2ra-1285/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–1285/18

Instanța de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (jud. N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

04 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mațiura Andrei

reprezentat de avocatul Pascal Iuliana,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Leutis” împotriva lui Mațiura Andrei privind încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Mațiura Andrei și menținută hotărârea din 10

februarie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2015, SRL „Leutis” a sesizat instanța cu o cerere de chemare în

judecată împotriva lui Mațiura Andrei, prin care a solicitat instanței încasarea de la

Mațiura Andrei a sumei de 18 185,95 de lei cu titlu de datorie și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare a

imobilului, încheiat între SRL „Leutis” și Mațiura Andrei, reclamanta a vândut

pârâtului spațiul comercial pe adresa: mun. Chișinău, bd. Decebal, 23/1 în Centrul

Comercial “Jumbo”.

Reclamanta a menționat că, la 01 aprilie 2011, a fost încheiat contractul de

prestări servicii nr.365/1 dintre SRL „Leutis” și Mațiura Andrei, conform căruia

reclamanta și-a asumat obligația de a presta pârâtului servicii comunale, de

publicitate și alte servicii.

Conform prevederilor pct. 2.2.1. și 2.2.2. al contractului de prestări de

servicii, pârâtul și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru serviciile

comunale și serviciul publicitate.

A mai indicat că, la situația 01 martie 2015, pârâtul a acumulat o datorie

pentru serviciile comunale și publicitate în sumă de 18 185, 95 de lei, fapt ce

demonstrează că ultimul nu și-a onorat cu bună-credință obligațiile contractuale

1

prevăzute de pct.2.2.1 din contractul de prestări de servicii.

A afirmat că, conform prevederilor pct. 2.2.1 din Contract pârâtul urma să

efectueze plata pentru serviciile comunale și publicitate de la data de 5 până la data

de 10 a lunii curente - pentru luna următoare, fapt ce nu a fost executat. În virtutea

faptului că pârâtul nu a achitat în termen plata pentru serviciile comunale și de

publicitate, SRL „Leutis” nu-și poate onora în termen obligațiile de plată față de

salariații săi și alți creditori.

Reclamanta a mai indicat că, la 01 aprilie 2015, pârâtului i-a fost expediată o

somație, cu privire la achitarea benevolă a datoriei, oferindu-i pentru aceasta 10

zile, însă nici după expirarea termenului, Mațiura Andrei nu a achitat suma

datorată rezultată din contractul încheiat. Respectiv, în opinia reclamantei,

acțiunile întreprinse de SRL „Leutis” față de Mațiura Andrei în vederea achitării

datoriei litigioase conform obligațiilor asumate - nu au avut un rezultat efectiv. În

aceste condiții, consideră că SRL „Leutis” a realizat toate măsurile în vederea

soluționării litigiului pe cale amiabilă.

În instanță reclamanta a solicitat, admiterea integrală a acțiunii cu încasarea

de la Mațiura Andrei în beneficiul SRL „Leutis” a datoriei în sumă de 18 185, 95

de lei și încasarea taxei de stat și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 februarie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Leutis” a fost admisă integral,

fiind dispusă încasarea din contul lui Mațiura Andrei în beneficiul SRL „Leutis”

datoria în mărime de 18 185,95 de lei, cheltuielile de judecată în mărime de 756 de

lei.

Prin decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Mațiura Andrei și menținută hotărârea din 10 februarie

2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

La 24 aprilie 2018, Mațiura Andrei reprezentat de avocatul Pascal Iuliana a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia.

În motivarea recursului declarat, Mațiura Andrei reprezentat de avocatul

Pascal Iuliana a invocat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în

mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Mațiura Andrei reprezentat de avocatul Pascal Iuliana, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

2

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Mațiura Andrei reprezentat de avocatul

Pascal Iuliana, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Mațiura Andrei reprezentat de

avocatul Pascal Iuliana.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

3

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mațiura Andrei reprezentat

de avocatul Pascal Iuliana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Maria Ghervas

4