2ra-1616/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–1616/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. N. Budăi, I. Țurcan, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Munteanu Victor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Brățara” către Munteanu Victor cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Munteanu Victor și menținută hotărârea din 20

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

c o n s t a t ă:

La 30 mai 2017, SRL „Brățara” a depus o cerere de chemare instanța de

judecată către Munteanu Victor cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 04 mai 2015, a fost încheiat contractul de

împrumut potrivit căruia SRL „Brățara” în calitate de împrumutător a acordat lui

Munteanu Victor în calitate de împrumutat, suma de 450 000 de lei, termenul de

restituire a împrumutului fiind stabilit în decurs de 6 luni, adică până la 04

noiembrie 2016.

SRL „Brățara” a specificat că, în ziua semnării contractului, a transferat

mijloacele bănești împrumutatului, pârâtul obligându-se ferm să restituie în termen

împrumutul, însă de la data scadentă și până în prezent nu și-a respectat obligația

pecuniară asumată prin contract, nerambursând suma împrumutată.

Multiplele solicitări verbale adresate pârâtului pentru restituirea împrumutului

nu s-au soldat cu succes, iar la 30 martie 2017, SRL „Brățara” a expediat în adresa

pârâtului o somație pentru a soluționa litigiul pe cale amiabilă, care a fost

recepționată de către ultimul la 03 aprilie 2017, Munteanu Victor în răspunsul său

din 10 aprilie 2017 a comunicat faptul că consideră somația ilegală și neîntemeiată,

precum și faptul că datoria formată din contractul de împrumut din 04 mai 2016, a

fost cesionată de către Munteanu Lilia.

În opinia reclamantei răspunsul pârâtului este o eschivare cu rea-credință de la

executarea obligației, or, potrivit pct. 3.1 din contractul de împrumut din 04 mai

2016 s-a stabilit că pentru nerambursarea în termen a împrumutului urmează a fi

achitată penalitate în mărime de 0.1 % din suma împrumutată, pentru fiecare zi de

1

întârziere, astfel pentru perioada restantă s-a acumulat o datorie în sumă de 81000

lei.

Mai mult a specificat că din motivul neachitării împrumutului în termenul

stabilit, urmează a se încasa din contul pârâtului și dobândă de întârziere pentru

nerestituirea împrumutului în termen, astfel pârâtul Munteanu Victor este obligat la

plata dobânzii de întârziere în mărime de 45 936,99 de lei, evaluate pentru

intervalul de timp 05 noiembrie 2016 – 30 mai 2017.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

s-a admis acțiunea. S-a încasat de la Munteanu Victor, în beneficiul SRL „Brațara”

datoria în sumă de 450 000 de lei, penalitatea în mărime de 81 000 de lei, dobânda

de întârziere în mărime de 45 936,99 de lei și cheltuieli judiciare constituite din

plata taxei de stat în mărime de 17 317 de lei.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Munteanu Victor și menținută hotărârea din 20 decembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău (sediul central).

La 06 iunie 2018, Munteanu Victor a declarat recurs împotriva deciziei din 31

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Munteanu Victor, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Munteanu Victor, nu pot duce la

2

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Munteanu Victor.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Munteanu Victor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

3