3rh-55/17 — contestarea actului administrativ

Prima instanță: V. Ciumac. dosarul nr. 3rh-55/17 Instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, A. Gavrilița. Instanța de recurs: M. Poalelungi, G. Stratulat, D. Mardari. Î N C H E I E R E 21 iunie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență Președintele ședinței, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând cererea de revizuire depusă de către revizuientul Anatolie Harcenco, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Harcenco împotriva Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017 prin care recursul lui Anatolie Harcenco a fost considerat inadmisibil, c o n s t a t ă La 11 august 2015, reclamantul Anatolie Harcenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin scrisoarea nr. 02/769 din 06 aprilie 2015, a fost informat de către Autoritatea Națională de Integritate a Republicii Moldova, despre faptul că în privința sa a fost inițiat controlul cu privire la eventuala încălcare a regimului juridic al declarării veniturilor și proprietății pentru perioada anului 2013. Menționează reclamantul că, a omis din simplă eroare indicarea datelor inexacte sau incomplete în declarația cu privire la venituri și proprietate pentru anul 2013, dar în cuprinsul declarației cu privire la venituri și proprietate pentru anul 2014, toate omisiunile au fost înlăturate.

Afirmă reclamantul că, la 11 iunie 2015 prin actul de constatare al Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova nr. 02/214, s-a dispus constatarea încălcării regimului juridic al declarării veniturilor și proprietății pentru anul 2013 de către Anatolie Harcenco, șef al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, pe motivul nedeclarării intenționate a bunurilor deținute în proprietate de către declarant și includerii datelor eronate în declarație; sesizarea Procuraturii Generale în vederea examinării prin prisma prevederilor art. 3521 CP al RM, faptul indicării în declarația cu privire la venituri și proprietăți a datelor inexacte sau incomplete de către Anatolie Harcenco, precum și informarea acestuia.

Precizează reclamantul că, actul de constatare al Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova nr. 02/214 din 11 iunie 2015 este ilegal și neîntemeiat. Cere reclamantul, Anatolie Harcenco, anularea actului de constatare al Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova nr.02/214 din 11 iunie 2015. Prin hotărârea judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 29 decembrie 2015, acțiunea a fost respinsă. Prin hotărârea suplimentară a judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 27 mai 2016, reclamantul Anatolie Harcenco a fost repus în termenul de contestare a actului administrativ. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, a fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantului Anatolie Harcenco, Vasile Anton și a fost menținută hotărârea judecătoriei Râșcani mun.

Chișinău din 29 decembrie 2015 și hotărârea suplimentară a judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 27 mai 2016. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017, recursul declarat de către recurentul Anatolie Harcenco, a fost considerat inadmisibil. La 20 aprilie 2017, revizuientul Anatolie Harcenco, a depus cerere de revizuire, prin care a cerut admiterea acesteia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 și a încheierii Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017 și restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău într- un alt complet de judecată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC și anexându-se probele ce le confirmă. Din dispozițiile legale sus-arătate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că revizuientul Anatolie Harcenco în cererea de revizuire nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute în art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii. Or, revizuientul a invocat că, instanțele ierarhic superioare, nu ar fi verificat corectitudinea aplicării și interpretării de către prima instanță a normelor de drept material și procesual, circumstanță ce nu cade sub incidența art.449 CPC.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că în cererea de revizuire nu este indicat nici unul din temeiurile prevăzute la art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către revizuientul Anatolie Harcenco ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către revizuientul Anatolie Harcenco, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2017 prin care recursul lui Anatolie Harcenco a fost considerat inadmisibil, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Harcenco împotriva Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari