2ra-813/17 — Constatarea faptului acceptării succesiunii

Prima instanță: Judecătoria Anenii-Noi, judecător – R. Popescu-Balta

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Dosar nr. 2ra–813/17

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Luiza Gafton, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cuciuc

Liubovi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cuciuc Liubovi

către Toma Lidia și Jidraș Alexandr privind constatarea faptului acceptării

succesiunii, declararea nulă a certificatului privind dreptul de proprietate și

partajarea averii succesorale,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Cuciuc Liubovi și menținută hotărârea Judecătoriei

Anenii Noi din 26 noiembrie 2014,

c o n s t a t ă:

La data de 23 aprilie 2014, Cuciuc Liubovi a depus cerere de chemare în

judecată către Toma Lidia și Jidraș Alexandr, solicitând constatarea faptului

acceptării succesiunii după decesul mamei sale Toma Fevronia, declararea nulă a

certificatului nr.106 din 15 ianuarie 2013 cu privire la dreptul de proprietate asupra

cotei-părți din proprietatea comună în devălmășie, care a fost eliberat pe numele

Lidiei Toma si încasarea de la ultima a sumei de 18 566 lei.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 18 ianuarie 1980 a decedat

mama sa - Toma Fevronia. După decesul acesteia și până la căsătorie (27

noiembrie 1991), Cuciuc Liubovi a rămas să locuiască în casa părintească

împreună cu tatăl său - Toma Constantin. Fiind unicii moștenitori, au acceptat

succesiunea în cote-părți egale, a câte 1/2 cotă-parte din casa de locuit, deoarece

casa părintească a fost construită în anul 1930, beciul în 1936, iar saraiul în 1967

de către părinții mamei sale - Toma Fevronia.

1

În anul 1986, tatăl său - Toma Constantin a înregistrat căsătoria cu Toma

Lidia. În timpul căsătoriei, ultima nu a construit nimic în jurul casei, devenind doar

coproprietară asupra 1/2 din lotul de pe lângă casă și lotul de grădini din

extravilanul satului, care le-au fost atribuite în proprietate în timpul căsătoriei cu

tatăl său.

La data de 23 aprilie 2011, Toma Constantin a decedat. După aceasta, Toma

Lidia declara că casa buneilor reclamantei va rămâne ultimei, deoarece prima are

casa sa și nu are nevoie de două case.

La începutul lunii august 2013, reclamanta Cuciuc Liubovi a aflat că Toma

Lidia a vândut casa cetățeanului Jidraș Alexandr contra sumei de 37 132 lei.

Totodată, a aflat că la data de 15 ianuarie 2013, Toma Lidia a primit atât

certificatul de moștenitor legal asupra 1/2 din casa de locuit și asupra lotului de pe

lângă casă, cât și certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părți

din proprietatea comună în devălmășie asupra 1/2 cotă-parte din casa de locuit și

din terenul de pe lângă casă.

Dat fiind faptul că a primit certificat de proprietate asupra 1/2 cotă-parte din

toate bunurile imobile și a vândut casa de locuit, Toma Lidia s-a îmbogățit din

contul reclamantei cu suma de 18 566 lei, ceea ce constituie 1/2 din valoarea casei

de locuit a buneilor săi, care a fost vândută de aceasta.

Consideră reclamanta că, eliberarea certificatului de proprietate asupra 1/2

din casa de locuit și construcțiilor accesorii este vădit ilegală, deoarece acest

certificat de proprietate contravine legii și bunelor moravuri. Cuciuc Liubovi nu

putea fi lipsită de dreptul la succesiune după decesul mamei sale, deoarece la acel

moment era minoră (avea 9 ani) și a locuit în casa părintească până la vârsta de 20

ani. Astfel, a acceptat succesiunea și a obținut dreptul de proprietate asupra 1/2 din

casa de locuit, pe când Toma Lidia era în drept să primească certificatul de

moștenitor legal doar asupra 1/2 din casa de locuit rămasă după decesul tatălui său.

Faptul că reclamanta a acceptat succesiunea în termenul stabilit de lege se

confirmă prin extrasele din Registrele de evidență al gospodăriilor populației

satului Puhăceni și prin adeverința eliberată de primăria satului Puhăceni. La fel,

acest fapt poate fi confirmat și de către martori, locuitori ai satului Puhăceni.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 26 noiembrie 2014, s-a respins

cererea de chemare în judecată înaintată de Cuciuc Liubovi către Toma Lidia și

Jidraș Alexandr privind constatarea faptului acceptării succesiunii după decesul

mamei Toma Fevronia, decedată la 18 ianuarie 1980 în satul Delacău, raionul

Anenii Noi, și declararea nulă a certificatului privind dreptul de proprietate nr.106

din 15 ianuarie 2013, eliberat pe numele Lidiei Toma.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Anenii Noi din 14 decembrie

2015, a fost respinsă pretenția ce ține de partajul averii succesorale în cauza civilă

la cererea înaintată de Cuciuc Liubovi către Toma Lidia și Jidraș Alexandr privind

2

constatarea faptului acceptării succesiunii, declararea nulă a certificatului privind

dreptul de proprietate și partajul averii succesorale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Cuciuc Liubovi și menținută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi

din 26 noiembrie 2014.

La data de 15 februarie 2017, Cuciuc Liubovi a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admise integral pretențiile formulate

de către ea.

În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de Cuciuc Liubovi, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentei este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în

care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța

3

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs a recurentei Cuciuc Liubovi.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cuciuc Liubovi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Svetlana Filincova,

Judecători Luiza Gafton,

Maria Ghervas

4