2rac-57/19 — incasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-57/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (Gh.Stratulat)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N.Simciuc, I.Țurcan, Iu.Cotruță)

Î N C H E I E R E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr.50/247 COOP, intervenient accesoriu Simonenco Igor cu

privire la încasarea datoriei și acțiunea reconvențională depusă de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.50/247 COOP împotriva Întreprinderii Mixte

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, Societate cu Răspundere Limitată „Euro

Mansarde”, intervenient accesoriu Mendruleac Elena cu privire la declararea nulă a

contractului,

împotriva deciziei din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere

Limitată și a fost menținută hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 02 decembrie 2013, ÎM “Incaso” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva APLP nr. 50/247 COOP cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 04 august 2011, APLP nr. 50/247

COOP a încheiat cu SC „Euro Mansarde” SRL contract de investiție în încăperi de tip

mansardă.

A menționat ÎM “Incaso” SRL că pentru executarea obligațiunilor contractuale

au fost investite mijloace financiare în sumă de 595 000 de lei, fapt confirmat prin

factura seria FE nr.329942 din 03.12.2012.

A indicat că, la data de 22.08.2013 APLP nr. 50/247 COOP a depus o cerere prin

care s-a solicitat rezilierea contractul nr.EM-04/08-1 din 04.08.2011 privind investiție

în încăperi de tip mansardă.

A susținut că, întru soluționarea extrajudiciară ÎM „Incaso” SRL (cesionar în baza

1

contractului de cesiune a creanțelor nr. 00111-08-13C din 05.08.13, anexat la prezenta

cerere) a expediat o reclamație la data de 18.10.2013, dar nu a fost soluționată.

A specificat că conform pct.9.2. al contractului sus menționat, rezilierea

contractului poate avea loc numai cu acordul comun al ambelor părți, cu excepția

cazului prevăzut în pct. 6.3 al prezentului contract.

A afirmat că, conform pct. 6.3. al contractului sus menționat, investitorul este în

drept să rezilieze unilateral prezentul contract, fără restituirea cheltuielilor suportate

de beneficiar, în cazul în care ultimul nu și-a respectat în întregime sau parțial

obligațiile sale prevăzute de pct.4.1.

Astfel, de către APLP nr. 50/247 COOP nu a fost îndeplinit pct. 4.1.2. din care

motiv, contractul privind investiția în încăperi de tip mansardă urmează a fi reziliat cu

restituirea cheltuielilor suportate.

A indicat că, conform pct. 6.4. al contractului sus menționat, partea care va fi

vinovată de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului va fi

obligată la despăgubirea celorlalte părți în măsura pagubei suportate de către acestea,

excepția prevăzută la pct. 6.3 al prezentului contract.

A solicitat ÎM “Incaso” SRL încasarea sumei de 595 000 de lei cu titlu de datorie,

taxa de stat în sumă de 17 850 de lei.

Ulterior, reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor prin care a

solicitat suplimentar încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1 000 de

lei și a dobânzii legale de întârziere în sumă de 18 982,93 de lei.

La 20 octombrie 2015, APLP nr. 50/247 COOP a depus cerere reconvențională

împotriva ÎM “Incaso” SRL, SC “Euro Mansarde” SRL, intervenient accesoriu,

Medruleac Elena prin care a solicitat declararea nulă a contractului de investiții în

încăperi de tip mansardă nr. EM-04/08-1 din 04.08.2011 încheiat între APLP nr.

50/247 COOP și SC “Euro Mansarde” SRL.

În susținerea acțiunii a relatat că, la 04.08.2011 între APLP nr. 50/247 COOP, în

persoana fostei administratoare, Medruleac Elena și SC „Euro Mansarde” SRL, a fost

încheiat contractul de investiție în încăperi de tip mansardă nr. EM-04/08-1.

A menționat că, contractul în cauză îl consideră ilegal, încheiat cu încălcarea

normelor imperative ale legislație civile, motiv din care a considerat că contractul

respectiv este unul nul și nu are putere juridică.

A declarat că, contractul nr. EM-04/08-1 din 04.08.2011 a fost încheiat de către

fostul administrator al APLP nr. 50/247 COOP, d-na Medruleac Elena, fără acordul

Adunării Generale al locatarilor, care este organul suprem al Asociației, ceea ce

contravine prevederilor punctului 18, punctul 19 lit. g) al Statutului APLP nr. 50/247

COOP, care prevede că: „Adunarea Generală este organul suprem al Asociației. Ea

hotărăște în următoarele probleme: dezbaterea și aprobarea condițiilor contractuale

pentru întreținerea și reparația imobilului (inclusiv reparație capitală)”.

A indicat că, fostul administrator al APLP nr. 50/247 COOP, d-na Medruleac

Elena, la semnarea contractului indicat mai sus, a folosit procesul verbal privind

desemnarea companiei cu care va fi încheiat contractul de investiții în încăperi de tip

mansardă.

2

A relatat că, compania SC „Euro Mansarde” SRL de la bun început a dus în

eroare locatarii blocului locativ situat pe adresa XXXXX, comunicând despre

elaborarea schiței de proiect pentru construirea anexelor locative la clădirea de pe

adresa XXXXX, prezentând o scrisoare informativa cu proiectul anexat, dorind din

start prin dol să obțină acordul locatarilor la încheierea contractului.

A invocat că, atât contractul de investiție în încăperi de tip mansardă nr. EM-

04/08-Î din 04.08.11 încheiat între APLP nr. 50/247 COOP și SC „Euro Mansarde”

SRL, cât și contractul de cesiune a creanței nr. 00111-08-13c din 05.08.2013, încheiat

între SC „Euro Mansarde” SRL și ÎM „Incaso” SRL, nu au fost autentificate notarial,

faptul dat ducând la nulitatea actelor juridice respective.

A specificat că, contractul de investiție în încăperi de tip mansardă nr. EM-

04/08-1 din 04.08.11 încheiat între APLP nr. 50/247 COOP și SC „Euro Mansarde”

SRL este întocmit cu încălcarea normelor imperative a dreptului civil, și anume

conform punctului 6.3 al prezentului contract Investitorul este în drept să rezilieze în

mod unilateral prezentul contract, fără restituirea cheltuielilor suportate de Beneficiar,

în cazul, în care ultimul nu și-a respectat în întregime sau parțial obligațiunile sale

prevăzute de punctul 4.1 al prezentului contract.

La data de 22.08.2013, în momentul depunerii cererii de reziliere a contractului,

au expirat 14 luni și 17 zile din cele 18 luni, perioadă în care compania SC „Euro

Mansarde” SRL nici nu a început lucrările de construcție.

Astfel, în astfel de circumstanțe, APLP nr. 50/247 COOP a avut tot dreptul să

solicite rezilierea contractului.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins acțiunea inițială și s-a admis parțial acțiunea reconvențională prin care s-a

declarat nul contractul de investiții în încăperi de tip mansardă nr. EM-04/08-1 din

04.08.2011, încheiat între APLP nr. 50/247 COOP și SC ,,Euro Mansarde” SRL. S-a

încasat în mod solidar de la ÎM “Incaso” SRL și SC ,,Euro Mansarde” SRL în

beneficiul APLP nr. 50/247 COOP costul cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

5 000 de lei și taxa de stat în sumă de 3 000 de lei.

Prin decizia din 16 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de ÎM „Incaso” SRL și a fost menținută hotărârea din 17 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că adresând temeinicia pretențiilor

invocate de către APLP nr. 50/247 COOP în partea ce vizează nulitatea absolută a

contractului de investiții în încăperi de tip mansardă nr. EM-04/08-1 din 04.08.11

încheiat între APLP nr. 50/247 COOP și SC ,,Euro Mansarde” SRL, s-a menționat că,

conform art.406 alin. (1) Cod civil, contractele prin care una dintre părți se obligă să

asigure construcția unuia sau mai multor apartamente și să le transmită persoanei

fizice care se obligă să achite integral sau parțial prețul imobilului anterior predării

acestuia, precum și contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea se

autentifică notarial și se înscriu în registrul bunurilor imobile, sub sancțiunea nulității.

Conform art. 212 Cod civil, forma autentică a actului juridic este obligatorie: a)

dacă actul juridic are ca obiect înstrăinarea bunurilor imobile, cu excepția cazurilor

3

prevăzute expres de lege; b) în cazurile prevăzute prin acordul părților, chiar dacă

legea nu cere formă autentică; c) în alte cazuri stabilite de lege.

Conform art. 213 alin.(1) Cod civil, nerespectarea formei autentice atrage

nulitatea actului juridic. În conformitate cu art.220 alin. (1) Cod civil, actul juridic sau

clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de apel a menționat că dând apreciere contractului de investiții în

încăperi de tip mansardă nr. EM-04/08-1 din 04.08.11 încheiat între APLP nr. 50/247

COOP și SC “Euro Mansarde” SRL, s-a constatat că, ultimul nu este autentificat

notarial în conformitate cu prevederile imperative ale legii, fapt care se sancționează

cu nulitatea absolută a acestuia.

La 19 iulie 2018, Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii

reconvenționale, cu emiterea unei noi hotărâri în această parte de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

La data de 21 iunie 2018, decizia instanței de apel a fost publicată pe pagina web

„Portalul instanțelor naționale de judecată”. Cauza dată poate fi găsită pe

www.cac.instante.justice.md, în rubrica hotărâri.

Astfel, recursul declarat la 19 iulie 2018 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

4

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societate cu Răspundere Limitată, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

5

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6