtul obligându-se ferm să restituie în termen
împrumutul, însă de la data scadentă și până în prezent nu și-a respectat obligația
pecuniară asumată prin contract, nerambursând suma împrumutată.
Multiplele solicitări verbale adresate pârâtului pentru restituirea împrumutului
nu s-au soldat cu succes, iar la 30 martie 2017, SRL „Brățara” a expediat în adresa
pârâtului o somație pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, care a fost
recepționată de către ultimul la 03 aprilie 2017, Munteanu Victor în răspunsul său
din 10 aprilie 2017 a comunicat faptul că consideră somația ilegală și neîntemeiată,
precum și faptul că datoria formată din contractul de împrumut din 04 mai 2016, a
fost cesionată de către Munteanu Lilia.
În opinia reclamantei răspunsul pârâtului este o eschivare cu rea-credință de la
executarea obligației, or, potrivit pct. 3.1 din contractul de împrumut din 04 mai
2016 s-a stabilit că pentru nerambursarea în termen a împrumutului urmează a fi
achitată penalitate în mărime de 0.1 % din suma împrumutată, pentru fiecare zi de
1
întârziere, astfel pentru perioada restantă s-a acumulat o datorie în sumă de 81000
lei.
Mai mult a specificat că din motivul neachitării împrumutului în termenul
stabilit, urmează a se încasa din contul pârâtului și dobândă de întârziere pentru
nerestituirea împrumutului în termen, astfel pârâtul Munteanu Victor este obligat la
plata dobânzii de întârziere în mărime de 45 936,99 de lei, evaluate pentru
intervalul de timp 05 noiembrie 2016 – 30 mai 2017.
Prin hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),
s-a admis acțiunea. S-a încasat de la Munteanu Victor, în beneficiul SRL „Brațara”
datoria în sumă de 450 000 de lei, penalitatea în mărime de 81 000 de lei, dobânda
de întârziere în mărime de 45 936,99 de lei și cheltuieli judiciare constituite din
plata taxei de stat în mărime de 17 317 de lei.
Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea
de apel depusă de Munteanu Victor și menținută hotărârea din 20 decembrie 2017
a Judecătoriei Chișinău (sediul central).
La 06 iunie 2018, Munteanu Victor a declarat recurs împotriva deciziei din 31
mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei
instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a
interpretat în mod eronat legea.
Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către Munteanu Victor, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Munteanu Victor, nu pot duce la
2
admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al
Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra
reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de
nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în
apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la
o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de
recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o
minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe
care se bazează.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de către Munteanu Victor.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Munteanu Victor.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Visternicean
Nicolae Craiu
3